Muzee, parcuri şi ce / câte am mai văzut

TIPĂREȘTE

Deşi este un oraş relativ mic cu o populaţie de cca 530000 locuitori, respectiv 1.5 mil cu zona metropolitană (conform recesământului din 2011), datorită preponderenţei tineretului studios şcolit în Trinity College, cât şi a unei intelectualităţi formată în timp, Dublinul are multe muzee, în special în centrul vechi. Deasemeni, cu toată monotonia dată de casele de cărămidă roşie aliniate dealungul unei străzi, Dublin are multe parcuri, oaze de verdeaţă în oraş. Cultul revoluţionarilor care au pornit răscoala în anul 1916 de Paşte este comemorat prin multe statui în special pe străzile principale. Încerc să trec în revistă muzeele, parcurile şi alte obiective interesante pe care le-am vizitat în cursul sejurului nostru de câteva zile în Dublin.

Dublin castle

Are o vechime de 1000 de ani, fiind construit în 1024 de regele Ioan al Angliei. Timp de 800 de ani până în 1922 a fost sediul puterii britanice care stăpânea Irlanda. După şase ani de la revoltă a fost predat lui Michael Collins primul preşedinte al Irlandei. Din vechiul palat de acum 1000 de ani au rămas intacte capela regală şi turnul prafului de puşcă. Am urcat o scară impunătoare în consolă din anii 1800 şi am ajuns în salonul Battleaxe care era denumirea escortei regale. În timpul revoluţiei din 1916 palatul a funcţionat ca spital. Aici a fost îngrjit James Connolly unul din comandanţii militari care ulterior a fost executat împreună cu alţi şase revoluţionari semnatari ai declaraţiei de independenţă. În sala de sufragerie este prezentată o masă aranjată pentru 30 de persoane cu cele mai rafinate servicii şi tacâmuri. Aici este şi o galerie de portrete ale foştilor viceregi ai Irlandei. Lambriurile originale datează din 1740. Sala Rotundă a fost reconstruită în stil gotic peste un turn care s-a deteriorat în 1770. Servea ca încăpere privată de servit cina pentru vicerege şi familia sa. Sala Tronului are ca unic mobilier un tron într-un salon de mari dimensiuni decorat cu un candelabru de cristal şi tablouri. Ea a fost amenajată pentru vizita regelui George IV în Irlanda în 1821. Aici aveau loc ceremoniile oficiale. Salonul Sf. Patrick este cea mai grandioasă încăpere din palat. Fostă sală de bal impresionează prin tavanul excepţional pictat de pictori irlandezi, prin galeria de steaguri ale ordinului cavaleresc St Patrick şi printr-un covor bleumarin de dimensiunile sălii. O placă de bronz celebrează 60 de ani de domnie a reginei Victoria. Deşi de mai mici dimensiuni, castelul din Dublin poate fi pus alături de marile palate ale Europei.

Dublinia

Este un muzeu al istoriei vikingilor deschis la sfârşitul secolului trecut, găzduit de o clădire de piatră în prelungirea catedralei Christ Church de care este legat printr-o o galerie acoperită. Galeria este suspendată la 10m înălţime şi a fost construită odată cu consolidarea din 1875. Vikingii au debarcat în insulă în anul 841 şi şi-au stabilit o bază fortificată stabilă în Dublin. Aici au dezvoltat relaţii comerciale şi au ajuns să aibă cea mai mare piaţă de sclavi din Europa. Dominaţia lor s-a terminat după bătălia de la Clontarf din 1014 dar înfrângerea definitivă a fost făcută de trupele anglo- normande venite în insulă. Intrarea în muzeu se face printre două părţi ale unui drakkar (corăbie vikingă). La etajul 1 sunt machete şi panouri despre bătălia pentru Dublin, o casă de viking, un târg de sclavi, comerţ şi arte, vindecători, hoţi. Am reţinut că 30% din femei mureau la naştere, că speranţa de viaţă a unui adult era de 30 de ani şi un sfert din copii nu trăiau mai mult de 10 ani. La etajul 2 este o expoziţie medievală cu scene din viaţa de zi cu zi, o casă, o stradă şi macheta oraşului. Etajul 3 este ocupat de o cafenea şi un butic dar şi de laboratoare arheologice şi o bibliotecă cu manuscrise din 1610. O scară cu peste 150 trepte te duce în turnul St. Michael, o rămăşiţă a unei biserici din sec. 12, de unde poţi vedea o perspectivă frumoasă a oraşului. N-am urcat-o. Muzeul este amuzant excelând prin manechine, scene de luptă, machete de vase, obiecte de gospodărie sau de cult. Încântă atât adulţii cât şi copiii

Muzeul naţional de istorie şi arheologie:

Muzeul a fost deschis în 1980 şi conţine artefacte datând de şapte milenii î. Hr. Palatul neoclasic al lui Thomas Deane de pe Kildare str. adăposteşte unul din cele mai complete şi interesante muzee de arheologie pe care le-am văzut. Însăşi construcţia cu portaluri grandioase şi un hol înalt de 19 m impune respect. Sala are ca model Panteonul. La parter mozaicul are în centru soarele din care se resfiră un zodiac enorm cu 12 semne. Coloane negre susţin etajul. După ce am depăşit spaţiile administrative am intrat în sala Irlandei preistorice. Am văzut corabia din Lurgan, de lemn scobit lungă de 15 m, construită cu 2500 ani î. HR. perfect conservată. Mai multe vitrine iluminate deţin artefacte preistorice. Sala care deţine aurul Irlandei pur şi simplu îţi ia ochii. Sunt coliere grele de peste un kilogram, brăţări mai late de 10 cm, cercei, podoabe diferite, toate indicând stratificarea socială şi nivelul de bogăţie atins de celţi. În sala Tezaurului sunt expuse obiecte religioase dar şi cele trei piese de rezistenţă ale muzeului: tezaurul cu potirul de la Ardagh, broşa Tara şi Crucea din Cong, denumirile fiind date după localităţile în care au fost găsite. Tezaurul de la Ardagh a fost descoperit întâmplător de doi ţărani în timp ce lucrau pământul la mică adâncime. Potirul este un vas utilizat în timplul slujbei de împărtăşanie. Broşa din Tara a fost găsită în 1850 de o femeie şi printr-o succesiune de vânzări a ajuns la regina Victoria. Este de modelul fibulei romane şi servea la prinderea faldurilor îmbrăcămintei nobililor şi este cea mai frumoasă din toate broşele celtice care s-au găsit în Irlanda. Crucea din Cong este din lemn de stejar îmbrăcat în aur şi argint şi decorată cu pietre preţioase. La etaj am urcat pe o scară monumentală şi am ajuns în perioada în care Irlanda a fost ocupată de vikingi. Este expusă macheta unei case de viking, îmbrăcămintea, saboţi de lemn şi piele cu nojiţe, vase de ceramică, obiecte gospodăreşti. O altă sală este dedicată Irlandei medievale, a epocii în care s-au construit biserici, catedrale şi fortificaţii. În altă sală sunt obiecte religioase, statui ale lui Iisus şi a Feciuoarei Maria, cartea Psalmilor din sec. IX perfect conservată găsită într-o mlaştină, un clopot al sfântului Patrick. Am terminat vizitarea muzeului vizionând controversata bătălie de la Contarf din 1014 câştigată cu preţul vieţii de regele Brain Boru împotriva vikingilor. Braian Boru a intrat în legendă ca eliberator al irlandezilor.

Galeria Naţională

Se intră prin Marrion Square, cu o altă intrare prin Clare str. şi a fost înfiinţată în 1854. A fost deschisă pentru public peste 10 ani, când a expus 125 de picturi. Deţine colecţii de pictură clasică, barocă, în primul rând irlandeză dar şi a pictorilor consacraţi din Europa. În 1866 a fost lansată o subvenţie anuală pentru achiziţii. Prin achiziţii dar în special prin donaţii succesive a ajuns să deţină 14000 de articole Din acestea 3000 au fost create între sec. XIV-XX de Pissaro, Goya, Caravaggio, Rembrandt, Monet. Mulţi filantropi au donat lucrări de Picasso, Vermeer, Murillo... Principalele donaţii provin de la contesa de Milltown, 200 picturi pentru care s-a construit o nouă aripă a muzeului. Alţi mari filantropi au fost Hugh Lane fostul director al galeriei şi George Bernard Shaw care a lăsat muzeului ca moştenire 1/3 din drepturile sale de autor...

Trinity College, Biblioteca şi College Park

Trinity College este cea mai veche universitate din Irlanda şi una din cele mai mari din Regatul Unit. A fost fondată de regina Elisabeta I în 1592 înafara oraşului şi avea un puternic caracter religios protestant. Până la sfârşitul sec. XVIII nu a admis decât studenţi protestanţi. Chiar şi mai târziu studenţii catolici nu aveau aceleaşi drepturi ca cei anglicani. Discriminarea a încetat abia după 1970. S-a dezvoltat treptat de la câteva facultăţi la 100 de specializări universitare şi postuniversitare, cât are astăzi. S-a ajuns la 60 de clădiri răspândite în parcul Trinity. Sunt înscrişi anual 17000 de studenţi pentru care lucrează un personal de 2860 (profesori şi auxiliari). Fiecare student are un mentor personal, un acelaş cadru universitar care îl îndrumă patru ani de studiu. Trinity este cotată ca o universitate de top în lume alături de Oxford şi Cambridge. Biblioteca veche este una din cele mai importante biblioteci de cercetare din lume, cuprinzând trei milioane de volume conservate în opt clădiri. Ea a fost fondată de Elisabeta I în 1592 odată cu colegiul. O parte importantă din vechea bibliotecă poate fi vizitată într-o clădire în care arcadele au fost zidite pentru a se crea spaţii suplimentare de depozitare. Galeria ˝The Long Room˝ pe care am vizitat-o este principala sală a vechii biblioteci şi conţine 200000 volume. În 1850 a fost necesară supraînălţarea sălii pentru a putea depozita întregul inventar. De o parte şi alta a coridorului de acces este o colecţie de 14 busturi de marmoră începută în 1743. Aici se găseşte şi celebra harpă Borucare conform legendei ar fi aparţinut regelui Irlandei mort în 1014 în legendara bătălie de la Contarf. În biblioteca veche se află şi manuscrisul proclamaţiei din faţa Poştei care marchează începutul mişcării de eliberare de sub dominaţia engleză. The book of Kelly este un manuscris din anul 806 lucrat de călugării de pe insula Iona. Este o comoară celtică unică scrisă pe piele fină de trei călugări. Este ornată cu pietre preţioase de malachit şi lapis lazuli. El conţine copia latinească, bogat ornamentată a celor patru evanghelii. Ascunsă din calea năvălitorilor vikingi a ajuns în Kells de unde a fost dăruită spre păstrare colegiului Trinity. Poate fi răsfoită în format electronic de orice vizitator. College Park este terenul de cricket din parcul universităţii Trinity. Primul meci cunoscut a avut loc în 1820 când Irlanda a jucat contra Angliei. Întregul parc al universităţii este enorm, mărginit de trei străzi: Nasau Street, College Green şi Pearse Street. În parc sunt presărate construcţii victoriene, fostele cămine studenţeşti, depărtate unele de altele.

Corabia Jeanie Johnston

Este copia unei ambarcaţiuni fragile acostată la malul râului Liffey. Originalul a fost construit în 1847 pentru transportul cherestelei din America în Irlanda. La dus pleca în gol din Irlanda. În timpul marii foamete urmată de boli care a lovit Irlanda în anii 1848-1850 la bordul navei au fost luaţi oameni care emigrând se salvau. Capacitatea de transport era sub 200 de oameni la o cursă. Timp de 7 ani, corabia a făcut 16 curse care durau câte şapte săptămâni. Toţi cei 2500 oameni îmbarcaţi pe corabia Jeanie Johnston au fost salvaţi. În timpul foametei în Irlanda au murit 1 mil de oameni iar peste 2 mil. au emigrat în America, Australia, Canada. Astăzi urmaşii lor depăşesc numărul celor cate trăiesc în Irlanda

Famine Memorial

Este un grup statuar amplasat pe stradă în apropierea corabiei salvatoare. Este vorba de şase oameni şi un câine, scheletici din cauza inaniţiei şi care cu ultimele puteri se îndreaptă spre corabia salvatoare.

National Wax museum al figurilor de ceară nu se ridică la nivelul celor văzute la Paris sau Londra. Fiind o instituţie privată, preţul de intrare este ridicat 15 eu dar noi nu am plătit întrucât aveam Dublin Pass. Am avut şi ghinionul ca subsolul să fie închis pentru renovare (în plin sezon) m-am mulţumit să iau câteva cadre de la parter şi etaj. În galeria scriitorilor i-am admirat pe James Joyce, Bernard Show, Sean OCassey. Oscar Wilde. Câteva animale înfricoşătoare, giganţi, labirint de oglinzi, câţiva scriitori. Mi s-a părut un muzeu pueril.

Phoenix Park

Cu o suprafaţă de 700 ha este cel mai întins parc urban din Europa. Monumentul Wellington ridicat în 1817 are o înălţime de 30m şi se vede de la depărtare. Parcul are o vechime considerabilă fiind deschis publicului în 1747. Terenul pe care a fost amenajat parcul a aparţinut cavalerilor ospitalieri Sf. Ioan dar după abolirea ordinului lor pământul a intrat în posesia coroanei şi ulterior al oraşului Dublin. L-am străbătut mergând un sfert de oră cu autobuzul prin aleile mărginite de gazon. În parc se joacă cricket, polo, se face jogging, se plimbă câini. În puţinul timp pe care l-am avut la dispoziţie am vizitat o parte din grădina zoologică, a doua ca vechime din Europa (1830) . În această zoo trăiesc aproape 1900 de animale exotice în 37 spaţii delimitate. Animalele se pot vedea din nişte adăposturi acoperite, cu geamuri de sticlă spre padoc. Dealungul gardurilor nu pot fi văzute. Ca şi curiozitate leul de pe genericele MGM a fost unul din pensionarii acestei grădini. Sunt mândră că am prins în aparat unul în mişcare. Am mai fotografiat cimpanzei, babuini, pelicani, o turmă de elefanţi.

Garden of Remembrance

Grădina se vrea a fi o evocare a trecutului de luptă pentru independenţă al Irlandei. În grădină este un bazin mare în cruce foarte impresionant alături de inscripţii în memoria celor care au căzut. La extremitatea grădinii un grup statuar de bronz evocă legenda copiilor lui Lir metamorfozaţi în lebede. Marginea grădinii este vegheată de superba biserică presbiteriană.

Merrion Square

În faţa Galeriei Nationale a Irlandei este un parc pe ale cărui garduri artiştii amatori îşi expun operele dând un aer boem locului. La intrarea în parc pe o stâncă tronează statuia colorată a lui Oscar Wilde.

St Stephenś Green

Este un parc mare de 9 ha în plin centrul oraşului în apropierea muzeelor de arheologie şi istorie şi al celui de istorie naturală de pe Kildare Street. Un lac populat cu raţe, busturi ale marilor scriitori, sălcii plângătoare şi alei cu flori îţi asigură un loc de refugiu după obositoarele vizite în muzee.

Clădiri emblematice

-Poşta centrală este o clădire de granit şi piatră de Portland care domină OĆonnell str. Este construită în stil neoclasic. Are o faţadă deaproape 70 m cu şase coloane ionice înalte cât cele două etaje ale clădirii. Pe frontonul clădirii sunt trei statui clasice ale unor zeităţi greceşti. Construcţia clădirii a costat 50000 lire sterline în 1818, sumă imensă în acele vremuri şi care atesta importanţa şi bogăţia Dublinulu. În 1916 de Paşte, clădirea poştei a fost sediul liderilor revoluţionari care doreau desprinderea de sub tutela Angliei. În timpul revoluţiei care a durat şase zile, după care capii mişcării au fost prinşi şi executaţi, clădirea a ars şi a fost refăcută abia după câştigarea independenţei Irlandei. Din clădirea arsă nu a rămas decât faţada. În faţa ei era coloana Nelson dărâmată de popor. În locul ei s-a ridicat the Spire o săgeată înaltă de 120m, simbol al libertăţii cucerite.

-Custom House

Încă de la începutul sec. XVIII irlandezii au simţit nevoia unei clădiri de vamă aşa că au construit una pe malul râului Liffety. în 1707. În curând clădirea a devenit neîncăpătoare şi amplasată la distanţă prea mare faţă de noul port Dublin. În 1781 marele architect Gondon a început construcţia noului sediu în stil neoclasic. Construcţia a costat 200000 lire şi faţada dinspre râu are 120m lungime. Cele patru faţade au sculpturi ornamentate reprezentând râurile Irlandei. În timpul războiului de independenţă din 1921 pentru destabilizarea puterii britanice, IRA a dat foc clădirii căreia i s-a prăbuşit şi domul central. A fost distrusă arhiva vămii pierzandu-se documente importante. Abia după încheierea Tratatului Anglo- Irlandez clădirea a fost refăcută în toată splendoarea sa. Fiind amplasată totuşi la depărtare de port, i s-a dat altă destinaţie administrativă Ultima restaurare a avut loc în 1980

-Banca Irlandei

Clădirea a fost construită în 1729 pe College Green pentru Parlamentul bicameral irlandez. Acesta a funcţionat acolo până în 1800 când clădirea a fost cumpărată de Banca Irlandei. La rândul ei, banca Irlandei a părăsit clădirea în 1970 mutându-se într-un sediu nou modern de sticlă şi aluminiu. La noul sediu, în 2009 a avut loc cel mai mare jaf bancar, şase bărbaţi şi o femeie furând 7.6 mil eu, parţial recuperati. Revenind la vechea bancă ea poate fi vizitată cu tururi ghidate pentru fosta Cameră a Lorzilor din Irlanda. Modelul neoclasic al clădirii a fost preluat de arhitecţi din întreaga lume inclusiv pentru Camera Reprezentanţilor din Washington şi British Museum din Londra. La ora atuală banca este un vast şantier în vederea atribuirii de către stat a unei destinaţii cultural

La capătul acestor şase reviewuri, sper că v-am convins ca vizitarea Dublinului să fie inclusă măcar pentru câteva zile în proiectele voastre de viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 6059 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI