Grand Yazici Club [cu] Turban... ca de sultan

TIPĂREȘTE

... găseam eu şi altă rimă pentru titlu :), dar am vrut să sugerez de la bun început cum te simţi ca turist aici... Mi-a trebuit ceva timp să decantez impresiile şi m-am tot întrebat ce ai mai fi putut cere în plus faţă de ce au oferit aceşti turci ca să te facă să te simţi nu foarte bine, ci... aşa încât să nu mai vrei să pleci.

În vederea alegerii destinaţiei colectasem impresii diverse, chiar contradictorii, ba că pe coasta vestică ar fi mai nasol decât în sud din multe puncte de vedere, ba că Marmaris e perla litoralului turcesc. Cu un an în urmă avusesem prima experienţă plăcută în Alanya şi speram măcar ca cea de acum să nu fie cu mult mai prejos.

Din autocarul cu turişti am fost ultimii debarcaţi la hotel, GYCT fiind amplasat pe malul mării. De la hotel, pe faleză, spre Marmaris Yacht Marina sau în direcţie opusă, spre cochetul Icmeler, plimbările seara erau prilejuri de delectare, hotelurile şi terasele întâlnite pe parcurs având program artistic şi întrecându-se în lumini şi decoruri, reprezentaţii sonore, concursuri şi trataţii pentru a-şi atrage şi impresiona oaspeţii.

Pentru că la sfârşitul sejurului avionul decola devreme şi ar fi urmat să plecăm dis de dimineaţă spre aeroport, am cerut să ne schimbe camera repartizată iniţial într-un bungalow cu una în clădirea principală. Am primit o dublă standard la etajul 5 - ultimul - în main building, cu balcon de unde se vedeau terenurile de mini-golf şi din lateral - o bucăţică de mare. Camera nu era foarte spaţioasă, dar n-am avut nimic de obiectat în privinţa mobilierului sau a dotărilor, iar curăţenia a fost fără reproş - ca de altfel peste tot în resort, în restaurante, la piscine, pe holurile hotelului şi pe aleile dintre clădiri. Lenjeria şi prosoapele au fost schimbate chiar mai des decât ar fi fost nevoie. Wi-Fi a funcţionat bine în cameră şi în tot resortul, inclusiv pe plajă şi n-am avut probleme cu A.C. (cum avusesem cu un an în urmă la Delphin Botanik, unde trebuia lăsat să funcţioneze la maxim ca să se simtă cât de cât o adiere răcoricioasă).

Cadrul natural impresionează prin vegetaţia mediteraneeană punctată de palmieri, yucca, pini, trandafiri, tufe uriaşe de leandri şi bougainvillea, iar grădinile sunt întreţinute exemplar. Respectul pentru natură este vizibil inclusiv în construcţia clădirilor, uneori streşinile acoperişurilor "unduindu-se" pentru a face loc trunchiului înalt al unui copac, pentru care arhitectul a găsit această soluţie ingenioasă în loc să îl sacrifice (cum se procedează, din păcate, de obicei). Piscina centrală, cu secţiune specială pentru copii, era locul de întâlnire pentru animatori dimineţile şi avea suficiente şezlonguri. Cei care nu vroiau distracţie cu sonorul la maxim aveau la dispoziţie relax-pool între bungalow-uri, unde era umbră şi linişte. Noi am stat mai mult pe şezlongurile ascunse sub umbreluţe la malul mării, pe pontonul de unde se putea plonja în apa caldă, curată, cu peştişori. Se putea coborî în mare și tipa-tipa pe platforma lungă de câţiva metri care îți proteja tălpile de pietroaiele de la țărm. Exista și plajă cu nisip, dar în niciun caz nu trebuie uitate acasă încălţările speciale pentru apă. Platformele artificiale construite în larg dădeau înotătorilor care ajungeau acolo posibilitatea să facă o pauză de odihnă şi fereau ţărmul de forța valurilor mari.

Pentru distracţie şi relaxare mai existau 3 tobogane de apă, piscina interioară, hamace la umbra pinilor, sala de fitness, Kids Town cu piscină pentru pici, punţile de căţărat suspendate între copaci, părculeţul pisicilor, amfiteatrul care seara găzduia spectacole de muzică / dans / acrobaţii / magie, cântări live și concursuri la malul mării. Facilitățile pentru tenis de câmp, mini-golf și ping-pong, sporturile nautice şi Arcadia Spa erau contra cost. Cu 10 euroi de persoană se putea achiziţiona o excursie pe mare (între orele 10 - 17, cu masa de prânz inclusă - fără băuturi) care dădea ocol unei mici peninsule, punctele forte fiind sesiunile foto la Phosphorus Cave și în golfulețe sau săriturile de pe vaporaş în apa caldă, sărată, sclipind încântător în nuanțe de albastru, verde și turcoaz. În apropiere, pe faleză, la Marmaris Dolphinarium aveai posibilitatea unică de a interacţiona cu delfinii... cât de aproape doreai, în funcţie de costul biletului de intrare ales (tarife la zi pe dolphin-therapy.org/swimm ... dolphins-turkey).

La capitolul mâncare oferta a fost cu "asupra de măsură": dacă ţi-ai fi pus mintea, puteai cu siguranţă ingurgita câte ceva non stop, pentru că hotelul oferea mic dejun + late breakfast, prânz, ceai (şi cafea) + prăjiturele după amiaza, cină + cină târzie şi diverse alte chestiuni la lobby bar, Sunrise bar lângă terasa restaurantului principal, Beach Bar pe ponton, Snack Bar lângă plajă, cafeneaua Limon + vitrine cu prăji' şi îngheţată, foişorul unde se făceau gozleme după amiaza, frigiderele cu ayran, vitamin-bar cu fructe şi legume fresh... În afara restaurantului principal, masa se putea servi seara şi lângă piscina din faţa (dreapta) intrării în hotel, unde după ora 18 se cânta live muzică instrumentală şi unde puteai cina în lipsa zumzăielii-forfotelii specifice cinei-bufet la A. I. Oferta gastrononică zilnică, expusă în standuri lungi de câţiva metri, pe categorii, depăşea cu mult posibilităţile unui om cu apetit normal de a încerca toate felurile disponibile. Am plecat lăsând negustate o mulţime de bunătăţi, sacrificînd mai ales dulciurile, dintre care unele ne făceau cu ochiul în mod extrem de convingător. În ciuda efectivelor considerabile de turişti şi a aglomeraţiei inevitabile, am găsit mereu locuri disponibile, mese curate, timpul de aşteptare era rezonabil la cozile formate, cantităţile - îndestulătoare. Sortimentul de preparate şi varietatea de arome, gusturi, forme, texturi, decoraţiuni şi culori puneau la grea încercare simţurile şi siluetele turiştilor. Aș zice chiar că turcii manifestă uneori înclinaţii spre excese :): într-una din seri le-a venit ideea să frigă un oarece... (miel?) la proțap - noi am zis "pas! " preferînd sushi la celălalt restaurant [iar în Alanya în anul precedent am gustat prepelițe la grătar, cedând curiozității pentru că aflasem că pilaful cu aceste orătănii ar fi fost preferatul sultanei Hurrem]. Gratuit o dată per sejur sau contra cost se putea cina şi la unul din restaurantele a la carte - cu specific turcesc, chinezesc, italian, pescăresc sau la Steak House, pe bază de rezervare. La cel turcesc nu erau mari diferenţe faţă de oferta din restaurantul principal.

Deşi impresionantă, aş zice totuşi că NU mâncarea a fost piesa de rezistenţă, cele mai multe laude trebuie să le aducem personalului. Incredibil cât de amabili, politicoşi şi prompţi au fost toţi angajaţii hotelului! Nimic nu li se părea prea greu în încercarea de a te face să te simţi ca acasă. La restaurantul italienesc unde am mers în ultima seară, deşi chelnerii erau evident supra-solicitaţi şi se mişcau în ritm alert, cel care ne-a servit pe noi şi pe cei de la mesele apropiate nu ştiu cum făcea, dar reuşea şi să aducă prompt comenzile, şi să fie atent să reumple paharele, şi să facă glume sau să corecteze / completeze sumarele noastre cunoştinţe de limba turcă... Dar în general toţi s-au comportat ireproşabil. De la menajere şi băieţii care măturau aleile şi curăţau piscina şi până la barmani, bucătari sau garden manager, în ciuda faptului că erau într-un du-te-vino continuu, erau mereu cu zâmbetul pe buze, răbdători şi atenți, își făceau mereu timp pentru amabilități și se dovedeau utili dacă aveai vreo solicitare.

Aici am avut parte şi de cel mai frumos cer înstelat... Sigur că depinde şi alături de cine îl priveşti, dar şi obiectiv vorbind, la început de septembrie, la ţărmul Mării Egee am fost daţi pe spate, la propriu şi la figurat :), de puzderia de stele căzătoare care brăzdau noaptea, completând spectaculos show-ul artistic ce încheiase ziua de distracţie cu ceva timp înainte. Dar nu neapărat pentru stelele de pe bolta cerească vine omul în concediu, ci pentru cele ale hotelului, care la GYCT strălucesc prin excelenţă!

Văd că pe a. f. a. GYCT figurează cu 5 steluţe "la turban" și așa scria și pe voucherul primit de noi, deși unii tour-operatori îl consideră "4-Sterne-Hotel". Pentru cei pe care nu îi satisface oferta standard, există şi vip service - hotelul se conformează pretenţiilor turiştilor care nu se simt bine fără o plimbărică cu elicopterul şi nu se pot bucura de momentele speciale fără căpşune şi şampanie :) Chiar şi în lipsa unui tratament preferenţial, noi ne-am simţit aici "foarte importanţi" şi pentru asta trebuie să mulţumim personalului de nota 20. Nici dotările şi serviciile nu au fost mai prejos, calitatea fiindu-le confirmată în continuare şi prin distincţiile primite anul acesta - child-friendly, respectiv blue-flag pentru porțiunea de plajă pe care o administrează.

Dar nu numai hotelul e fain, întreaga regiune e superbă. Ne-au impresionat nu doar faleza, centrul staţiunii şi portul, ci şi cochetele vile şi hoteluri, zonele în pantă urcînd spre cetate, unele terase cu specific, punctele de belvedere și panorama către mare. Noi eram și înainte fani ai orăşelelor-port de mici dimensiuni, dar am descoperit că Marmaris are un nu-ştiu-ce unic şi cred că va rămâne definitiv în topul destinaţiilor de suflet.

În loc de concluzie: mult timp am evitat să ne petrecem vacanţa de două ori în acelaşi loc, indiferent cât de fain ar fi fost, încredinţaţi că sunt atâtea altele de văzut pe lumea asta şi timpul e scurt. Iar acum - poftim! Marmaris are toate şansele să ne schimbe convingerile :)

---

VIZUALIZĂRI: 5168 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI