Plimbare prin Padurea Neagra

TIPĂREȘTE

Dupa mici popasuri pe la Salzburg, Konigsee, Neuschweinstein, am ajuns si in Muntii Padurea Neagra, care au mai mult decat ceasuri si prajituri cu cirese, au un peisaj atractiv, presat cu elemente pitoresti de arhitectura si cu un repertoriu fara pereche in Germania. Ma documentasem eu de pe net si stiam ca trebuie ajuns mai intai in centrul orasului Donaueschingen. Zis si facut, de pe autostrada ne-am abatut dupa indicatoare si dupa ce am intrebat putin am ajuns si la faimosul izvor al Dunarii. Am citit si afisul in limba romana (o sa atasez poza), ne-am documentat asupra lungimii fluviului, am facut poze, am aruncat ceva maruntis in Dunare :)) si am intrebat la un magazin de suveniruri daca aici in centrul oraselului este adevaratul izvor al Dunarii. Ni s-a spus ca la Donaueschingen se afla "izvorul istoric" al Dunarii, care este mai degraba rezultatul unui proces de marketing foarte bun. Geografic vorbind, lungimea unui rau se masoara de la cea mai indepartata sursa, care se afla in alta parte.

Ma uit peste pozele din concediu si retraiesc frumusetea acelor locuri. Din Donaueschingen am ajuns la Triberg unde am vizitat cea mai inalta cascada din Germania, intrarea modica, cascada frumoasa, iar in apele reci de munte sotul a vazut un patrav. Eu eram ocupata cu pozatul. La iesirea de la cascade am dat peste un parculet pentru copii foarte dragutz unde am popsit cateva zeci de minute bune. A urmat o mica aventura, pentru ca ajungand la Schonach, stiam de pe net ca acolo se gaseste o trambulina de sarituri cu schiurile, pe care desi o vedeam in departare nu reuseam sa jungem la ea. Dupa veo jumatate de ora de stanga, dreapta, sus, jos, am reusit sa intram cu masina chiar la baza trambulinei. Cum sunt o fana a sporturilor de iarna (sarituri cu schiurile si biathlon, mai putin schi alpin) am fost incantata de rabdarea sotului de a ajunge cu masina acolo (punct izolat spunea Ioana-gps).

Peste tot in lume, Padurea Neagra este cunoscuta pentru trei simboluri: palariile cu boruri rosii (Bollenhut) pentru femeile nemaritate, gustoasa Schwarzwalder Kirchtorte (prajitura cu cirese Padurea Neagra) si ceasul cu cuc. Asadar, tot in Schonach, mai inspre nord, se afla cel mai mare ceas cu cuc din lume. Cucul sau masoara aproape un metru de la cioc la coada. Am ajuns acolo exact cand ceasul batea ora exacta. Foarte frumoasa casuta "Weltgrosste kuckuckuhr".

Drumul a continuat spre Schonwald unde am gasit alta trambulina si un monument al ostasilor martiri bine ingrijit si cu o multime de flori si apoi am pornit in cautarea adevaratelor izvoare ale Dunarii: un alt izvor, al raului Breg, in munti, in apropiere de Furtwangen im Schwarzwald. Aici am gasit izvorul adevarat al Dunarii, un mic firicel de apa care se avanta vesel la vale pentru a se varsa in Marea Neagra. Tot acolo gasim o piatra pe care este desenat traseul Dunarii din Padurea Neagra pana la varsarea in Marea Neagra (Bucuresti si Galati).

Aveam pensiune rezervata la Simonswald (era in drum pentru ca a doua zi trebuia sa ne intalnim cu prietenii care veneau din Italia la parcul de distractii Europapark) si de la izvoarele Dunarii drumul a ocolit prin tot felul de sate mici si cochete, pana am ajuns la Moara Vrajitoarelor (Hexenlochmuhle). Un mic popas pe drumurile din Muntii Padurea Neagra de unde puteai cumpara specialitati din zona. Foarte frumos in inima muntilor!

Pensiunea era la drum, am intrat in parcare iar pe terasa am vazut o batranica cum statea la soare. I-am aratat rezervarea, ne-a condus in camera si peste o jumatate de ora am coborat la cina. Atunci am vazut ca batranica de pe sezlong se schimbase ca un adevarat ospatar, nepoata a venit de la scoala (probabil), si-a aruncat ghiozdanul si sa- schimbat si ea, fata batranei lua comenzi, iar sotul ei era la bucatarie... o adevarata afacere in familie.

Nu mai stiu ce friptura am comandat eu, si mi-a adus langa, un sos care nu m-a incantat prea mult. Batranica a venit imediat la masa si m-a intrebat daca e bun sosul, i-am raspuns ca nu ma dau in vant dupa el, mi-a facut un semn si imediat a venit si mi-a adus vreo patru sosuri diferite, doar - doar oi fi eu incantata de vreunul. Unul cu smantana si ciuperci a fost pe placul meu :)) in nota de plata nu au fost trecute nici sosurile in plus, nici painea (mai ales ca noi ca romanii am mai cerut un cos de paine) si pentru 4 pers am platit 29 Eur. Bineinteles ca la cat de simpatica a fost batrana i-am lasat 1 Eur ciubuc. Nu va pot povesti ce incantata a fost si cat mi-a mai multumit... si in Romania "uita" sa-ti dea rest sau se stramba in urma ta...

---

VIZUALIZĂRI: 7453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI