Casa lui Rembrandt... pe urmele pictorului epocii de aur în gloriosul Amsterdam

TIPĂREȘTE

O nouă zi în gloriosul Amsterdam, studiez marele scenarist al cerului flamand, e incredibil la mijlocul lui iulie, îmi toarnă găleți de soare la 28 de grade în Piata Rembrandt, în compania rece a 22 de statui de bronz, ce reprezintă fiecare un personaj din faimosul și disputatul Rond de Noapte al lui Rembrandt... mergem astăzi acasă la marele pictor al epocii de aur olandeze.

Pe traseul meu pietonal, Rembrandt iese la scenă deschisă ca un meteorit strălucitor și mă privește de la înăltimea statuii sale plasate în centrul vechii piețe, au trecut mai mult de 400 de ani de la nașterea lui și doi artisti ruși au creat acest grup statuar, în jurul căruia forfotesc turiștii, nu s-au schimbat prea multe lucruri în jurul lui, sunt doar mai multe cafenele, barururi, cluburi, restaurante.

Depășesc piața colorată de din Waterlooplein, unde era în 1893 inima cartierului evreiesc și iata-mă pe cheiurile vechi la marginea acestuia... mă întreb dacă ele arătau la fel ca și pe vremea ,,prințului tenebrelor’’, căruia îi plăcea să iasă noaptea prin oraș... privirea lui Rembrandt mă fixează tandru dintr-un poster uriaș plantat chiar pe casa lui, la doi pași de primărie și sala de concerte pe Jodenbreestraat.

Lipiți-vă și voi odată cu mine urechile de zidurile casei burgheze unde Rembrandt a trăit în glorie timp de 20 de ani, eu zbor deja pe aripile imaginației în epoca sec. 17.

Cu ochii minții îl văd aievea pe Rembrandt cum se învăluie noaptea în pelerină, punându-și în cap tichia, iese în beznă ca o bufniță pe ușa atelierului să respire aer curat și să se plimbe.

A terminat treaba la atelier, elevii săi ucenici au plecat demult acasă, soția mult iubita Saskia și copilul dorm în patul ca o cutie, în timp ce silueta lui masivă se plimbă pe străduțele din jur... poate a ieșit pictorul chiar în Rembrandtplein , că e aproape... contemplă ca și mine, grupul statuar cu personajele sale din Rondul de noapte ... daca ar mai trăi ar fi satisfăcut de viața de noapte a capitalei... cu siguranță ar fi găsit sute de modele de pictat.

In fața minunatelor statui lumea turistică șușoteste, e chiar el, e marele pictor de geniu, jos pălăria... blitzul meu s-a pornit.

Casa muzeu Rembrandt – Rembrandthuis.nl, zilnic, orele 10-18

Rembrandt e la apogeul creației sale artistice atunci când va cumpăra în 1639, cu o pungă grea de 13000 de florini o casă cu trei etaje, pe bază de credit ipotecar.

Actuala casă-muzeu a fost ridicată în 1606-1607, chiar în anul nașterii lui Rembrandt, artistul o va cumpăra imediat, atras fiind de vecinătatea cartierului evreiesc.

E o casă cu o fațadă somptuoasă, cu ferestre zăbrelite după moda epocii de aur, înveselită de niște obloane roșii. Casa nu s-a strâmbat de bătrânețe, ea reprezintă o carte de vizită a bogaților olandezi ce au trăit în acest cartier.

Rembrandt se uită la mine din sferele înalte, dumnezeiesti și colorate ale artei, e trecut de ora prânzului și mă chinuie dorul de pictor și foamea artistică.

Revăd casa după 18 ani, ea se află chiar în marginea cartierului evreiesc, Rembrandt a fost fascinat de cultura ebraică, el a găsit aici sursa de inspirație pentru personajele sale pe care le întâlnea în zonă, portretele biblice din gravurile sale stau drept mărturie .

Aproape de casa cumpărată trăia și profesorul lui Rembrandt și o serie de negustori de artă, cărora pictorul le vindea tablourile.

După 300 de ani de la nașterea pictorului, un pictor din secolul 20 a avut ideea genială de a transforma casa în muzeu. Au trecut secolele, atelierul lui Rembrandt a fost uitat, amenintat cu demolarea până în 1906 când opinia publică intră în alertă.

Astazi eu sunt din nou curioasă, măcinată de dorul pictorului după ultima mea vizită în muzeul Maurithuis de la Haga în 2016, unde am văzut în premieră Lecția de Anatomie, bat la ușa de stejar de culoare verde a casei și simt nevoia să retrăiesc atmosfera epocii de aur, casa a devenit muzeu doar în 1910 și a fost inaugurată în 1911 de regina Wilhelmina.

Cete de turiști contemporani au invadat holul de la intrare, regret dar nu se produce între mine și ei nici o magică osmoză, aici e și magazinul cu suveniruri, nu plătesc cei 13.50 euro, intru rapid pe bază de museum card anual, constat ca prețul de intrare a crescut cu 3 euro față de anul precedent.

Initial urc cu liftul la ulltimul etaj trezindu-mă într-un atelier cu demonstratii practice de gravură, cobor iar la parter și o iau cu mare amărăciune claustrofobică pe scările înguste întunecate, spiralate pentru a ajunge în camerele clasice, uitate de mine în sertarele memoriei prăfuite.

Scara de lemn scărțâie parcă de bătrânețe, cu greu mi-l imaginez pe Rembrandt urcând lipa lipa în papuci, urc greu de tot, cu o mână sprjinită de o frânghie groasă, în fața mea e o englezoaică ce înjură de mama focului, nu e spațiu decât pentru o persoană, o trupă de turiști e deja în spatele meu și prind curaj.

Casa pictorului a fost redecorată cu mobilier de secol 17 și refăcută printr-o muncă elaborioasă prin inventariul epocii, care a ajutat la reconstrucția fidelă a vechii locuințe... nu este vorba de un muzeu cu picturi originale ale lui Rembrandt, interesant e faptul că ai ocazia să descoperi ca turist, o imagine de epocă și un model tipic de casă a cetățenilor din acele vremuri.

Cele mai importante camere ale casei sunt dormitorul cu un pat mic, studioul și cabinetul de curiozităti, ultima oprire fiind bucătăria, de aici o ușă dădea spre o curte interioară, unde se crede că pictorul a realizat Rondul de noapte.

In holul impozant de la intrare Rembrandt își primea oaspeții, alături era anticamera unde el făcea negoț cu arta. Aici pictorul încheia tranzacții fericite și le sărbătorea cu familia mai târziu.

In acest imobil Rembrandt a trăit ore fericite, a fost iubit si flatat de negustorii de artă, a cunoscut prosperitatea, dar a cunoscut și tristețea si umilința când a ajuns falit și bunurile i-au fost scoase la licitație la 52 de ani.

Rembrandt s-a căsătorit cu Saskia chiar în această casă veche, au avut împreună patru copii, la moartea ei el va definitiva Rondul de Noapte.

Intru în Sala Mare sau Salonul , cu ochii pe patul ce seamănă cu un dulap deschis, e probabil locul unde a murit Saskia, uimire, sprăncene ridicate la vederea acestuia... acest salon era și cameră de zi, pereții lui sunt împodobiti cu lucrări ale profesorului lui Rembrandt, Pieter Lestman.

Cert e că vizita e un prilej de a cunoaste personalitatea pictorului, vizitând piesa de rezistență care este Studioul .

Acesta ocupă cea mai spațioasă cameră, simți aievea mirosul vopselelor, pigmenților si cu putin nas artistic, miroși pe Rembrandt în sala în care el a creat capodoperele.

Adulmec mirosul de cărbune ce iese din șemineu, e iarnă, e frig afară, Rembrandt și ucenicii lui pun mâinile pe sobă să se încălzească... Rembrandt a avut în acestă casă circa 50 de elevi de toate vârstele, pe care i-a initiat în arta picturii și gravurii.

Intr-un colț e șevaletul marelui artist, cu vederea spre ferestrele ce au obloanele trase, pentru a lăsa să intre lumina.

In atelierul unde Rembrandt a creat 300 de capodopere artistul se picta uneori pe el, în diverse ipostaze, amuzat, fericit, ironic, mulțumit sau îmbătrânit –am avut ocazia să-i văd autoportretele prin marile muzee olandeze.

In atelierul lui vor veni și archebuzierii să-i pozeze pe rând în vederea realizării Rondului de noapte, pentru a deveni nemuritori.

Camera cu curiozităti contine o colecție cu obiecte și cărti ale lui Rembrandt, artistului i-a plăcut prea mult să se înconjoare cu piese rare, scumpe, ce l-au lăsat falit pe finalul vieții. Pictorul ținea permanent legătura cu 20 de colecționari de artă din Amsterdam, îi plăcea să vâneze obiecte exotice prin magazinele de antichităti.

Cabinetul său era plin de rarităti, cumpăra obiecte asiatice, vase venetiene, sculpturi, monezi, medalioane, păsări împăiate, scoici, instrumente muzicale, arme și albume cu desene si tipărituri ale artiștilor străini.

La subsol e bucătăria dotată cu un șemineu generos, aceasta era cea mai călduroasă cameră a casei, ea avea rol și de sufragerie.

In 1657/1658 casa și inventarul ei e scoasă la vînzare, nu se obțin prea multi bani, pictorul se mută pe Rosengracht în 1660 în cartierul vestic Jordaan, într-o nouă locuință, care astăzi nu mai există.

Rembrandt îl va pierde și fiul, pe Titus dar și pe servitoarea ce-i devenise amantă, Hendrickje Stoffels, care îl dă în judecată fiindcă artistul îi promisese că o va lua în căsătorie.

In 1998 casei muzeu i se va adăuga o aripă nouă cu două galerii de artă și un centru de informare Rembrandt.

Rembrandt a fost cel mai popular pictor al secolului de aur olandez, a murit la 63 de ani, prea bogat și prea sărac.

Am ieșit în stradă, cu ochii pe clădirea modernă a Stopera... sunt din nou pe vechiul chei al Amsterdamului și cu ochii pe unul din cele mai fotografiate canale, Groenburgwal cu celebra

Zuidekerk , imortalizată de pictorul impresionist Claude Monet și expusă la Muzeul de artă din Philadelphia... chiar am avut norocul să ajung acolo într-o perioadă fericită a vietii.

Turla bisericii amintește de Westekerk , amândouă au fost construite în secolul 17 și au fost proiectate de același arhitect celebru, Heindrickde Keiser –e o biserică, unde am intrat de trei ori în viață... aceasta e prima biserică protestantă a Tărilor de Jos ridicată după Reformă... arhitectul ei este înmormântat chiar aici.

Turnul înalt al bisericii se profilează la orizont pe strada lui Rembrandt, încărcată cu istoria a 90 000 de mii de evrei care populau cartierul, înainte de a fi deportati sub ocupatia germană.

Trei din copiii lui Rembrandt sunt înmormântati în acest lăcas religios istoric, alături de

Ferdinad Bol, cel mai faimos elev al lui Rembrandt.

Existau zvonuri neconfirmate că Rembrandt ar fi pictat Rondul de noapte în această biserică datorită dimensiunilor mici ale studioului său.

Astăzi biserica a fost transformată în centru educational de informare asupra planurilor arhitecturale ale orasului, însă turnul spectaculos ce se profileaza la orizont se vizitează doar la orele prânzului.

Următoarea mea etapă pe urmele pașilor lui Rembrandt este în Nieuwemarkt , Piața nouă unde am ajuns mergând spre nord, este un loc pitoresc, dominat de o fortăreață flancată de 5 turnuri, fiecare din ele era odată sediul unei bresle, a pictorilor, doctorilor și artizanilor, fiecare avea blazonul ei.

Această piață din sec. 17 este o zonă aglomerată, în sec. 15 Casa Cântarului -Waag din centrul ei a fost poartă a Amsterdamului timp de două secole.

Intr-unul din turnuri fusese amenajată A cademia de Chirurgie a breslei chirurgilor, aici va veni Rembrandt să-l vadă în actiune pe profesorul Tulp, ce venea regulat pentru demonstratii practice de două ori pe saptămână, operând si făcând disectii.

Inainte de a picta Lecția de anatomie, Rembrandt va face schițe fiind primit în sala de reuninune a chirurgilor... am mers în altă zi pe urma tabloului la Haga... inițial el a fost expus în sala de conferinte din această clădire.

Plimbarea pietonală pe urmele pașilor lui Rembrandt continuă în Oude Kerk , cea mai veche biserică a Amsterdamului, aproape de Cartierul Roșu - am prezentat în detaliu această biserică în trecut (vezi articolul pe urmele lui Rembrandt în Cartierul Rosu), marele pictor se căsătoreste oficial cu Saskia chiar aici, ea va fi înmormîntată, doar după 8 ani în 1642 în urma unei boli cumplite.

Rembrandt a avut cu ea 4 copii, trei au murit de mici, supravietuind doar Titus. Copiii au fost botezați în această biserică istorică care poartă în secret urmele pașilor lui Rembrandt, ce venea aici la slujbă, fiind destul de aproape de casa lui.

Scurt popas în Dam, la Het Koninglijk Paleis –Palatul regal din Amsterdam

In prospera Epocă de Aur locuitorii Amsterdamului au dorit o nouă primărie proiectată de Jacob van Campen, cunoscută ca a 8 a minune a lumii, ea va fi schitată de Rembrandt, ce statea cu șevaletul pus chiar în piața Dam.

Am intrat în hol, unde am avut pământul la picioare și cu liftul am urcat trei etaje, pentru a vedea cum Amsterdamul renaște în glorie, în Camera mare și mică a consiliului de război, unde a fost odată expus Rondul de noapte al lui Rembrandt... acum sunt expuse 18 lucrări ale gărzilor civile și esti invitat si într-o călătorie virtuală.

Rembrandt pictează pentru primărie celebrul tablou Conspiratia batavilor, o lucrare de 5 m pe 5, nu este plătit, el rupe nervos lucrarea pe margini, după ce fusese expusă în acest palat... piesa se află astăzi în muzeul de arta din capitala Suediei.

Rembandt e înmormântat în Westekerk , Biserica de vest 1602

In Westekerk , cea mai frumoasă biserica a Amsterdamului pe Prinsegracht, Rembrandt iși va înmormanta iubita, pe Hendrickje și in 1668, după cinci ani pe fiul lui Titus, mort la 27 de ani. La un an după decesul fiului moare și Rembrandt, dar mormântul lui este necunoscut... a murit sărac.

Pe finalul periplului cultural, Rembrandt ne invită la Rijkmuseum să îi admirăm capodoperele în Galeria de onoare... eu am facut-o deja in articolul ,,Amsterdam renaste in glorie la Rijkmuseum’’... ce ar zice prințul picturii văzând astazi atâta buluc de lume ce asteaptă la coadă sa se apropie de locotenentii lui pentru a respira parfumul unei capodopere, ce nu l-a facut destul de bogat?

Rembrandt iese din scena articolului meu tot ca un meteorit... am încercat sa realizez o sinteză cu toate locurile din Amsterdam prin care Rembrandt, omul si artistul si-a lasat urmele... eu le-am parcurs de câteva ori de-a lungul anilor si nu mă satur niciodata sa le revăd... poate articolul va fi util turiștilor debutanti aflati în vizita prin metropolă.

Sfatul meu... mergeti mai intâi la casa pictorului pentru a simți omul, înainte de a vizita muzeul de stat și a fi săgetati de șiroaiele de aur de pe hainele luminoase și catifelele negre din Rondul de noapte.

Va rog atașați un filmulet documentar

https://www.youtube.com/watch?v=hmcR4Iqzuio

Documentay Rembrandt House Museum -Hd Cinemagic 1

---

VIZUALIZĂRI: 2363 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI