Mănăstirea Santa Maria de Alcobaça

TIPĂREȘTE

Mănăstirea Santa Maria de Alcobaça

Ziua 6- Alcobaça-Circuit Portugalia si Santiago Compostela

Am vizitat in Alcobaça doar Mănăstirea Santa Maria si un tur de orizont in Piata principala, nu mai mult 1,5-2 ore.

Alcobaça este un oraș situat la aproximativ 100 km nord de Lisabona, între râurile Alcoa și Baça. Istoria acestui orașului este marcată de prezența de aproape 700 de ani a Ordinului Cistercian

Orașul Alcobaça este mic, modest și foarte plăcut. Principala atractie a orașului este monumentala Mănăstire Santa Maria de Alcobaça (secolul al XII-lea), listata in Patrimoniu Mondial de UNESCO, care domina piata principala pe partea ei stanga.

În spatele impresionantei sale fațade baroc, se află nava bisericii luminoasa, impartita in culoare de coloane cu coaste cisterciene simple la plafon, alături de arcade ce se deschid către terase, bucătării și încăperi monahale vechi. Mănăstirea Santa Maria de Alcobaça constituie pentru mulți, principalul motiv pentru a vizita orașul Alcobaça, Portugalia. Am pasit pe treptele catedralei impresionata de fatada, clopotnitele si portalul sau.

Mănăstirea a fost fondată în anul 1153 din directiva lui D. Afonso Henriques, primul rege al Portugaliei, promisiune facuta lui São Bernardo daca recupereaza Santarém din mâinile maurilor în anul 1147. După construirea sa, regele a încredințat atât mănăstirea, cât și mai multe terenuri agricole din împrejurimi călugărilor cistercieni.

Construcția sa a început înanul 1178, dar călugării nu s-au stabilit decât în abia in anul 1223, când mănăstirea a fost transformată într-una dintre cele mai bogate și puternice din Portugalia. Candva in aceasta manastire vietuiau 999 de călugări, care oficiau Liturghia pe rând, fără întrerupere.

Unii călugări au trecut de la agricultură la învățătură în secolul al XIII-lea, folosind o mare parte din proprietățile lor pentru a extinde și modifica mănăstirea în funcție de tendințele momentului. Din secolul al XVII-lea, călugării din aceasta manastire au decis să se dedice ceramicii și sculpturii în piatră și lemn. În secolul al XVIII-lea, agricultura a reapărut, iar zona Alcobaça era una dintre cele mai roditoare din țară.

Dupa ce a trecut ceva timp, cel mai comentat fapt, fara indoiala, a fost decadența tot mai mare a călugărilor, până în anul 1834, când ordinele religioase s -au desfiintat. Mănăstirea are drept componente: biserica, cu mormintele lui Dom Pedro și Dona Inés; Mănăstirea Tăcerii, bucătăria, trapeza, și Sala Regilor

Arhitectura Bisericii Mănăstirii Santa Maria de Alcobaça a constituit pionieratul goticului portughez. Aproape întreaga fațadă a fost modificată în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, cu excepția porticului principal și a rozetei, care și-au păstrat designul original. Biserica se remarca prin dimensiunile mari (106m x 23m) si prin eleganta remarcabila, cu stalpi mari si coloane trunchiate, in a carei construcții sursa de inspiratie a fost mănăstirea cisterciană franceză din Clairvaux

Indata ce ii treci pragul, intri intr o nava monumentala cu tavanul in coaste gotice sustinute de coloane puternice. Altarul este dominat de un crucifix. La dreapta si la stanga sau s gasesc morminte regale.

Altarul principal este înconjurat de o grindă largă, la care accesează două frumoase uși manueline din secolul al XVI-lea și nouă capele împodobite cu sculpturi în lemn policrom din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Naosul găzduiește morminte din secolul al XIV-lea ale lui Dom Pedro și Dona Inés. Două sarcofage, monumente în stilul gotic Flaminger, sculptate în calcar moale, care au fost proiectate în 1811 de soldații francezi ai generalului conte Drouet d’Erlon.

Mormântul lui Inés de Castro:

Situat pe partea stânga a crucifixului altarului susținut de șase îngeri, imaginea culcată se sprijină pe un mormânt ale cărui patru fețe sunt încununate de o friză cu scuturile Portugaliei și ale familiei Castro. Pe laterale sunt evocate scene din viata lui Hristos; la capul mormântului se află o troiță în care se remarcă Dolorosa de la poalele Crucii. Fața picioarelor este împodobită cu o interesantă Judecata de Apoi: în stânga, morții își ridică lespezile mormintelor pentru a fi martori la judecată; în dreapta, blestematii plonjează în fălcile unui monstru care simbolizează iadul. Este de remarcat finetea executiei-basorelief dantelat.

Mormântul lui Dom Pedro

Se află pe partea drepta a crucifixului altarului sub o statuie culcată. Acest sarcofag înfățișează, pe fețele sale laterale, scene viața Sfântului Bartolomeu. Tablia patului este ocupata de o rozeta ce reprezinta roata norocului; în timp ce faţa opusă este dedicată ultimelor clipe ale suveranului. Corpul sarcofagului se remarca si el prin basoreliefuri dantelate

Mănăstirea Tăcerii

Această mănăstire, care seduce prin sensibilitatea liniilor sale, a fost construită la începutul secolului al XIV-lea, intre stâlpi, coloane duble ce susțin trei arcade încununate de o rozetă. Etajul superior a fost adăugat în secolul al XVI-lea de către celebrii arhitecți Diogo și João do Castilho.

Bucătăria

Bucătăria manastirii, reconstruită în secolul al XVIII-lea, este o piesă monumentală inalta de 18 metri acoperită cu ceramică albă. Conține coșuri mari și primește apa direct de la un braț al raului Alcoa.

Trapeza

Trapeza manastirii sau sufrageria (sala de servit masa) este o încăpere de intindere mare boltită si ogivală.

Sala Regelui

Sala Regelui datează din secolul al XVII-lea și este împodobită cu ceramica ce înfățișează temelia mănăstirii și statui reprezentând regi, realizate chiar de călugări. De asemenea, este expusa o frumoasă Fecioară gotică cu pruncul.

---

VIZUALIZĂRI: 199 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI