Vlkolínec, unul din cele zece sate conservate ale Slovaciei, sit al Patrimoniului Mondial UNESCO

TIPĂREȘTE

Toate obiectivele pe care ne propusesem să le vedem în regiunea în care ne aflam erau foarte aproape unele de altele și foarte aproape de casa noastră. Așa că nu ne-am făcut un plan anume pentru cum să le abordăm și ne-am orientat din aproape în aproape, în funcție de vreme și de dispoziția pe care o aveam dimineața.

De satul Vlkolínec, sit al Patrimoniului Mondial UNESCO din 1993, am aflat de la vecinul nostru slovac de cazare, în seara în care am socializat. Nu auzisem de el până atunci cu toate că odată ce am hotărât Slovacia, am tot încercat să ne demeticim, pe drum în mașină, la Košice seara/dimineața, la centrele infoturistice, citind articole și facându-ne un plan de bătaie. Pur și simplu nu ne căzuse sub ochi.

Nu știam când o să ajungem la el, dar l-am pus pe listă negreșit. În ziua în care am vizitat cele două peșteri, de care am zis deja, ne rămăsese destul timp din zi și am hotărât să mergem spre sat, până unde aveam 41 de km, adică ușor sub o oră.

Acuma pot să spun însă că acest sat poate fi cuplat și cu superba Cascadă Lucky de care o să pomenesc, pentru că au 23 de km de drum comun. Noi am văzut cascada în prima seară așa că acum am ținut drumul către sat.

Satul Vlkolínec aparține de orașul Ružomberok și se află la 695 de m altitudine. Ultimii km de drum au fost superbi. O șosea perfectă, serpentine, într-o urcare continuă, pădure și pajiști e tot ce vedeam. Satul este foarte bine conservat de la 1770 și arată demențial cocoțat acolo sus, în vârful dealului. Iar de jur împrejur pajiștile verzi, terasate, sunt o încântare pentru ochi și suflet. În Slovacia sunt 10 sate prezervate, unul este Vlkolínec și am avut surpriza să constatăm când am citit lista, că îl văzusem cu mulți ani în urmă și pe Zdiar, fără să știm la acea vreme așa ceva.

Este o parcare cu plată lângă casa de bilete, dar erau mașini lăsate pe marginea drumului mai jos puțin, așa că neștiind ce găsim acolo mai sus, ne-am oprit și noi pe marginea drumului și am mai făcut niște pași pe jos. Oricum dealul e mare și liber, ai loc să parchezi oriunde. Nu că taxa pentru parcare ar fi fost vreun capăt de țară, era 1 EUR, dar neștiind dacă găsim loc, am procedat așa. Deci, parcarea 1 EUR sau free pe tot dealul acela.

Plimbarea prin sat este gratuită dar dacă vrei să vezi cele câteva case muzeu trebuie să iei un bilet de 3 EUR. Vis-a-vis de casa de bilete era o tonetă cu bunătăți eco, vinuri, siropuri, dulcețuri, gemuri, dar și dulciuri făcute în sat. Pusesem ochii pe niște chestii, dar în loc să le luăm și să le ducem la mașină am zis că le luăm la plecare, să nu ne mai întoarcem. Vorba aia cu „ce poți face azi nu lăsa pe mâine” s-a verificat și în cazul nostru pentru că atâta ne-am lălăit prin sat că toate casele s-au închis, am mai stat și pe niște pajiști și am găsit toneta noastră închisă.

Străzile satului sunt în pantă, casele de lemn sunt vechi dar foarte bine conservate și ai un sentiment că te-ai întors în timp. Foarte plăcut, de altfel. Mie îmi plac mult escapadele astea în locuri uitate de lume, pentru că mă mai aduc cu picioarele pe pământ și îmi aduc aminte că avem nevoie de mult mai puțin ca să fim fericiți.

Satul este o zonă unică de arhitectură populară specifică Slovaciei și în sat sunt 55 de case. 6 case sunt locuite permanent de 20 de rezidenți, iar celelalte sunt reședințe de vacanțe pentru diverși locuitori din toate zonele Slovaciei. Pe toate panourile informative și pliantele se cere respect pentru cei câțiva locuitori. Sunt câteva case care și cazează turiști dar, probabil din cauza pandemiei nici una nu părea ocupată.

Reprezentativ pentru sat este Bell Tower, clopotnița de lemn de la 1770, foarte bine conservată în mijlocul satului dar și toate casele rustice. Iar la intrarea în sat, în partea dreaptă, se află o colibă, cunoscută sub numele de sălaș, o construcție din lemn, având o singură cameră, unde stăteau cei care purtau de grijă vitelor.

Imediat după intrarea în sat, după primele case, se face o aleea la stânga cu indicator de Fermă. Este de fapt o minigrădină zoologică, unde sunt câteva animăluțe și păsări.

Plimbarea prin sat n-ar trebui să dureze așa mult dar ne-a luat ceva să ne oprim și să studiem fiecare casă și să intrăm în casele muzeu, cu 2-3 camere în care am găsit expoziții diverse, de la mobilier și îmbrăcăminte veche până la scule și unelte pe care oamenii din trecut le foloseau în zona aceea.

Ne-am dorit foarte mult să mâncăm la restaurantul din sat, însă era închis, ne-am oprit la o fântână rustică, la Biserica foarte veche, Sfânta Maria, am văzut școala, cimitirul și prin spatele satului, cu o priveliște extraordinar de frumoasă de jur-împrejur, am ajuns din nou la intrarea în sat.

De la centrul de informare turistică am aflat că în timpul verii sunt foarte multe manifestări culturale, se desfășoară tot felul de activități iar la sfârșitul lui iulie are loc „duminica în Vlkolínec” , când au loc evenimente culturale, sunt mulți artiști populari, sculptori în lemn și diverși alți meșteri. Ne-a recomandat să le urmărim programul și ne-au invitat călduros să revenim în sat.

Pe drumul de întoarcere, aproape de sat sunt 2 izvoare, cu apă rece și bună-bună, singurele pe care le văzusem până în acea zi.

Las pozele să vă spună dacă satul Vlkolínec merită atenția voastră în cazul în care veți alege vreodată Slovacia.

Profit de această zi și vă doresc, doamnelor și domnișoarelor, o primăvară frumoasă, multă sănătate, vouă și celor dragi și să le dea Dumnezeu înțelepciune mai marilor lumii.

---

VIZUALIZĂRI: 862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI