Nu voi reveni

TIPĂREȘTE

Asta pentru ca am observat ca pe malul Mediteranei otomane sunt si alte hoteluri, nu de altceva. Si pentru ca sa fac misto de aia care isi fac o impresie "bine fundamentata" doar pe baza titlurilor: uite ba, asta zice ca-i frumos, asta recomanda, ia, asta zice ca nu va reveni. Inseamna ca nu-i asa misto, clar...

Am prins un chilipir, cum a zis o prietena de-a mea, n-o stiti voi. Asa ca nu am ratat ocazia si am bifat si Antalya. La 10 fara ceva eram fleasca de transpiratie intr-o mare de oameni de toate natiile la o asa-zisa coada la vize pe Aeroportul Internațional Antalya. De fapt o mare buluceala in care m-am copt cam 40 de minute ca sa-mi frece un turc indiferent o stampila pe carnetul de calatorii internationale. Lipsa mare de ospitalitate fata de boborul neturcesc ce vine sa-si verse valuta in tara otomana...

Iesim la bagaje, iesim din aeroport, cautam 20 de minute pe aiuritul ala desemnat sa ma omeneasca cu transferul la hotel, noroc cu un basarabean care m-a vazut cu tarasc trolerele de colo-colo si mi-a indicat sa intreb pe un stie-tot de-ala care fluiera pe acolo. Mi l-a gasit pe impertinent care a bagat capul intre umeri rusinat de boroboata ca uitase sa-si lipeasca la taraba de cine are grija si mi-a smuls bagajele intr-un galop spre masina de transfer. Aici mi-au mai plecat din draci de pe cap, cand am vazut ce trasura faina trimisesera sa ma utupeasca pana la Limak, un 8+1 cu piele, AC, alea-alea. Mi-am mai revenit, chiar i-am scapat si ceva coco in cutia de tips, ca ma lauda in turcgleza ca ma basculeaza la hotel bun, scump, de boieri. Ma debarca turcul la hotel, nu inainte sa se injure cu unul de i-a aparut in fata pe rampa hotelului de era sa ne dea cu roatele-n sus, ii zic merci, pa si pusi si dau sa intru in hotel. Imi confisca unul iar papornitele si le trece printr-o poarta anti-puscoace, apoi ne invita si pe noi sa ne demonstram bunele intentii. Dupa ce se asigura el ca nu am venit cu gand de pac-pac ne indica receptia unde speram sa ne asiste si pe noi o moaca binevoitoare din partea agentiei de voiaj, dar se vede treaba ca boroboata aluia cu transferul nu era o exceptie: ciuciu asistenta.

Nici nu termin bine sa ma tocmesc cu un turc, cand ma ia in primire una tanara care se facea ca nu stie ca am vorbit cu altul inainte, asa ca m-am vazut nevoit sa repet toata poezia invatata cu celalalt, dar asta nimic, se facea ca ninge. Atunci m-am rastit la turcul care se facea ca munceste mai incolo si am batut palma cu amandoi: in locul unei camere duble pentru care am platit mi s-a oferit o camera economy pentru o zi si una family de a doua zi.

Nu va zic de aia economy decat ca nu avea balcon, in rest era o camera normala de hotel decent, dar va zic de aia in care ne-am incartiruit de a doua zi: pe doua nivele, nu suprapuse, ci cu o diferenta de nivel de-o scara, sus matrimoniala cu jacuzzi la fereastra si balcon normal, cea de jos cu canapea extensibila si cu terasa. Doua bai mari cu dus, doua televizoare mari, iar la iesire din camera era un coridor in panta pe care puteai intra in holul hotelului (in sus) sau iesi la o piscina rece si pustie (in jos). Din balcon admiram in fiecare seara pana se gatea restul lumii un cartier de blocuri strabatut de Lara Turizm Yolu pe care se circula ca-n codru.

Restaurante sunt trei, daca punem la socoteala si teresa unde faceau gozleme intre anumite ore. Ala principal era foarte mare, cu o terasa misto deasupra unei piscine formata din niste pavilioane legate prin niste punti. Mancare multa, si mai buna, si mai ciudata, si mai iute, si mai grasa. In cele mai multe cazuri nu stiai ce pui in farfurie, dar ca sa limitezi totusi din timpul unei mese pe cel ocupat cu experimentele, m-am resemnat si am inceput sa le repet pe cele bifate. Poate de-aia zic unii ca mancarea nu-i diversificata, mananca ce stiu de-acasa. La masa erai asistat de un chelner al carui numar de vizite era direct proportional cu numarul de bistari de care te lipseai in beneficiul acestuia. Cand apareau niste babalaci nemti cu dare de mana se luminau brusc la fata si nu stiau care sa-l deturneze la mesele de care era raspunzator si uitau sa mai adape un biet romanas insetat care incerca sa se mai bage o data in seama cu mana pe sus. Asta e... lucru nemtesc.

La pranz ramaneam la terasa de langa piscine, unde faceau pizza, kebap, paste, salate, de-astea.

Baruri erau destule, unul in lobby, doua la piscine, unul pe plaja si un frigider cu racoritoare pe ponton. Peste tot frigidere cu apa plata la jumate. Prin resort pisici, arici, acceptabil, decat la noi sobolani...

La mare umbrare mari altfel nu putei sta, nisipul fin cu pietricele si foarte fierbinte, apa calda, calma dimineata si agitata seara. Sarata cu draci, daca sari de pe ponton in picioare tine-te de nas, sa nu patesti ca altii...

Turcii sunt foarte patrioti, asa mi-au lasat impresia, am prins Ziua Victoriei si un bairam la ei, steaguri peste tot, ba chiar le-au pictat si pe ale mele la miniclub cu rosu si semiluna. Au plimbat tabloul cu Ataturk prin tot resortul emanand niste strigaturi patriotice de zici ca dadeau turcii, zau.

Am iesit intr-o zi la Acvariu, ne organizat Ion, un basarabean care a venit intr-o seara la pescuit turisti cu o bunaciune moldoveneasca, impopotonati amandoi cu niste uniforme galben-canar si niste moace serioase, profesioniste asa. A doua zi ne-a preluat alt canar, tot fratior, care ne-a condus la o masina de-aia de care n-ea adus de la aeroport si cu care am gonit de nebuni pana la un magazin de nestemate scumpe cu draci. Haide, bre, sa mergem, zic, pana nu mi se face dor de parale. La iesire zice sa nu luam nimic de la suveniruri, ca ne duce la alt magazin, unde cica negociem la sange si iesim mai bine. Ne duce la un magazin de blanuri unde am constatat ca o hainuta de nurca poate face mai mult decat un Logan nou. Aici ne-a intampinat un bastinas care ne-a declarat intr-o moldoveneasca desucheata ca este patronul fabricii de pufosenii si ca a avut o nevasta prea geloasa de sub Pietrishica, dar a lasat-o in lacrimi la aeroportul din Iasi si a spalat putina la locurile de bastina. Ne-a povestit el o gramada de chestii tehnice despre fabricarea blanurilor si chestiilor din piele, din care am concluzionat ca, daca vreau sa fac afaceri cu el trebuie sa cresc miei la adapost in frig si sa-i dau des cu DTT-uri sa ma asigur ca nu-i ciupeste vreo chestie daunatoare. Ne-a dat apoi pe mana unei tipe din Targu Mures care de-a recomandat sa nu ne pirdem vremea in blanarie ca e scumpe si nu lasa la pret. Plecam cu capul impuiat de turcul vorbaret si dam de magazinul cu suveniruri mult-recomandat de fratior unde ne ia in primire un altul care ne spune in ducele grai ca el nu negociaza nimic. Bravo, fratior!

La acvariu a fost superb, la fel cum superba a fost si plimbarea cu barca la cascadele Duden. Acolo am mers cu baietii de la barci si skijeturi cu care am negociat la 120 de euro plimbarea pentru toti patru.

Cam atat pentru Limak Lara, nu-i chiar de 100% cum apare pe AFA, dar e ok, cand voi avea cu ce sa fac comparatie oi mai vedea. Cred ca la anul tot in Antalya merg, dar au cam urcat preturile, vad...

---

VIZUALIZĂRI: 5412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI