Hotel Giotto Roma, așa mincinoși mai rar

TIPĂREȘTE

Am ales acest hotel la propunerea unei agenții de turism cerința mea principală fiind aceea de a fi aproape de zona turistică a Romei și să aibă parcare pentru cele două microbuze cu care eu și prietenii mei ajungeam acolo.

În timpul verificării ofertelor înaintate de agenție am intrat pe net și am găsit referințe pozitive referitoare la hotel: ”Situat într-o zonă rezidenţială liniştită din Roma, Hotelul Giotto este ideal situat aproape de Vatican şi parcul Pineta Sacchetti”.

Ajunși la fața locului am constatat că mare parte din ofertă era doar ”barbă”.

Mai întâi am găsit cu greu hotelul ca urmare a ambiguității adresei furnizate pentru setarea GPS. Mai târziu am obținut o adresă exactă ce nu mai ridică dificultăți: Via Cardinal Passionei, 35, Trionfale, 00167 Roma.

Venind dinspre Ancona am străbătut practic toată Roma pentru a ajunge la destinație având dificultăți în găsirea adresei mai ales din cauza nenumăratelor tunele, apeducte și viaducte pe sub care am trecut, locuri unde GPS-ul pierdea invariabil semnalul.

Ajunși cu greu în fața hotelului, după lăsarea serii, am avut bucuria de a găsi parcarea destul de liberă pentru a parca cele două microbuze. Parcarea nu are mai mult de 10 locuri și se ocupă după regula primului venit.

Aproape de Vatican. Pentru asta e cam complicat să vă povestesc.

Pe șosea sunt 5 Kilometri trebuind să utilizezi Via della Pineta Sacchetti (din imediata vecinătate a hotelului) iar la intersecția cu Via Aurelia faceți stânga pe Via Baldo degli Ubaldi până la Vatican.

Cea mai apropiată gură de metrou era la 1,4 Km, Battistini, la intersecția străzilor Via Mattia Battistini și Via dei Monti di Primavalle. De aici, cu linia roșie de metrou mergi 5 stații până la stația Ottaviano – San Pietro.

Cu autobuzul a cărui staţie era cam la 350 metri pe Via della Pineta Sacchetti trebuia să mergi două staţii, să iei metroul la staţia Cornelia iar la a treia staţie ajungi la Ottaviano – San Pietro.

”Situat în împrejurimi verzi, Hotelul Giotto este ideal pentru relaxare și pentru a face plimbări frumoase prin parc”. Cel mai apropiat parc este Parco Urbano del Pineto. Pe lângă faptul că are o imagine dezolantă nefiind prea bine amenajat, în pofida mărimii sale, e o atracţie şi un adăpost pentru toţi dezrădăcinaţii sorţii, indiferent de naţionalitate aşa încât trebuie să ai un simţ al aventurii sau o dorinţă de confruntare fizică prea mare pentru a risca o frumoasă plimbare.

Zona rezidenţială despre care se vorbeşte o fi dar nu acolo. În împrejurimile hotelului, în afară de mica pizzerie de peste drum mai găseşti un aprozar (incredibil de bine aprovizionat), o pescărie (unde am văzut sorturi de peşte proaspăt absolut necunoscute mie personal) şi un magazin chinezesc de genul celor de la noi Totul la 3,8 lei. Cei drept casele din jur sunt frumoase dar în nici un caz de zonă rezidențială fiind mai degrabă multiplexuri.

Trecând peste aceste prime impresii am intrat în hotel hotărâţi să nu băgăm în seamă timp de trei zile nimic că doar nu am venit să-l cumpărăm.

Am avut parte de un personal amabil şi politicos care, după ce ne-a cazat, ne-a acordat instrucţiunile necesare pentru a ajunge la obiectivele vizate de noi. Pentru a fi mai siguri am achiziţionat pentru 2 euro harta pe care am primit instrucţiunile.

Surpriza a venit la urmă. După ce am relaționat cu recepționerul în engleză, când grupul de ”gâște” a invadat holul găgăind în limba lui Eminescu, am aflat că este român și am schimbat limba de dialog.

Camerele erau mici, reci (impresie creată și de lipsa vreunei mochete peste mozaic) şi întunecate tapparelle-le fiind în permanenţă lăsate pentru a nu asigura un spectacol gratuit celor din casele învecinate.

Mirosea a ţigară dar aerul condiţionat a rezolvat problema. În schimb nu era nimic de făcut cu răcitorul care în loc să răcească berea o transforma într-o fiertură pe care nu am știut la ce să o folosim.

Pereții subțiri făceau comunicarea ușoară între noi și ne asigurau un spectacol sonor nocturn gratis.

Baia strâmtă și cam neîngrijită, cu o țeavă de duș ce curge din perete direct pe dușumea, era destul de ciudat construită pentru că apa de la duș ajungea în cameră (lipsind vreun prag de separație între încăperi). Am rezolvat problema cu un prosop.

Micul dejun de tip continental, mulțumitor, este servit într-o sală spaţioasă situată la subsolul hotelului, între orele 07,00 – 10,00. Aici am găsit și celelalte elemente din prezentarea hotelului grădină, terasă, terasă la soare reprezentate de un patrulater de 5 pe 4 metri situat sub nivelul străzii, convenabil de umbrit și răcorit de verdeața din jur.

La vremea respectivă nu știam că voi scrie un articol despre hotel așa că nu m-am agitat să fac poze, mai ales că nu-mi plăcea. Dar nu o să mă zgârcesc cu pozele din jurul său și de la o parte din minunatele obiective ale Romei.

Concluzia este una evidentă: nu credeți nimic din ceea ce vă prezintă site-ul oficial al hotelului sau mențiunile sin site-urile de rezervări că sunt minciuni toate fiind născociri ale persoanei ce a făcut marchetingul pentru hotel...

Nu vă cazați la acest hotel decât dacă nu aveți altă alternativă sau dacă doriți să vizitați Roma la un preț mediu și cu multă umblătură.

---

VIZUALIZĂRI: 1734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI