GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Starazagorski Bani – Am plecat in cautarea urmei Fecioarei
Cred ca este cel mai bine spus, desi orice poate fi interpretat. Pentru ziua de luni ne-am hotarat sa mergem mai in zona, distanta pana in Starazagorski bani fiind de aproximativ 15-20 km, insa pe un drum minunat, cu masini destul de putine, o zi de relaxare cum am numit-o noi.
Intamplator cautand ceva locuri interesante de vazut, am dat peste aceasta informatie: “In the vicinity of Starazagorski bani (1.5 km from the village center to the north) there is the beautiful natural phenomenon called “Virgin Mary’s Footstep” . A few years ago there was a small chapel called “Virgin Birth” ).
Stiam ca este si un lac dragut in zona, ca ar fi si ceva terme prin zona (in centru), in fine, ne bucuram o zi de natura si ce gasim acolo o sa vedem.
Am ajuns in zona, am vazut chiar si o indicatie ca putem sa vedem acest loc, am zis ca este de bine. Am ajuns la o bifurcatie de drumuri si am ales sa facem stanga, asa ca mai intai am ajuns la parc si lac. Aici din pacate insa din nou a trebuit sa ne separam asa ca mama si sotul au ramas in parc iar eu m-am plimbat prin parc, am ajuns si pe malul lacului, toata zona este minunata si linistita, Starazagorski Bani este un loc uitat de lume, un satuc cu circa 350 locuitori (nu am gresit cifra, asta spune wiki), insa care se straduieste, in felul lui, sa supravietuiasca.
Lacul nu este mare si daca aveam sotul cu mine, as fi dat ocol, insa singura parca nu prea imi venea, am facut insa o multime de poze, am si filmat si o sa vedeti si filmuletul, acolo exista si un loc de joaca pentru copii, si o mini gradina zoologica (mai degraba minuscula), un loc foarte placut.
Ne-am reunit familia si am plecat in cautarea Fecioarei, Am vazut la un moment dat un indicator ce parea ca te trimite acolo, insa fiind atat de nesemnificativ, sotul a trecut mai departe, am ajuns si la un alt loc ce spunea ca duce la “Observatorul Yuri Gagarin” , am incercat sa il gasim, fara succes, drept care ne-am intors la semnul vazut de mine. Avusesem dreptate asa ca am luat-o pe acel drum pana am ajuns la un deal cu drumuri (mai drgraba carari) ce duceau in toate directiile. Venind o masina pe langa noi am intrebat de punctul de interes si am fost indrumati sa o luam pe acel drum.
In fine, nu eram foarte convinsa ca asa e, am zis ca mai mergem putin si vedem. Nu am mers foarte mult ca nu prea aveam chef stric masina pe coclauri, asa ca la umbra unui pom unde era si o banca am spus ca oprim si de acolo mai departe merg singura.
Normal, nu pot spune ca drumul imi era tocmai pe plac, nu era nimeni pe acolo, peisajul insa de vis, se vedea ca la un moment dat drumul chiar a fost mai bun, acum insa fusese erodat de ploi si lasat cam neintretinut.
Daca stau si ma gandesc mai bine, cred ca si pauza data de pandemie a facut ca pe nimeni sa nu mai intereseze acel drum.
Nu stiam exact cam cat sa merg pe acel drum, daca este cel bun, cand in final am vazut luminita de la capatul tunelului, adica acea mica capela. Inainte de ajunge acolo este chiar si o mica parcare, dar si o terasa, acum insa totul parea pustiu.
Nu pot sa nu recunosc ca nu ma simteam foarte confortabil, si nu din alt punct de vedere decat al animalelor, si pot spune ca dupa ce mi-a si taiat calea un sarpe (o sa-l vedeti in poze ca sa nu credeti ca va mint, m-am luat dupa el, pe care probabil ca il deranjasem), nu prea imi venea sa ma bag prin balarii. Locul este frumos, existau si flori, banci asezate in diverse locuri, am incercat sa gasesc urma fecioarei, am vazut doar cate ceva din cele ce citisem pe net, insa mai mult nu. De fapt am vazut capela, dar si urmele unui sarcofag care ar fi trebuit sa apartina mormantului unui nobil.
Intotdeauna se pleaca de la o samanta si se “croseteaza” povestea in jurul ei. Despre acest loc am citit urmatoarele:” Legenda spune ca acest loc este un sanctuar asociat cu ritualuri pagane vechi de mii de ani. Dupa trecerea la Crestinism pe aceste locuri, aria a devenit loc sfant, un camp bio-energetic deosebit. S-a nascut mitul cu locul unde a calcat Fecoara Maria si se vede amprenta pasului (se pare ca undeva deasupra pietrelor) si unde apa nu seaca niciodata.
Erau diverse carari care urcau, insa nu era nici o indicatie clara, si cum vegetatia se vedea destul de clar ca este neatinsa, nu prea indrazneam, asa ca in final m-am lasat pagubasa asta pentru ca se adunasera nori si a inceput sa ploua usor, asa ca am luat-o spre famile, asta deoarece daca incepea ploaie serioasa, riscam sa ramanem pe acolo.
Plimbarea nu pot spune ca mi-a displacut, pana am ajuns la masina ploaia chiar a incetat, asa ca dupa ce ne-am reunit ce credeti ca am facut? ... normal, am cautat un loc unde sa luam masa, dar despre asta, in episodul urmator. Alegeri intelepte va doresc si calatorii placute si daca ajungeti pe acolo poate gasiti voi urmele.
LE - La postare, voi fi intrebata daca recomand destinatia, ei bine o recomand, desi ai senzatia de pustiu, de parasit, ai si ocazia de a te relaxa in natura, de a evada de lume, asa incat o recomand.
Trimis de mishu in 28.06.22 20:35:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BULGARIA.
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mishu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin Stara Zagora și împrejurimi, STARA ZAGORA" (deja existentă pe sait)
Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”
— (1) la momentul publicării, în rubrica curentă nu existau impresii din anul curent sau anul trecut ;
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ al descrierii.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@webmaster: Multumesc frumos pentru aprecieri, o zi frumosa!
Pozele arată bine, cu imagini îmbietoare. Un loc care pare liniștit și neaglomerat, poate puțin periculos din cauza șerpilor.
Frumos descris, felicitări!
@Rodel: Este intradevar un loc linistit si mi-ar fi placut sa mai stau putin pe acele dealuri, insa amenintarea ploii ne-a alungat, cred ca zona a vrut sa ramana in continuare in linistea ei (nu ca am fi facut noi galagie) caci ploaia a incetat destul de repede.
Multumesc pentru vizita si aprecieri.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2022 Stara Zagora, un oras verde ce se mandreste cu istoria lui — scris în 05.07.22 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Stara Zagora, oraşul teilor, al străzilor drepte şi al poeţilor — scris în 21.05.17 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Poarta Zeiței – BUZOVGRAD — scris în 22.05.17 de buterfly* din BUCUREșTI - RECOMANDĂ