Transformarea intr-un vulcan care sta sa erupa!

TIPĂREȘTE

Am coborat in portul Ischia, sunt mai multe porturi, mergi un pic in stanga pana-n principala, traversezi pe trecere, mai repejor ca altfel esti claxonat si dai intr-o parcare unde asteapta mai multe autobuze. Te duci la ghiseu si ceri in italiana, de preferat, ghidul insulei. In legenda vezi ce autobuz iti convine. Noi am luat autobuzul 6 si-am mers pana la penultima statie, in Fiaiano.

Autobuzele sunt de pe vremea lui mamaie, sunt ambalate si lasate sa faca zgomot, mai au si-o teava pe sus, pe unde iese un fum gros si negru.

Un bilet costa 1,20 euro, abonament n-am putut lua decat cand au binevoit dansii, cu trei zile inainte de plecare si costa 12,60 euro pentru o saptamana, pe toate mijloacele de transport.

Statiile sunt greu de observat, nu stii ce mijloc de transport opreste acolo, nu stii cat timp astepti. Autobuzul nostru mergea din ora in ora.

Strazile inguste, se circula la mica intelegere, multe pavate cu dale de piatra.

Daca se intalnesc doua autobuze, unul da inapoi si trec la milimetru unul de altul. Foarte multe scutere, multe masini si multe situatii de rasul - plansul. Intr-o zi, la plecare, autobuzul nostru a ramas perpendicular pe strada principala, nu se mai deschideau usile si-a ramas asa-n drum pana a venit mesterul de la mesterit pana a doua zi, cand o doamna cu fetita au anuntat la hotel ca nu se pot incadra in timp si sa le opreasca mancarea, se stricase autobuzul. Aerul conditionat din autobuze este facut de geamurile deschise.

M-am dat la vorba si-am uitat de hotel.

Hotelul nostru frumos pentru trei stele, gazde primitoare si amabile si care nu ne-au cerut sa vorbim in italiana. Unitatea era administrata de o familie care au trait multi ani in America.

Am ajuns in camera, stiam cum arata, pe holurile de la toate etajele, perdelele fluturau... Cand am patruns in camera, nu se putea respira de cald. Sotul cauta de zor aerul conditionat, mi-am luat costumul si fuga la piscina... m-a prins in usa si m-a intrebat: ce facem, e iulie? Stiai ce-ai cumparat? Nu stiam si-n veci nu m-as fi gandit sa stau la un hotel, fara aer conditionat... nici prin gand nu mi-a trecut sa intreb de asa ceva!

Ooooooooo, ce piscina minunata! Avea apa termala si ajungea si la 40 de grade.

Dupa vreo jumatate de ora vine si sotul la piscina si-mi spune ca a schimbat camera, nu mai bate deloc soarele in ea si daca la noapte nu putem dormi, vedem incotro o luam.

Am dormit bine, cu usile si geamurile deschise, dimineata ne trezeam intr-un ciripit de pasarele, cum de foarte multa vreme n-am ascultat. Toata noaptea apa clipocea la piscina si se mai auzea si susurul rauletului care se scurgea din micul nostru vulcan, de la piscina.

Camera obisnuita, patul cu o saltea buna, lenjeria si prosoapele din baie parfumate si de un alb sclipitor.

Baia maricica, aveam si bideu, cadita de dus, un sapunel si doua pliculete de sampon, acolo au ramas, nu stiu calitatea.

Balconul mare, cu doua scaune din plastic si aveam o vedere de vis spre insule si piscina.

Ce sa mai vorbim de net, trebuia sa stai lipit de bar... cateodata nici semnal la telefon nu era.

Dimineata luam micul dejun intr-o sala mai micuta si intotdeauna acelasi: croissante simple, iaurt, doua feluri de cereale, unt, gem, paine. Doua carafe cu suc si-o carafa cu apa. Am fost serviti la masa de un ucrainian, Nicola, casatorit cu o romanca si ne spunea ca italienii de aceea traiesc 100 de ani, dimineata mananca zaharuri pentru energie si nu carnuri. Ei, ce sa va mai spun, am baut o cafea super, aveau un aparat cu boabe... delicioasa.

Seara, cina o luam intr-un restaurant mai mare, mancarea aceeasi pe-o hartiuta, o alternam noi, de la o seara la alta. Notam in seara asta ce vrem sa mancam maine.

Stil bufet suedez se mancau fel de fel de salate, apoi urmau doua feluri de mancare si apoi desertul, fructe si prajituri.

Ce consumai, nu se stia pretul, n-aveau un meniu, se trecea pe camera si la sfarsit vedeai ca o bere era 5 euro, o sticla de vin 15 euro, o apa la litru 3 euro... nu tu bon de casa... cred ca-i urmeaza pe greci...

N-am auzit o tarantella napolitana sau vreo muzica... e criza la italienii astia... de respect, de bun simt.

Hotelul este situat într-o zona liniștită, Fiaiano, în pădurea de pini Monte Rotaro.

Erau multi italieni, nemti, un grup de americani si doua familii de romani. In ultima zi a sejurului nostru, a mai venit o familie de romani din Constanta.

Am colindat insula (vezi impresii), suntem obositi franti si-am cheltuit cat la Delphin Imperial...

Indraznesc, va rog https://www.youtube.com/watch?v=4rgeWCTlLQ4, multumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 2765 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI