Un albastru infinit sau cum e să stai zilnic cu ochii pe insula Chios: Kerman Hotel, Çeşme

TIPĂREȘTE

De regulă, ne alegem cazările în oraș, ca să fim cât mai aproape de „mijlocul acțiunii” și de plajă ca să ne începem ziua cu o baie de înviorare și ca să ne răcorim seara cu alta, după perindări prin arealul ales. Nu e musai să fim în buricul târgului, dar nici prea departe ca să nu ne rupem picioarele până în centrul orașului și dacă avem și micul-dejun asigurat, e perfect! Bine, și hotelul să nu fie vreo căzătură, desigur. Acestea sunt criteriile generale după care ne ghidăm atunci când căutăm cazare în vacanțele mai lungi, acelea de relaxare combinate cu activitate.

După ce am stabilit destinaţia de vacanţă în capitala Çeşme, ne trebuia şi cazare în zona plajei Tekke, practic singura din oraş, aşa că am purces să caut ceva ce ni se potrivea nouă în preajmă.

Am găsit fără prea mare efort două hoteluri „înrudite”, ambele de câte două stele: Pasifik şi Kerman, dar, după ce le-am analizat cât de cât pe fiecare, am ales Kerman Hotel pentru simplul fapt că dispune de două suite cu terasă cu vedere la mare, iar eu ochisem una dintre acestea pentru privelişte şi spaţiu generos. Chiar dacă preţul nu era mic deloc. Notele sale pe booking.com erau şi ele încurajatoare, deşi hotelul nu este unul nou, însă turiştii apreciază şi alte aspecte atunci când le acordă.

Adresă: Str. 16 Eylul Mah. 3264 Sok, . No:16,35930 Çeşme, Turcia

Website: https://www.kermanotel.com/ro-ro

Cu o poziţie privilegiată pe faleza din Çeşme şi lângă plaja Tekke, Kerman Hotel este unul dintre hotelurile cele mai căutate din oraş, chiar dacă are o vârstă, bucurându-se de renovări şi modernizări periodice în decursul anilor. Are trei etaje, nu este prea înalt, ca de altfel aproape toate hotelurile din oraş, şi oferă 33 camere dispuse pe etaje, în timp ce la parter se află recepţia, camera de bagaje, lobby, restaurantul, barul cu terasă.

Apropos de restaurant, hotelul frate şi vecin, Pasifik (au acelaşi proprietar), pune la dispoziţie un restaurant modern, cu meniuri alese, la preţuri ok, într-un cadru select. L-am probat şi am fost mulţumiţi.

Accesul către camere se poate face pe scări sau cu liftul care a funcţionat perfect tot sejurul. Recepţia este deschisă nonstop, recepţionerii vorbesc binişor engleză şi la nevoie se oferă posibilitatea schimbului valutar. Camerele sunt mici, de aprox. 12 mp, cu vedere la mare sau la grădină, însă la etajul al treilea există două suite, fiecare cu terasă, cu vedere la mare, beneficiind de spaţiu mult mai generos: 25 mp camera şi 12 mp balconul.

Am rezervat, după cum vă spuneam, una dintre cele două suite cu terasă, încă din iarnă, şi nu prin booking.com aşa cum am intenţionat, ci prin ryanairrooms, fiindcă îmi oferea un credit de zbor de 10%, iar la cei 423 euro, cât a costat cazarea, am considerat că merită să încerc, mai ales că partenerul era hotels.com, un mai vechi colaborator de-al meu, serios, de încredere şi prietenos. Rezervarea a fost făcută cu plata la check-in, cu posibilitate de anulare gratuită până într-o săptămână de începerea sejurului.

Am sosit în Çeşme în ziua în care ne începea sejurul cam pe la orele 15,00, iar la check-in mă încercau ceva emoţii, gândindu-mă că, prin reducere la absurd, nu mi se va da camera antamată, dar recepţionerul mi-a risipit orice urmă de îndoială, confirmându-mi de îndată rezervarea, după bineţele şi amabilităţile de rigoare. Am achitat în numerar cei 423 €, mi s-a eliberat factură pe loc, deși n-am cerut, timp în care un angajat de-acolo ne-a luat bagajele și le-a dus în cameră, spre care am luat și noi liftul, fiind situată cel mai sus, la etajul al treilea. Pe parcursul sejurului, am mai urcat și pe scări, nu era rău deloc, mai făceam un pic de mișcare.

La vedera suitei, n-am putut decât să spunem wow! , nouă ni s-a părut fabuloasă, de departe cea mai frumoasă cazare pe care am avut-o vreodată. Iar priveliștea era magnifică, ne întrecuse așteptările.

Suita a constat în camera propriu-zisă și o incintă la intrare, ca un hol. Din acest hol, pe stânga se intra în baie, iar pe partea dreapta aveam dulapul de haine, foarte generos, în trei uși, cu spații pentru umerașe, pentru rafturi, dar și sertare pentru încălțăminte.

O arcadă amplă despărțea holul de camera în sine, iar peretele care dădea afară era aproape în întregime realizat din ferestre dincolo de care marea ne zâmbea de la vreo douăzeci de metri, peste faleza cu palmieri. Camera se bucura de o luminozitate generoasă, doar că pe timpul zilei, trăgeam draperiile pentru a nu se face prea cald.

Camera propriu-zisă era mobilată cu bun gust, pe tonuri de maro deschis, și chiar dacă mobilierul nu era nou, era bine întreținut și funcțional, iar totul sclipea de curățenie. De altfel, acest serviciu ni s-a efectuat zilnic, după cum în fiecare zi ne-au fost schimbate prosoapele, iar la trei zile lenjeria. În cameră aveai senzația de libertate și aerisire, simțeai larghețea și relaxarea.

De cum intram, pe peretele din dreapta aveam toaleta cu vreo patru-cinci sertare în jos, foarte încăpătoare și utile, oglinda destul de mare, scaun cu spătar, răcitorul în care am găsit bere, sucuri, apă și dulciuri fel de fel, a căror listă de prețuri (normale, nu mari) am găsit-o pusă pe el împreună cu telefonul fix pe care nu l-am folosit deloc. Tot ce consumam era completat imediat a doua zi, iar plata am făcut-o la final la recepție.

Deasupra era agățat pe perete televizorul LCD cu ecran suficient de mare și cu o sumedenie de programe, toate numai în turcă. Am găsit programe de muzică și pe alea le-am tot fâțâit tot sejurul. Pe același perete, mai sus era fixat aparatul de aer condiționat, foarte necesar în acele zile călduroase, pe care uneori îl mai lăsam pornit și noaptea câteva ore să răcorească bine încăperea.

Zona de relaxare era reprezentată de canapeaua foarte comodă așezată pe peretele cu ferestre aproape dintr-un capăt în altul. Piesa forte a camerei a fost patul matrimonial, mare, înalt, dar foarte confortabil, încadrat în părți de noptiere cu sertare. În partea stângă a patului era ușa spre terasă. Aveam și un calorifer în cameră, semn că hotelul este pregătit să primească oaspeți și pe vreme mai rece. Pardoseala din suită era în integralitate din parchet, doar la ieșirea pe terasă aveam și o mică traversă peste parchet.

Piesa de rezistență a cazării a fost terasa extrem de generoasă, care ne asigura o priveliște minunată. Deși camera a fost foarte frumoasă, în afara orelor de somn, aproape tot timpul l-am petrecut în balcon sau cu ochii pe fereastră. Dimineața, buimaci, cu ochii cârpiți de somn, ne înființam la ferestre sau pe balcon să luăm pulsul vremii și căutam cu privirea insula vecină Chios spre care aveam vederea lateral și pe care soarele o mângâia și o punea în lumină în zori. Capitala insulei, urbea cu acelaşi nume, „vecina noastră”, se afla la numai şapte km de ţărmul turcesc, iar noi o zăream fără pic de efort ca o aglomerare de case albe la poale munților. Apoi, stăteam la cafea tot în balcon, cu ochii pierduți în depărtare, într-o relaxare totală pe care mi-o doream de ceva vreme.

Terasa, din cale-afară de spațioasă, era mobilată cu masă și trei scaune cu spetează, în prima zi am văzut și o umbrelă mare care a dispărut în zilele următoare.

Din balcon, aveam vedere în stânga către portul mare din Çeşme, iar noi treceam în revistă toate vasele care treceau spre/dinspre port, învățaserăm orarul tuturor companiilor de ferry către insula greacă Chios, urmăream vasele mari cum descarcă și încarcă tiruri și camioane mari de marfă. Nici vasele de excursii sau cele de pescuit nu ne scăpau, indiferent cât erau de mici, uneori cele cu gabarit redus făceau cel mai mare zgomot.

În acele zile, pe parcursul a trei-patru dintre ele, a poposit în Çeşme un vas italian, enorm, de croazieră. Din burta lui au coborât mii de persoane timp de câteva ore bune. La final, când a repornit condus de o mică ambarcațiune a Gardei de Coastă, în rută spre Italia, sirena a fost trasă de mai multe ori, parcă revedeam scene din Titanic.

Ne obișnuiserăm și cu protocolul de însoțire a vaselor de către Garda de Coastă spre port și dinspre acesta, am descoperit multe lucruri interesante legate de navigație în acele zile, pentru noi, care nu ne tragem dintr-un oraș-port, totul era nou, ne deștepta curiozitatea și am reușit să învățăm diverse chestii. Ne transformaserăm într-un soi de monitori de trafic naval, deja știam pe dinafară și recunoșteam orice fel de vas care ne trecea pe sub ochi, fie că era catamaran, sau ferry de mașini și persoane, sau alt gen, învățaserăm orele la care treceau fiecare. Pe scurt, am fost spectatorii cuminți și fideli ai „reprezentației” oferite de port și activitățile sale cotidiene.

În ton cu mărimea camerei și a terasei, baia avea dimensiuni generoase, iar realitatea s-a dovedit mai tare față de poze, căci era mai modernă și mai arătoasă decât în fotografii. Obiectele sanitare deși nu noi, erau curate și bine întreținute, instalațiile funcționale, finisajele frumoase, separarea parțială a spațiului de duș față de restul băii printr-un geam gros, fără o ușă propriu-zisă, mi s-au părut a fi aspecte moderne, probabil de la cea mai recentă renovare a hotelului.

Uscătorul de păr era așezat pe perete, lângă chiuvetă, acolo unde am găsit și priza, iar pe etajeră erau consumabile basice, de genul săpunuri mici, flaconașe cu gel de duș, șampon, hârtie igienică, ce erau înlocuite pe măsură ce se epuizau.

Wi-fi funcționat perfect, avea semnal foarte bun și era parolat, ca mai peste tot în Turcia. Un avanataj a fost că aveam semnal inclusiv când stăteam pe șezlong, la plajă. Suita era prevăzută cu suficiente prize, ceea ce era un beneficiu pentru că aveam de încărcat telefoanele, bateriile externe, acumulatorii pentru camera foto.

Micul-dejun ne era servit în intervalul 08,00-10,30 zilnic, jos, la terasa-bar a hotelului în stil bufet și era basic, dar destul de îndestulător. Aveam de ales între câteva feluri de brânzeturi, unt de casă, ouă fierte, crenwurști, câteva sortimente de măsline, roșii, castraveți, cutiuțe cu gem, unt, brânză topită, cereale, iaurturi, miere, peltea, dulceață vrac. Și peste toate, multă verdeață: mentă, mărar şi pătrunjel din care turcii chiar mâncau pe săturate. Noi ne uitam și nu prea ne venea să credem. De băut, aveam lapte, ceai, cafea chiar foarte bună. Ceaiul era turcesc, negru, dar și la pliculețe fel de fel. Pâinea în câteva feluri, chifle proaspete, covrigii cu susan binecunoscuți ca simit, produse de patiserie, pepene roșu din plin, cam acestea erau produsele de la micul-dejun, nu într-o diversitate largă, dar gustoase și suficiente ca să te saturi și să începi ziua cu stomacul plin.

La coborârea din hotel, plaja Tekke se află la nici zece metri lateral, și fusese raţiunea de bază când alesesem această cazare. Este o plajă de nisip fin auriu, cu intrare lină în apă, dar destul de micuță, amplasată într-un golf. Știam că este plaja publică a orașului, ce nu știam era că în spatele plajei, există amenajat un complex cu restaurant, terasă, dușuri, cabine de schimb și spațiu verde, generos în care sunt amplasate șezlonguri cu umbrele. Era un loc elegant și deloc scump unde am ales să mâncăm şi noi de câteva ori la prânz, care se numeşte Tekke Plaj Kafe, cum altfel?!

Dar, pentru noi surpriza a venit când recepționerul de serviciu, încă de la check-in, ne-a spus că hotelul asigură gratuit şezlonguri și umbrele pe faleză, lângă plajă. Bucuria noastră, deși eram pregătiți de-acasă cu rogojină și umbreluță pentru orice eventualitate. Puteai să cobori în apă direct de pe pietrele din fața șezlongului, dar eu nu am încercat, am ocolit nițel măcar pentru plăcerea de a călca pe nisipul moale.

Restaurantul Pasifik deservea și hotelul Kerman, proprietarul lor comun luând decizia ca micul-dejun să fie servit pentru ambele hoteluri la terasa-bar a hotelului Kerman, iar restaurantul de la Pasifik Hotel să folosească pentru prânz și cină. Este un restaurant a-la-carte, iar mesele sunt amenajate chiar şi pe întreg spațiul verde din fața ambelor hoteluri. Am mâncat în vreo două seri și „acasă”, mâncarea bună, servirea pe măsură, atmosferă selectă, plăcută.

Parcare proprie nu există, dar există posibilitatea parcării lângă plaja Tekke, pe locurile destinate clienților complexului. Noi am lăsat mașina pe stradă, preferând un loc un pic mai sus de hotel, lângă niște vile. Era în siguranță tot timpul, doar distanța nu era chiar de neglijat, dar nici de speriat.

Câteva cuvinte s-ar cuveni și pentru personalul locaţiei, dar doar din cele de laudă, toți angajații cu care am interacţionat, în frunte cu patronul, fiind extrem de amabili, prietenoși, săritori, politicoşi şi respectuoşi. Ne-am împrietenit destul de repede cu ei, nici n-a fost prea greu, turcii fiind extrem de calzi și sociabili din fire.

La Kerman Hotel am avut, fără îndoială, o cazare excelentă, de care ne vom aminti întotdeauna la superlativ. O amplasare lângă plajă, pe faleză, cu marea la nas, cu o privelişte de milioane, la doar câteva sute de metri de centrul oraşului, acestea au fost atuurile imbatabile, în opinia mea. Pe de altă parte, toţi lucrătorii au avut o atitudine ospitalieră, nu am avut nici măcar vreo undă de nemulţumire sau vreun aspect care să ne ştirbească buna impresie făcută încă de la început. Ne-am simţit minunat, eu recomand hotelul Kerman pentru o vacanţă în Çeşme, bine ar fi într-una dintre suitele cu vedere la mare!

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1502 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI