Hotel Ibis Paris, la Defense Centre

TIPĂREȘTE

Hotelul Ibis la Defense Centre, este amplasat pe malul Senei, pe bulevardul Neuilly, la intrarea dinspre Paris a cartierului Defense. Este un hotel de trei stele adevărate, de inălţime mică faţă de coloşii din jur, 14 etaje cu câte 26 camere/ etaj. Face corp comun cu hotelul Novotel, arhitectura acestora fiind încadrată in stilul general al clădirilor din Defense. Am stat în hotel 5 nopţi în perioada 28 dec. - 2 ian. Costul afişat al unei camere cu pat dublu era de 159 eu/ noapte dar la intrare se specifica 85 eu/ noapte iar early booking 69 eu/ noapte chiar in sezon, informaţia fiind verificată pe net. Deci, ieftin. La acest hotel se poate aplica zicala˝afară-i vopsit gardul înăuntru leopardul˝ Faţă de cât de spectaculoasă este faţada, înăuntru dai de meschinăria tipic franţuzească. Un holişor mic, o recepţie tot mică, niciun fotoliu pe care să se aşeze consoarta cât timp tu faci cazarea. La cazare a fost cum a fost cu 30 de oameni şi 30 de valize în holişor dar la plecare, pe 2 ianuarie erau 5-6 autocare la scară şi cam 200 de persoane, unii afară, alţii pe scări, şase- şapte în lift şi câte unul în capul altuia. Tot la intrare era şi un bar la care puteai servi o băutură sau cafea la preţuri acceptabile. La parter, in bar si în sala de restaurant aveai acces gratuit la calculatoare. Hotelul era prevăzut cu trei lifturi sincronizate aşa că nu aşteptai prea mult în faţa lor oricâtă aglomeraţie ar fi fost. Camera era micuţă dar avea aproape tot ce trebuie: un pat dublu comod, birou, TV plasmă, noptiere, cuier şi comodă pentru haine şi lenjerie, duş cu cabină confortabilă, uscător de păr, coş de gunoi micuţ. În cameră nu era coş şi nici mini bar sa-ţi pui o şuncă pentru seara la rece. Era clar că fără a fi interzis în mod expres nu se încuraja mâncatul seara în cameră. Geamurile nu se deschideau aşa că dacă voiai să mănânci din pachet, cumpărai strict ce consumai în seara respectivă. Priveliştea de la etajul nouă era superbă: în stînga Sena şi podul Neuilly, în dreapta zgârie- norii din Defense. Citisem înainte de plecare comentariile despre hotel. Bun, foarte bun dar toată lumea se văita că nu putea dormi din cauza căldurii excesive din cameră dată de staţia centrală. Imi luasem o pijama subţire de vară şi mă gândeam cum voi rezista la căldură dar am găsit o temperatură rezonabilă şi sub pilota de puf era numai bine. Cameristele de culoare ţineau foarte curat, prosoapele erau schimbate zilnic, aşternutul la trei zile, coşul golit chiar şi în prima zi de după revelion. Erau oferite servicii de mic dejun în cameră, spălat, călcat contra cost. Am şi eu o fixaţie cu calicia francezilor. La cuveta de la baie şi de la duş erau montate în perete câte un flacon pe jumătate golit cu un gel care servea la tot: şamponat-conditionat- duş-lapte de corp- demachiiant şi lista poate continua. Nu tu săpunele, nu tu cască de păr, nu tu pieptănaş sau cremă de ghete, nu tu oglindă măritoare de riduri, ce vrei, recesiune. In schimb micul dejun a fost o surpriză nesperat de plăcută. Spre deosebire de alte hoteluri din Franţa care-ţi susţineau silueta, oferindu-ţi mai nimic şi te miri ce, aici puteai servi cât doreai: şuncă adevarată (nu ca la noi), brânză brie şi caşcaval, budincă de cartofi cu brânză şi smântână la cuptor, unt, lapte, cereale, iaurt normal şi cu fructe, croissant simplu şi cu gem, cozonac, kek, fructe şi salată de fructe, dulceţuri, miere, ceai, trei sortimente de pîine, cafea, nes, zahăr şi îndulcitor (mâncam la greu cozonac, kek şi croisant, pâine cu seminţe câteva felii groase dar se zice ca ţineam regim pentru că serveam indulcitor; drept care cu toţi kilometrii parcurşi zinic m-am îngraşat şi acum fac foame). La prânz sau seara se putea servi masa la restaurant la preţuri modice dar noi eram pe drumuri şi pe la două ne opream la un bistro sau cafenea. Nu că mîncarea ar fi fost fudulie dar puţină odihnă devenea piatră de temelie. Cum habar nu aveam să traducem preparatele de pe lista de bucate, unde vedeam scris somon grille îl şi comandam, plus o porţie mare de frittes, plus o bere mică sau un pahar de vin roşu pentru mine şi o bere mare pentru soţ, plus câte o cafea longue, totul ducându-ne la cca.40 eu inclusiv bacşişul chelnerului. Cu doi ani în urmă cam aceeaşi mâncare costa 30-35 eu. De fapt important era să mă odihnesc puţin ca să putem pleca din nou la drum. Separat, o cafea era 3-3.5 eu iar un sanviş cu multă baghetă şi ceva şuncă, caşcaval şi salată ducea la 4-5 eu. aşa că te puteai descurca şi cu bani puţini.

Transportul în şi din oraş ni l-am asigurat cumpărând bilete de metro-bus-RER. Am optat pentru un bilet valabil pe 5 zile care a costat 33.7 eu/ persoană. Biletul acoperea zonele I-III practic tot ce era de văzut în oraş dar nu era valabil pentru Versailles de exemplu, care fiind in zona VI ar fi costat 17 eu. un drum. Cel mai convenabil ar fi fost Carte Orange de 29.80 eu pe o saptamână dar aceasta începea de lunea, ori noi ajunseserăm in Paris miercurea şi am fi pierdut două zile. Carte Orange se poate lua şi din ţară sub formă de cartelă preplătită in lei. Alte preţuri: un tichet cu un drum 1.7 eu, transportul pe o zi 10.55 eu; carnetul de 10 bilete 13.3 eu, o cursă de o oră plimbare pe Sena cu Batteaux mouches sau Parisiens 13 eu. Staţia Esplanade de la Defense se află la 100m de hotel iar punctul terminus al traseului Grande Arche la 10 minute de mers pe jos sau numai la o staţie de metrou. De aici se putea lua RER, adică metroul rapid care în câteva minute ajunge la Arcul de Triumf şi în alte câteva la Chatelet în inima oraşului. Hotelul este deservit de cea mai veche linie de metrou, numărul 1, lungă de 16 km şi construită în 1900. Pe traseu sunt staţii în apropierea cărora se găsesc unele din cele mai mari puncte de atracţii din Paris: Arcul de Triumf, Champs Elysees, Grand et Petit Palais, Concorde, Louvre, Hotel de Ville, Bastille, Nation si punctul terminus Chatteau de Vincennes. Majoritatea staţiilor aveau corespondenţe cu alte linii de metrou care te duceau la celelalte obiective. Metroul ca şi autobuzele au marcaje foarte bune şi dacă ştii unde vrei să ajungi nu te poţi încurca. Linia 1 este singura linie prevăzută dealungul peroanelor cu garduri de sticlă incasabilă, cu deschidere automatizată. Aceste protecţii au rolul de a descuraja sinucigaşii cât şi plasarea unor bombe pe linii. Pe măsură ce vor fi fonduri sistemul se va extinde şi la celelalte linii. Pe de altă parte linia 1 fiind atât de veche şi proiectată pentru un trafic mic nu a existat loc pentru montarea lifturilor de sticlă care pe alte linii te scutesc de urcarea sau coborârea a 1-2 etaje cu trepte incomode. Nici scări rulante nu prea sunt sau cel mult doar pe sensul de urcare aşa că în prima zi dacă ai circulat zdravăn, te alegi seara cu febră musculară. Trece până a doua zi dimineaţa. La liniile de metrou vechi şi nu numai la ele, uneori coridoarele sunt foarte lungi şi prost luminate şi dacă nu e oră de vârf poţi circula sute de metri de unul singur pe ele. Metroul nu mai e aşa cum l-am cunoscut acum 23 de ani, când era utilizat mai mult de francezi şi câţiva arabi sau oameni de culoare. Acum, tipul caucazian incluzând aici francezi şi emigranţii din Europa de Est este în completă minoritate, la aprecierea mea max. 20%. In rest negri, chinezi, indieni, ceva arabi, mulţi ţigani din care cu unii nu ai vrea să te întâlneşti pe coridoarele metroului mai ales dacă ai un aparat de filmat sau foto la vedere şi mai eşti şi vulnerabil prin vârstă. Altfel, metroul este mult mai curat decât anii trecuţi. Cât am circulat noi, fiind şi sărbători, perioadă in care oamenii suportă mai greu singurătatea, circulaţia pe alte linii a fost întrerupta de două ori din cauza unor episoade nefericite.

În faţa hotelului mai există şi staţia autobuzului 73 cu care se poate ajunge direct la Musee d’Orsay dar intervalul dintre maşini e de 20 minute iar duminica nu circulă. În general luam metroul câteva staţii şi apoi schimbam cu autobuze care aveau avantajul că erau mai sigure şi te delectai privind Parisul pe geamurile curate. Asi recomanda linia 42 în care, stând pe scaun vezi aproape tot oraşul trecând prin faţa teatrelor, a operei Garnier, a turnului Eiffel, etc.Les cars rouge double decker, au pe traseu nouă statii în faţa principalelor obiective. Vara circulă din 10 în 10 minute iar iarna din 20 în 20 de minute, costul unui bilet valabil timp de doua zile cu urcare din oricare staţie de câte ori vrei, depinde de firmă fiind cuprins între 20 si 28 eu. Este varianta preferabilă pentru cei care vin în Paris prima oară şi vor să vadă cât mai mult în 2-3 zile. Unii tineri din grup s-au descurcat cu un singur carnet de zece călătorii pe toată perioada. Mergeau pe jos 3 km pâna la Arcul de Triumf şi apoi tot pe jos pe Champs Elysees, la o azvârlitură de băţ era Rond Point, mai încolo Concorde, puţin mai sus Madeleine şi celebra cofetărie Fauchon, Opera Garnier, La Fayette şi Printemps, ce mai? Pentru cei tineri şi cu aripi la picioare Parisul se poate face şi a pied. Să nu aveţi încredere în siteurile meteo oricât de renumite ar fi ele. Nu e prima oară când mă induc in eroare buletinele greşite sau schimbate cu o zi înainte. Toate anunţau o vreme închisă cu averse de ploaie, temperaturi de 5-6 grade şi vânt puternic, aşa că feelingul (Doamne, de ce nu spun temperatura resimţită?) ar fi fost de 2-3 grade. In realitate în şase zile nu ne-a plouat mai mult de 10 minute în total, la prânz ardea soarele şi se ajungea la 12-13 grade iar ghetuţele de piele pe care le luasem de acasă (două perechi, ambele grele) îmi încingeau picioarele. Soluţia a venit pe bul. Magenta- Place de la Republique unde totul e foarte ieftin (cartier de oameni săraci de culoare, în care se găseşte şi lanţul de magazine Tati de unde poţi lua orice din coş cu 5 eu dacă răzbaţi prin aglomeraţie şi ai spatele protejat). Am cumpărat de la un magazin Bata cu 40 eu nişte ghetuţe de aşa zisă piele întoarsă, uşoare ca pana de gâscă cu care am mers şi am mers prin Paris căscând ochii la toate minunăţiile ieşite în cale. Dacă recomand hotelul? Din toată inima.

---

VIZUALIZĂRI: 5221 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI