Dacă are vedere la mare e tot ce contează

TIPĂREȘTE

O bună seară şi revenire pe site-ul meu preferat de călătorii! Sper să trec repede peste rugina de suprafaţa şi să vă pot descrie cât mai clar şi mai pe plac experienţa mea la Horizont, sau Orizont.

După un lung si relativ enervant drum am ajuns la vilă şi nu peste mult timp am realizat că aceasta era prima mea dată când din camera în care sunt cazată văd marea. A fost o mare bucurie această constatare, după cum se poate vedea şi in titlu, nu că ar fi fost şoareci şi şobolani în cameră ori găuri în tavan, doar că ne-am simţit ca în filme fără să fi plănuit acest lucru de acasă.

E strigător la cer să plătesti 100 de lei din Mangalia până în Balcic, dus-întors cu microbuzul, dar e şi mai şi, ba chiar îţi vine să o chemi pe Aura (cei din generaţia mea ştiu) când afli că dacă vrei doar să te ducă (aprox 60 km) plăteşti 70 de lei de căciulă. Asta la oarece firmă serioasă cu rezervări şi secretară. Ulterior am aflat că mai era un moşulet care făcea drumul numai pt 50 lei.

Înainte cu câteva ore de a ajunge am sunat la vilă, la doamna Petrova, o bulgăroaică hotărâta care pare că-şi conduce singură afacerea. Am admirat-o pentru că ştia engleză însă în scurt timp sentimentul s-a transormat într-unul de teroare: de fiecare dată cand nu înţelegea ceva zicea " Whaat?! ", dar nu un "what" pe care-l zici atunci când n-ai auzit bine, ci un "what" pe care l-ar zice mama dacă i-aş spune că mi-am făcut un tatuaj. Aceasta a fost tragedia sejurului, dar dacă nu vă deranjează să vi se răspundă ca şi cum aţi fi certaţi, sau cunoaşteţi o limba pe care o ştie şi ea mai bine, ori vorbiţi cea mai simplă engleză posibilă, atunci totul e ok.

5 leva (11lei) taximetristului să ne ducă mai putin de 2 km de unde ne-a lasat microbuzul, adică la principala intrare pe domeniul palatului, până la Orizont, că dee, eram pt prima data acolo si ameţite şi speriate nevoie mare că bulgarii ne pot fura si umbra... şi o vor face când nu ne aşteptăm.

După ce m-am dezmeticit puţin mi-am dat seama că nu era total deplasat să fi negociat cu taximetristul... prea târziu.

Apoi încă o porţie de teroare de bun venit de la doamna Petrova şi acomodarea în casa noastră pentru următoarea săptamână.

Era curat! Cald, dar curat. Puteam folosi aerul contiţionat pentru nu ştiu ce sumă pe zi, dar când am auzit că trebuie plătit in plus m-a cuprins un suprem dezgust şi planuiam deja cum si când vom ţine uşa deschisă.

Camera avea 2 paturi simple, televizor, un fotoliu extensibil şi câteva scaune de plastic, aaa, da, şi oglindă, un dulap, şi o măsuţă de cafea. Ieşeam într-o terasă comună cu alte scaune şi câteva mese de plastic, dar cu privelişte, peste nişte case, vile, restaurante, padurea domeniul regal, spre mare. Tot peretele ce dădea spre exterior era din sticlă şi la nevoie acoperit cu nişte draperii groase. Baia era ingenioasă din cauza duşului nemaivăzut de mine care, iniţial, pare că acaparează toată incăperea. Nicio cădiţă sau perdea, duşul şi un orifciu în gresie, ca simbol pentru scurgere, dar odata ce am dat drumul la apă şi am văzut că toată apa se scurge, l-am admirat pe mesterul ce a calculat panta (dacă nu a fost doamna Petrova însăşi) şi am spus că sistemul e numai bun de copiat. Prosoapele nu semănau niciunul cu celalalt, or fi fost de la părinţi diferiţi, dar le-am acceptat ca şi curate.

Ca orice alt lucru din Balcic si proprietatea doamnei Petrova era dotată cu scări şi se întindea pe deal în locuri nepătrunse de mine dar care sigur aveau alte camere pt turişti si odăile micilor întreprinzători.

Jos, recepţia era un fel de 2 în 1 cu un bar înghesuit, avea el ceva băuturi afişate dar nu era tentant deloc să intri şi să rămâi.

Există wifi gratuit, permanent şi excelent in cameră.

De acolo ai acces imediat la intrarea maşinilor la palatul Reginei Maria, am mers şi pe jos pe acolo şi nu am păţit absolut nimic. Pentru a ajunge la micile şi înghesuitele plaje o luam înspre staţiune şi în 20 de minute cu tot cu coborâtul scărilor eram la mare.

Cam atât pot spune despre cazarea din sejurul nostru la preţ redus din Balcic.

Din plinătatea inimii mele aş mai putea adăuga faptul că la întoarcere am incercat să facem autostopul, si ne-ar fi ieşit dacă după o oră, cam, nu ne-ar fi intâmpinat un taximetrist şi nu am fi negociat să ne ducă până în vamă cu 100 de lei, pe noi, cele 2 persoane. Astfel am trecut vama pe jos pentru prima oară în viaţă şi mi-a fost ciudă pentru a nu ştiu câta că suntem cu toţii fraţi şi nu îti pune nimeni ştampilă in paşaport!

La bună recitire!

---

VIZUALIZĂRI: 2178 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI