Mont-Saint-Michel

TIPĂREȘTE

Intotdeauna Mont Saint Michel fost o insula de granit izolata in plina mare, lovita de furia "blizzard"-ului dinspre nord si invaluita de jocul coroziv al mareelor din celelalte parti, pana cand, explozia turismului mondial si mai ales mandria normanda, au transformat-o intr-o peninsula (dar si-o mare afacere), lagandu-i de gat un "dig turistic" de beton, precum ai arunca o parama unei corabii ce vrei s-o ancorezi la mal. Mangaiata zilnic de nisipurile aduse de maree si lovita de puternicele vanturi reci din Bretania si Normandia, (se da in aceasta zona chiar si o mare batalie mediatica intre adeptii eolienelor si cei ai turismului), aceasta abatie gotica benedictina dedicata sfantului "Michel", a rezistat pana acum cu bine, urgiei Naturii si cupiditatii Omului. Spre deosebire de umbra ruinelor lui Mircea de la Cozia, aici, la adapostul benefic al umbrei zidurilor si a binecuvantarii sfantului "Michel", in cetate s-a dezvoltat o asezare omeneasca permanenta, intrecuta numai de numarul mereu crescator dar trecator, al turistilor. Intrarea in cetate e libera, poarta mare de acces e mereu larg deschisa, de-a lungul intortocheatei serpentine ce duce la abatia din varf nu intalnesti nici o opreliste, dar pentru a vizita biserica acestei "a 8-a minuni a lumii" si a ajunge “in varf”pe esplanada cea mai inalta, trebuie sa mai scoti din buzunar inca vreo 9 euro. Si asta dupa ce-ai dat deja pe TGV-ul de la Paris si pana aici, o gramada de bani, (in functie de confort si momentul in care ti-ai rezervat biletul de tren, acesta te va costa intre 22 si 62 de euro), dar TGV-ul, nu te coboara in fata parcarii de la Mont Saint Michel ci in “gara Mont Saint Michel”, de unde ai vreo 4–5 curse de autobuz local pe zi (alti bani), sau poti s-o iei si pe jos, daca n-ai cumva un rucsac mare in spate. Pe jos, ajungi cam intr-o ora buna de mers. Cel mai bine insa, e sa ajungi acolo cu autoturismul sau cu autocarul, caci doua mega-parcari special amenajate pentru vehicule mari sau mici, au aparut acolo in ultimii ani. Te poti caza in cetatea Mont Saint Michel, dar nu va sfatuiesc, hotelurile si restaurantele sunt scumpe si inghesuite, in plus e agitatie si galagie mereu, e mai bine sa vizitati tot ce se poate vizita in 3-4 ore, apoi sa mai faceti “un pas”, daca tot sunteti prin zona, pana la la cetatea Saint-Malo si unde va puteti caza la Hotel Relay, chiar langa gara TGV, cu 38 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Saint Malo este locul unde a sfarsit poetul Chateaubriand, dar si un fascinant cuib al piratilor lui Surcouf, Morgan si Belamy care dupa cum stiti, ca orice pirati ce se respecta, n-aveau, (in afara de cate un litru de rom), prea multe prin cap, ba uneori n-aveau decat o singura idee, si-aceea fixa - sa puna mana pe tot aurul adus din coloniile Americii latine de corabiile spaniole, inainte de a le rechizitiona sau a le scufunda. Cu echipaj cu tot. Locuinta lui Surcouf poate fi vizitata in cetatea vecina, Saint Malo iar fabuloasa ”comoara a lui Morgan”, ascunsa pe-o insula necunoscuta, si “a carei harta ingalbenita si roasa pe la colturi” se vinde bine prin multe buticuri din Mont Saint Michel, va mai inflacareaza un pic imaginatia... La fel de bine se vand si harti cu locul secret al “sicriul de aur a lui Atilla” care a dat porunca inainte de-a muri sa se detuneze temporar cursul unui rau pentru a fi ingropat in namolul lui, precum si “harta grotei in care se afla aurul lui Montezuma”, harti care inca mai rascolesc imaginatia multor cautatori de comori dar care atrag in mod irezistibil privirile copiilor sau cele ale colectionarilor de suveniruri...

Farmecul acestui monument arhitectural, vazut de-aproape sau de la distanta (la maree joasa Mont Saint Michel se vede de la mare departare), consta in atmosfera de inedit si de surprindere, vei scapa un "Uaaah! ", obligatoriu, ("jamais vu", "jamais connu", "jamais senti"), combinata “cu mareea umana” ce invadeaza zi de zi cetatea si care se perinda inghesuita prin fata "avalansei" de buticuri si buticute cu ancore, busole, corabioare pitite-n sticle, picioare de lemn pirateresc, masti, palarii si palariute, pipe de corsari, pumnale si sabii incovoiate si stirbite la un capat, dovada a numeroselor batalii, farfurii sau cartoane imprimate cu profilul insulei sau cu figura unor pirati celebri surprinsi langa sticle cu rom de Jamaica sau cu vinul lor preferat dar, mai ales in milioanele de vederi frumos colorate ce surprind cetatea Mont Saint Michel, atat ziua cat si noaptea, fotografiata din toate unghiurile si pozitiile posibile, mai putin de sub ea.

Francezilor le e teama ca aluviunile vor acoperi digul de legatura iar turistii vor trebui s-ajunga la "cetatea acvatica" ca si pe vremuri, cu barca sau cu vaporasul sau, pe jos, pe nisip... Dar, mai e mult pana departe…Zidurile groase ale cetatii, parapetii si bastioanele inca rezista, iar pentru urmatoarele decenii nu se intrevede nici un pericol, chiar daca mareea vine zi de zi, ea vine, vine, vine si calca totul in picoare, cu viteza unui cal in galop. Ea va depasi la un moment dat, cand diferenta dintre flux si reflux va fi de12 metri, meterezele si bastioanele cetatii si va navali pe strazi. Alinierea perfecta a tuturor planetelor Sistemului nostru Solar, fapt ce-ar salta apa peste parapeti, se produce doar o data la 100 de ani. “Fiti fara grija, va va zice ghidul, surazand, nici in acest an, cetatea nu va fi inundata, la fel cum n-a fost nici in ultimii 99 de ani…”

E greu sa descri sublimul in cuvinte…E greu sa transpui atmosfera de farmec a acestui gigantic bolovan poate venit din alte lumi, pe care Omul l-a slefuit si l-a ascutit, asemenea unui pinten ce zgarie norii si cerul… E greu sa descrii acest “turn de veghe” situat la frontiera dintre uscat si mare, turn aflat intr-o tara ce-a fost invadata nu de putine ori de bretoni si normanzi, tocmai prin acest loc, invadatori care faceau dese incursiuni in Galia, nu in scop de “shopping” ci in scop “de aprovizionare” in stil propriu, prin pradaciune si furtaciuni. In urma cu un mileniu, corabiile lungi, adica “drakkar”-urile vikingilor lui Ragnar, Einar si Eric cel Rosu, ai caror oameni se presupune c-au descoperit America cu 5 secole inaintea lui Columb, acostau pe aceasta stanca, in acele timpuri, nepopulata, si invadau tarmul mai ales la vreme de primavara, cand camarile lor din frigurosul Nord, erau goale. De aceea primul lucru ce va va impresiona la Mont Saint Michel, va fi grosimea zidurilor de aparare si a bastioanelor sale. In zilele noastre, in fata lor se organizeaza adesea serbari populare, parade, degustari de vinuri si branzeturi, concerte de muzica pop, rock, jazz sau, izolat, uneori si…concerte de manele. Pelerinajul religios de Sfantul Mihail ce se facea anual, inca din vremuri imemoriale, a fost inlocuit astazi cu un pelerinaj “motorizat”, cu autombile proprii sau in autocare moderne. Agentiile turistice te imbie sa ramai si peste noapte intr-un hotel din Mont Saint Michel, pentru a surprinde sosirea sau retragerea mareei…un spectacol, intr-adevar impresionant! . In acel moment, toata lumea, cu mic cu mare, se inghesuie pe esplanadele cetatii cat mai sus posibil, cu aparatele foto sau cu camerele de luat vederi indreptate spre suvoiul de apa care creste de la o clipa la alta. La toate megafonanele se anunta insistent “S’il vous plait! Messieurs, mesdames”... "Parasiti va rog de urgenta plaja, poftiti in cetate! ” si incet-incet sau uneori mai repede, (exista un calendar anual al mareelor) nisipul galben din jur se acopera cu albastrul oceanului planetar caruia un astru apropiat, Luna sau Soarele, (sau amandoua) ii fac cu ochiul, chemandu-l la intalnirea habituala cu turistii, intalnire ce-ridica an de an PIB-ul Frantei tot mai sus. Dupa Paris si castelele de pe Valea Loarei, iata inca un obiectiv turistic important al “cocosului galic” mult curtat de turisti din intreaga lume, dar mai ales de "mignonii" asiatici, carora monumentul de granit le apare si mai mare…Mont Saint Michel este un loc in care pamantul si marea se unesc si comunica cu cerul.

Inainte de secolul al XI-lea, aceasta stanca gigantica, rasarita parca din nisipul Normandiei, era un loc de cult dedicat tuturor zeilor necunoscuti. Un fel de “Lourdes” medival, pe insula neexistand decat un mic sanctuar. Intre secolul X si XVI, preotii benedictini au transportat in barci sau cu ajutorul saniilor trase de cai sau catar, pe nisip, piatra dupa piatra si-au construit zidurile cetatii si mai apoi, ale bisericii. Dar exita azi si un Mont Saint Michel religios subteran, asa numitele criptele “Gros Piliers”, ansamblul “Notre Dame sous terre”, sau “Sala Cavalerilor”. Abatia din varf a fost construita ultima, intre secolele XV si XVI. In urma cu un secol si ceva, atunci cand pe insula inca nu se putea junge decat cu barca sau pe jos in timpul mareei joase, bisericii St. Michel i s-a mai adaugat ceva, o sageata aurita inalta de 40 de metri. Din anul 1984, Mont Saint Michel, “acest superb cui de granit infipt in talpa cerului” a fost trecut, precum si manastirile noastre din Bucovina, in patrimoniul mondial al UNESCO.

Stiut fiind ca Normandia “cea mereu verde” este “bucataria Frantei”, tinut al crescatorilor de vaci, oi, capre si pasari de curte sau al vestitelor branzeturi Camembert si Livarot dar si a altor derivate din lapte, in final, voi posta si cateva imagini ale unei inedite expozitii de picturi normande pe “bidoane de lapte”…

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 5704 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI