Popas de-o baie (termală) la bulgari

TIPĂREȘTE

Inițial alesem Sofia drept loc intermediar de odihnă pe drumul nostru de întoarcere acasă. De fapt, mai întâi și mai întâi alesesem Sofia pentru dus, dar au fost multe reconfigurări de traseu impuse de alte și alte obiective turistice de care aflam și pe care doream să le vedem, așa că până la urmă Sofia a pierdut și la dus, și la întors...

A câștigat Sapareva Banya, o micuță stațiune termală situată la poalele nordice ale Munților Rila, la aproximativ 70 km sud de Sofia. Când am aflat că aici se află singurul gheizer activ din Balcani (unii zic că de pe continent), am decis: aici va fi! Și după ce am văzut câteva fotografii cu aqua cluburile termale, m-am sucit iar: da, dar pentru 2 nopți!

Sunt multe dormitorii în Sapareva Banya, dovadă că cererea e și ea destul de consistentă (aveam să ne convingem de acest lucru și la fața locului). Am ales Georgievi Guesthouse pentru următoarele motive: 1. alți turiști care trecuseră pe acolo înaintea noastră o vorbiseră de bine (notă peste 9 pe booking); 2. se află în vecinătatea unuia dintre cele mai importante aqua cluburi; 3. parcarea nu e o problemă; 4. prețul! (18 euro pe noapte pentru o dublă fără nicio masă inclusă).

Am intrat în Bulgaria pe la vama Kulata-Promachonas, am urmat apoi celebrul E79, bună parte din el dublat de o autostradă mai mare dragul, iar în Dupnica am cotit-o dreapta, pe un drum... județean (sau cum s-o fi zicând la ei) care ne-a purtat pe vreo 18-19 km pe o vale frumoasă, printre dealuri înverzite, până în localitatea de destinație.

Să nimerim pensiunea a fost floare la ureche, zice booking-ul că adresa ar fi str. Perushtitsa nr. 1; am setat-o frumușel în memoria Helgăi, care s-a conformat: să trăiți, cam știu pe unde vine, vă duc mintenaș! Acuma, dacă se-ntâmplă să n-aveți o Helgă așa de isteață ca a noastră, nu trebuie să disperați, că și eu am fost geană și-am memorat pentru voi: după ce depășiți indicatorul de intrare în localitate, a treia stradă pe dreapta. Iar aici-șa, prima casă pe stânga, una înăltuță cu vreo 3 niveluri, jumate rozulie, jumate albă.

Cu parcarea treaba stă cam așa: e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, vorba lu' Nenea Iancu. Adică se parchează pe strada cu pricina, locuri câte vrei, pe stânga sau pe dreapta, nu te deranjează nimeni! Am văzut că proprietarul își ține mașina în curte și că ar mai fi vreo 2-3 locuri, dar dacă nu ne-a invitat, nici noi n-am întrebat, mai ales că oricum obișnuim să ne luăm bagajele cu noi în cameră și lăsăm în portbagaj doar chestii nesemnificative.

Pensiunea este afacere de familie, o cheamă ca pe ei deci, iar în cele 2 zile cât am stat pe acolo am întâlnit Mama, Tata, Fetița și Bunicul. Or mai fi fost și alții, dar eu atât am identificat. Mama chiar era prin apropiere când noi am deschis poarta, poate chiar ne aștepta și a apărut în curând și Tata. Foarte amabili amândoi, ne-au invitat în camera pe care o rezervasem, la parter, cu intrare direct din curte, undeva în partea dreaptă a casei. Tata ne-a însoțit și ne-a prezentat pe scurt facilitățile, apoi ne-a urat ședere plăcută, neuitând să menționeze că mereu va fi prin preajmă careva de-al casei, în caz de vom avea nevoie.

Din ce văzusem în pozele de pe booking, fiecare cameră are o culoare dominantă. A noastră a fost turcoaz. Așternuturile erau dintr-un imprimeu cu turcoaz, draperiile turcoaz, chiar și baia era decorată într-o combinație plăcută de două nuanțe de turcoaz. Nici detaliile nu erau neglijate, de exemplu cănile de pe frigider sau prosoapele din baie, care se asortau de minune cu restul ambientului. Asta a fost prima impresie și pentru mine contează foarte tare aspectul coloristic, mai ales al unui decor în care urmează să-mi petrec câteva ore din viață! :)

Din curte se intră deci direct în cameră, care e destul de măricică. Patul matrimonial se află chiar în față, inclus într-un corp de mobilier cu rafturi de-o parte și de alta, care joacă rol și de noptiere. Pe unul din pereți este o băncuță simplă (să zicem suport de bagaje) și un fotoliu (extensibil? nu mai știu), iar într-un colț un mic răcitor, pe care am găsit facilități pentru preparat cafeaua (cană-fierbător, 2 cești, 2 pahare, plicuri de „3 în 1”). Pe peretele opus patului, lângă ușa de la intrare, un televizor LCD și... cam atât. Un decor simplu și mult spațiu, mi-a plăcut asta. Un linoleum deschis la culoare, perfect întins, pe întreaga suprafață a camerei, sporindu-i senzația de luminozitate. Perdele diafane, dar și draperii opace acopereau ușa de la intrare (prevăzută parțial cu geam mat), dar și ferestrele ce dădeau spre grădina din spatele casei.

Legătura dintre cameră și baie se face printr-un hol care adăpostește, încastrat într-unul din pereții laterali, un adevărat dresing. Deci să tot stai, nenică, la băi! Că loc de depozitat boarfele se găsește, don't worry (be happy!). Noi n-am prea folosit dulăpoiul ăsta, că ne-a fost lene să ne înșirăm catrafusele în el, le-am lăsat în trolere. La o adică, într-un compartiment ne așteptau o pilotă și chiar și un fier de călcat; și pe ăstea le-am ignorat.

Baia. Nimic notabil, ce a fost important v-am spus deja - că era turcoaz, adică;). În plus, destul de funcțională, iar instalațiile noi și perfect curate. Singurul lucru nașpa era dușul ăla fără cădiță, fără perdea, fără nimic, în binecunoscutul stil bulgăresc cu care mulți dintre noi au luat deja cunoștință. Astfel că atunci când îl folosești, nu există să nu uzi toată încăperea, oricâtă grijă ai avea în acest sens (și eu chiar am). În plus, gresia aia e destul de alunecoasă atunci când e udă. În rest, am avut de toate: 3 feluri de prosoape de fiecare, pliculețe de șampon, săpun lichid, apă caldă; mă rog - de toate.

A mai fost un lucru ciudat, care chiar mi-a dat fiori în prima noapte. Holul și baia sunt prevăzute cu senzori de mișcare pentru a se aprinde becurile. La un moment dat, în toiul nopții, s-a aprins brusc lumina pe hol, chestie care m-a trezit. Tati dormea lângă mine, deci „țin' să fie? țin' să fie? poliția sau musafirii? ” - vorba bancului. A trecut ceva timp până m-am prins, cu urechea încordată, că nu-s nici unii, nici ceilalți, ci pur și simplu senzorul a luat-o pe arătură. Mai ales că povestea s-a repetat și a doua zi, în stare de veghe fiind (eu)...

Majoritatea camerelor, din ce am văzut, au balcoane sau mici terase pe care este organizat câte un loc de relaxare (măsuță și 2-3 scaune). Camera noastră fiind singura care nu avea nici balcon și nici terasă, locul de relaxare era dispus chiar în fața intrării noastre. Am avut la dispoziție o masă măricică, dreptunghiulară, din imitație de rafie, cu blat de sticlă, precum și 6 (!) scaune asortate. E drept că se mai abonau și alții la masa noastră, dar nu ne-am supărat deloc; oricum, la cât am „prășit” noi pe acolo...

Locul era chiar drăguț și romantic, amplasat într-un colț de curte, decorat cu jardiniere pline cu flori multicolore. În a doua după-amiază, mi-am luat o carte și am ocupat unul din acele scaune, așteptându-l pe Tati să iasă de la duș și să mergem să mâncăm. N-am avut parte de prea multă liniște, m-au „cotropit” 2 tanti, vecine cu noi, care ori stăteau de ceva vreme la pensiune, ori erau ceva rude cu gazdele, judecând după familiaritate. S-au pus pe ciripit între ele, ceea ce mă cam împiedica să mă concentrez, dar nu m-am supărat, am încercat să-mi amintesc cum era când stăteam la cămin, în facultate și încercam să învăț în timp ce colegele de cameră făceau alte chestii... Asta mi-a adus zâmbetul pe buze și m-a făcut să mă simt și mai bine decât mă simțeam (eram la finele unei zile de băi termale, proaspătă ca un bebeluș!). Pe urmă a apărut gazda-ea, Mama adică; a pus pe masă o farfurie cu zmeură bicoloră (roșie și... galbenă, jur!) și a invitat pe toată lumea în engleză, ca să pricep și eu: „From my garden! Please!” Am gustat, demențial de bună zmeura! Aș fi devorat-o pe toată, dar mi-a fost rușine. Pe urmă, „gaițele” au avut o idee, căci le-am văzut precipitându-se, iar Mama a revenit câteva minute mai târziu cu o tavă cu pahare și cu 2 sticle pline cu niște lichide vâscoase, de culori diverse-neon. „Cocktail!”, s-au bucurat „gaițele” și mi-au făcut semn că sunt invitată. Noroc că a apărut Tati...

Din ce am văzut, există și un loc de grătar pus la dispoziție turiștilor, dotat cu tot ce trebuie, inclusiv chiuvetă și veselă. În plus, peste tot sunt flori, multe flori. Curtea pietruită e foarte curată, gazonul frumos întreținut. Oameni gospodari Georgievii ăștia, clar!

N-am avut mic dejun inclus, dealtfel pensiunea nu oferă o astfel de opțiune, căci probabil am fi achiziționat-o dacă era posibil. Dar nici nu ne-am făcut probleme în acest sens când am rezervat. În general, gândim că dacă e - să fie primit, iar dacă nu - ne-om descurca noi. Ei, bine... am cam rămas nemâncați în prima dimineață. E drept că ne-am trezit cam târziu și la vecinul nostru, Hotelul Emaly, unde ne puseserăm speranțele să ne lipim (contra cost, desigur) tocmai se strângeau hangaralele, micul dejun era pe sfârșite. La clubul acvatic, unde cinaserăm cu o seară înainte, cârciuma se deschidea abia la 12, ca și la restaurantul de lângă gheizer. Până la urmă, ne-am mulțumit cu o cafea și cam atât. Până în centrul localității, unde sigur am fi găsit ceva magazine alimentare, mai era ceva de mers și am preferat să ne întoarcem ca să ne pregătim de plajă și bălăceală. În dimineața următoare ne-am descurcat ceva mai bine, căci am avut grijă să cumpărăm niște fructe între timp.

O să vă spun acum câteva vorbe și despre atracțiile zonei, să nu mai bat câmpii altădată. Până la Aqua Clubul Kotvata (Ancora) se merge pe jos cam 5-6 minute. Acolo ne-am făcut și noi veacul juma' de zi. O să afișez poze cu prețuri și facilități. Ideea e că Sapareva Banya are un trecut balnear impresionant, puterea curativă a apelor sale termale fiind cunoscută încă din antichitate, când așezarea se numea Germanea, după numele zeității trace responsabile de căldură, lumină și... fulgere. Clubul are mai multe piscine cu diverse tipuri de apă termală, la diferite temperaturi, cu tot felul de jeturi care-ți fac masaj și chestii de genul ăsta. La intrare ți se pune o brățară la mână și poți intra sau ieși de câte ori ai chef. Sunt vestiare pentru schimbat și pentru bagaje, șezlonguri destule și umbrele de soare în jurul piscinelor. Există vreo 2 terase de unde poți să-ți iei băuturi și mâncare gen fast-food, dar și un restaurant a la carte, unde noi am mâncat și în prima seară, și a doua zi la prânz (servire bună, mâncare așijderea, prețuri ok). Clubul este prevăzut cu mai multe zone cu dușuri și toalete. În general, un loc plăcut și bine organizat, ne-am simțit bine.

Gheizerul se află la încă 5 minute de mers, amplasat într-un parc. Spectacolul pe care îl oferă e nemaipomenit, nu te mai saturi să-l privești! L-am admirat în aerul clar al dimineții, dar și înroșit de razele apusului. Apa fierbinte (103 C) este captată și tâșnește vertical, însoțită de aburii de rigoare. Mirosul sălciu se simte încă de la mulți metri depărtare.

La încă 5-6 minute de mers am mai descoperit un obiectiv interesant, micuța biserică bizantină Sveti Nicola, amplasată la rându-i într-o curte înierbată. Ridicată în sec. 12-13 din brâuri de piatră și cărămidă roșie, a fost renovată acum aproape 100 de ani și mi s-a părut o adevărată bijuterie! Are formă de cruce și o cupolă rotundă. Nu se poate vizita decât pe dinafară, dar am citit că înăuntru se păstrează încă urme ale picturii sale murale. Este monument de importanță națională.

În zonă sunt multe alte obiective demne de vizitat, așa precum am aflat de la Centrul de Informații Turistice amplasat tot în parcul gheizerului: Munții Rila cu Mânăstirea omonimă și zona alpină numită „7 lacuri”; cascadele Ovcharchenski (40 m) și Skakavitsa; ruinele cetății romane Germanea; stațiunea și lacul Panichiste și multe altele. De asemenea, să nu uităm că înseși capitala țării se află la mică distanță de Sapareva Banya.

... Am achitat gazdelor noastre cu o seară înainte de plecare, să ne luăm de-o grijă, mai ales că a doua zi aveam de gând să pornim la drum devreme. Îi intrebaserăm dacă vor euro sau leva și ne-au lăsat pe noi să alegem; am ales leva, 70 de leva. Ne-am luat rămas bun și le-am mulțumit pentru ospitalitate dăruindu-le un mic cadou din țara noastră, pe care i-am invitat s-o viziteze și ei. Ne-am simțit bine și vă recomandăm din inimă pensiunea familiei Georgievi, precum și stațiunea Sapareva Banya - fie ca popas intermediar în drumul vostru spre alte meleaguri, fie chiar ca vacanță de sine stătătoare.

Rog web a atașa următorul filmuleț: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 13360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI