Mănăstirea voievodală Căpriana, ctitorie a lui Stefan cel Mare şi Petru Rareş

TIPĂREȘTE

Se spune că după o luptă cu turcii, Stefan cel Mare şi Sfânt şi-a oprit armata într-o poeniţă din Codrii Lăpuşului. A văzut o căprioară pe care oştenii au vrut s-o împuşte. Şrtefan i-a oprit şi a hotărât ca în acel loc să se ridice satul Căprioara devenit mai târziu Căpriana.

O altă legendă este copie a Vrâncioaiei. Obosit şi cu oastea înjumătăţită Stefan cel Mare a ajuns la casa unei bătrâne cu şapte feciori. ˝Îmi dai feciorii să-i alungăm pe turci? ˝ ˝Ia-i Măria Ta˝! ˝Şi au luptat feciorii şi-au slobozit ţara de turci. La întoarcere, domnitorul a hotărât să ridice o mănăstire (în credinţa populară a avut 47 războaie după care a ridicat 47 de mănăstiri şi biserici; în realitate 42 de lupte urmate de 26 de lăcaşuri bisericeşti) ˝Unde o cădea săgeata, acolo o vom clădi˝ Unul din băieţi a slobozit arcul dar în cădere, săgeata a omorât o căprioară ˝Căpriana va fi numele mănăstirii, aşa să ne ajute Dumnezeu! ˝

Mănăstirea Căpriana se află în Codrii Lăpuşului în satul cu acelaş nume pe un drum raional de câţiva km desprins din E581 Huşi- Chişinău, la o distanţă de 70 km de punctual de frontieră Albiţa şi 30 km de Chişinău

Mănăstirea Căpriana a fost construită înaintea domniei lui Stefan cel Mare, prima atestare documentară fiind din 1420 când mai mulţi răzeşi au ridicat o biserică de lemn. Peste câţiva ani Alexandru cel Bun ridică o biserică de piatră unde vieţuiau 40-50 de călugări şi ale cărei fundaţii au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice în 1993. Totuşi lui Stefan cel Mare îi este atribuită consolidarea lăcaşului distrus de un cutremur în 1471, el fiind menţionat ca şi ctitor al bisericii în documentele vremii.

Un alt cutremur aduce mari distrugeri în 1516, lăcaşul este lăsat în paragină până când în 1542 Petru Rareş îl reclădeşte din temelii. Un alt domnitor născut în zonă Alexandru Lăpuşneanu face donaţii şi efectuează lucrări de consolidare a mănăstirii, deasemeni Vasile Lupu.

După 1698 locaşul este închinat mănăstirii Zografu de la muntele Athos şi-şi pierde însemnătatea pentru domnitorii moldoveni, întrând în declin. Din vechea biserică se mai păstrează doar zidurile.

Începând cu 1812, an în care Basarabia a fost cedată Rusiei, mănăstirea a trecut sub ocrotirea bisericii ruse prin Arhiepiscopia Chişinăului. Mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni a refăcut din nou lăcaşul cu hramul Adormirea Maicii Domnului, reuşind să menţină linia arhitecturală românească a bisericilor din nordul Moldovei şi să salveze planul bisericii lui Petru Rareş dar acoperişul turlei este ca un bulb asemănător bisericilor ruseşti

Această biserică mare, cu suprafaţa de 478mp este singura de peste Prut care păstrează influenţe cultural româneşti. Mai târziu se ridică încă două biserici de iarnă cu hramul Sf. Gheorghe (1840) de 260mp construită după modelul bisericilor ruseşti şi Sf. Nicolae (1903) de 72mp.

Câteva cuvinte despre mitropolitul Gavriil Bănulescu Bodoni: Era român maramureşan născut în 1746 la Bistriţa. A studiat teologia la Kiev şi Patmos. A fost profesor de greacă, membru al Sinodului de la Sankt Petersburg, fondatorul Seminarului din Mitropolia Moldovei, autor de cărti româneşti, fondatorul oraşului Odessa, mitropolit al Moldovei timp de şapte ani. Deşi a luptat pentru extinderea şi consolidarea bisericii ruse a fost un opozant al rusificării Basarabiei. Văzând precaritatea culturii în Basarabia a înfiinţat o tipografie de cărţi româneşti, o bibliotecă în Chişinău construită din banii lui personali, şcoli laice cu limba de predare românî şi a obligat ca preoţii să ţină slujbele şi să citească predici tot în română. Spre sfârşitul vieţii s-a retras la mănăstirea Căpriana unde a decedat în 1821.

O placă de marmoră în curtea mănăstirii aminteşte locul unde a fost îngropat. În 2016 a fost canonizat, slujba ţinându-se de PSI Vladimir mitropolitul Moldovei la mănăstirea Căpriana.

Distrugere şi rapt, ăştia sunt termenii corecţi. Averile au fost trecute la stat şi călugării goniţi sau urmăriţi sub acuzaţia că subminează puterea sovietică şi se opun colectivizării. În 1962 mănăstirea a fost închisă şi în chilii s-a deschis un sanatoriu, în biserica Sf. Nicolae a funcţionat clubul sătesc, biserica Sf. Gheorghe a devenit depozit iar odoarele au fost furate.

Biblioteca mănăstrii era cea mai mare din Basarabia conţinând cărţi bisericeşti de o inestimabilă valoare. Au fost distruse sau furate. Ca să înţelegeţi dimensiunea furtului şi distrugerilor, averea mănăstirii era în 1942 compusă din:32 ha pământ arabil plus 20 ha păşune şi fâneţe plus 28 ha vii şi liveziplus 100 ha pădure, animale, ateliere, avere acumulată din daniile timp de cinci secole făcute de domnitori şi boieri, mireni şi munca proprie.

În 1959 mănăstirea a fost deposedată de avere lăsându-se numai 5 ha pământ pentru 80 de vieţuitori. Restul a fost dat în folosinţa gospodăriilor agricole. Imediat şi această suprafaţă a fost redusă la 2.5 ha teren pentru 62 călugări bătrâni, cei tineri fiind obligaţi să se întoarcă să muncească în localităţile din care proveneau.

Sub presiunea populară în 1989 mănăstirea a fost redeschisă. Prin hotărâre a Consiliului de Miniştri clădirile au fost retrocedate şi a fost reluată viaţa monahală. S-au investit fonduri pentru repararea stricăciunilor din cei aproape 50 de ani de comunism.

În perioada 2003-2012 la iniţiativa autorităţilor dar şi susţinerea prin donaţii a populaţiei (a fost organizat şi un teledon) a început acţiunea de refacere, restaurare, reparare a celor trei biserici din incinta mănăstirii, a fost construită clădirea stăreţiei şi modernizate chiliile. I s-a restituit parţial averea respectiv 22 teren, 3 tractoare, animale astfel încât pentru călugării de la Căpriana a început o viaţă normală.

Din păcate Mitropolia Moldovei subordonată bisericii ruse a alocat majoritatea fondurilor pentru restaurarea bisericii Sf. Gheorghe cea de inspiraţie rusească.

Aceasta atrage privirile prin turlele sclipitoare iar interiorul este opulent, cu o catapeteasmă aurită şi policandre de cristal. Bisericii Adormirea Maicii Domnului, cea cu valoare mare patrimonială şi istorică datând din timpul lui Stefan cel Mare şi Petru Rareş nu i s-a acordat aceeaşi atenţie şi fonduri.

Se promovează în continuare confuzia între cele două biserici dând întâietate bisericii noi Sf. Gheorghe unde se ţin şi slujbele şi neglijând voit biserica voievodală din timpul lui Stefan cel Mare şi Petru Rareş. Această confuzie persistă şi în pliante şi în unele linkuri de pe net unde apare fotografia bisericii Sf. Gheorghe şi dedesubt scris Adormirea Maicii Domnului.

Autocarul a oprit într-o parcare la marginea unui lac îngrijit din faţa mănăstirii. Poarta de intrare este de zid cu turle în formă de bulb de ceapă ca la bisericile ruseşti. În curtea mânăstirii am surprins cu aparatul de fotografiat o scenă nostimă: un preot făcând sfeştanie unui automobil.Drum luminos! mi-am zis ( v, pozele).

Prima vizitată a fost la biserica voievodală Adormirea Maicii Domnului. Încăperile au înălţime mică iar decorarea interioară şi picturile sunt destul de sărăcăcioase. În interior trei călugări tineri ţineau o slujbă.

Am ieşit din biserică, am admirat impunătoarea Stăreţie, am urcat nişte trepte şi am ajuns la biserica de tip rusesc Sf. Gheorghe ridicată pe o înălţime. Este foarte armonios construită iar interiorul deosebit de bogat. Catapeteasma înaltă este acoperită cu foiţă de aur, mobilierul din lemn sculptat şi pereţii acoperiţi în întregime de picturi. Maniera de pictură e cea modernă în culori vii şi cu contururi ale sfinţilor perfect delimitate, neregăsindu-se nimic din tradiţia clasic bizantină cu care erau pictate bisericile vechi. În apropiere este o bisericuţă mică de piatră fără turle doar cu o cruce pe acoperiş, biserica de iarnă Sf. Nicolae, nevizitabilă.

- v.continuarea aici-

---

VIZUALIZĂRI: 2130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI