Friguia Park – Am fost la Zoo și-n Tunisia ????

TIPĂREȘTE

16 iunie 2021

Preţ bilete: 15 TD pentru adulţi (12+); 10 TD pentru copiii cu vârsta de până la 12 ani; copiii sub 3 ani beneficiază de gratuitate. Acestea erau preţurile pentru turiştii care doreau să viziteze în mod individual grădina zoologică valabile în luna iunie 2021, dar şi anul acesta.

Noi am ales varianta cea mai comodă, nu cea mai ieftină :D: să ajungem la Friguia Park prin intermediul unei excursii opţionale achiziţionate de la Aziz, reprezentantul local al touroperatorului. A fost singura excursie făcută în această a doua vacanţă tunisiană, o restanţă rămasă din 2019, când am vrut să ajung și la Friguia Park, deoarece aveam destul timp la dispoziție în acea vacanță de două săptămâni, dar am ratat-o din cauza incompetenţei şi dezinteresului ghidei de atunci.

Noi am plătit 80 TD de persoană. Copiii plăteau doar 40 TD. În preţul acesta era inclus transportul cu autocarul de la hotel la Zoo şi retur, biletul de intrare şi ghidajul =)). Asta cu ghidajul a fost cea mai bună glumă. Toţi turiştii din autocar eram români, excursia fusese achiziţionată de la reprezentantul touroperatorului şi, cu toate acestea, am fost însoţiţi de un ghid de limba engleză :D. Pentru noi şi pentru cei mai mulţi dintre participanţi nu a fost nicio problemă, însă cei care nu înţelegeau engleza s-au simţit păcăliţi, deoarece au pierdut cele câteva informaţii despre locurile prin care treceam cu autocarul şi câteva generalităţi despre Tunisia, pe care eu oricum le ştiam.

Plecarea în excursie a fost dimineaţa la ora 07.30 plus „sfertul academic” :D din faţa recepţiei de la hotelul Iberostar Kuriat Palace 5* din Monastir la care eram cazaţi, de aici plecând şi cei mai mulţi participanţi. La fel ca la transferul de la aeroport, ne-a fost pus la dispoziţie un autocar mare, modern şi confortabil, chiar dacă au fost ocupate mai puţin de un sfert din numărul locurilor disponibile. Plecând de la Kuriat, aveam un drum destul de lung de parcurs, clar mai lung decât în cazul celor cazaţi la hotelurile din Hammamet sau Yasmine Hammamet. Am mai făcut vreo trei opriri la hoteluri din Sousse pentru a culege câţiva alţi turişti şi apoi ne-am continuat drumul spre grădina zoologică.

Am aflat că vom vizita cea mai mare grădină zoologică din Tunisia şi una dintre cele mai mari din nordul Africii, deschisă în noiembrie 2000, unde vom avea ocazia să admirăm multe animale preponderent de pe continentul african, aflate în semilibertate. Chestia asta cu „semilibertatea” este puţin interpretabilă, iar eu m-am lămurit mai bine după ce am ajuns acolo. Nu este un safari park.

Autocarul ne-a lăsat în parcarea generoasă şi gratuită de la Friguia Park şi ne-a aşteptat pe durata vizitei. Ghidul, mai degrabă un simplu însoţitor de grup, ne-a cumpărat biletele de intrare, incluse în preţul excursiei, ne-a spus pe scurt cam ce putem vedea acolo, ne-a recomandat să nu ratăm spectacolul cu leii de mare de la ora 10.00 şi ne-a mai precizat şi ora la care să fim înapoi la autocar, fără a ne însoţi pe parcursul vizitei. Cinstit vorbind, nici nu era nevoie să ne însoţească, riscul de a ne rătăci era ca şi inexistent, erau indicatoare de orientare peste tot, iar panourile informative, cu denumirea în patru limbi: engleză, germană, franceză şi arabă, plus cea ştiinţifică în latină şi câteva explicaţii doar în engleză şi arabă, care satisfăceau cu succes curiozităţile despre animalele respective.

Aveam la dispoziţie aproximativ două ore. Iniţial, mi s-a părut un timp prea scurt pentru a vizita cea mai mare grădină zoologică, m-am enervat puţin, neplăcându-mi să fiu presată de timp, am decis chiar să renunţ la a viziona spectacolul cu leii de mare, pentru că oricum văzusem multe asemenea show-uri prin Spania continentală şi insulară, doar doar voi reuşi să parcurg o parte cât mai mare din teritoriul grădinii. Realitatea mi-a dovedit că m-am înşelat, iar cele două ore avute la dispoziţie s-au dovedit mai mult decât suficiente pentru parcurgerea întregului Zoo, admirând şi fotografiind animalele întâlnite, ba am avut destul timp şi pentru cumpărături şi negocieri la magazinul de suveniruri aflat în centrul parcului, pentru a savura liniştită o îngheţată, a fuma şi a rezolva şi alte nevoi.

Ajungând la Zoo imediat după ora deschiderii, chiar dacă mai erau vreo două autocare deja în parcare, am profitat de lipsa aglomeraţiei şi nici nu am fost deranjaţi prea mult de căldură, deoarece aproape tot traseul este în plin soare, zonele cu umbră fiind rare. Recomand purtarea unor încălţări comode şi a şepcilor/pălăriilor de soare. Minim o sticlă de apă este necesară pentru hidratare, iar cine uită să-şi ia de la hotel găseşte de cumpărat acolo, la un preţ normal, plus avantajul de a o lua de la gheaţă. Un panou pe care era afişată harta grădinii zoologice cu toate punctele de interes, ne-a ajutat să ne facem planul propriu de vizitare.

Am trecut destul de repede pe lângă bazinul şi amfiteatrul aferent unde se desfăşurau spectacolele cu lei de mare, de trei ori pe zi: 10.00,13.00 şi 15.00, noi renunţând la cel de la ora 10.00. Se pare că nu am prea pierdut nimic, spectacolul fiind destul de scurt ca durată, maxim 15 minute şi nici ceva prea elaborat, din spusele celor care l-au văzut şi filmat. La un cost suplimentar, doritorii îşi puteau face fotografii cu leii de mare. Habar nu am cât costa, nu m-a interesat şi nu am întrebat.

Tot plimbându-mă pe aleile parcului de la un animal la altul, am înţeles şi cum stă treaba cu acea „semilibertate” mult lăudată şi mie mi se pare OK acest concept, chiar dacă avusesem propriile aşteptări, diferite şi contrazise de realitatea de acolo. Contestatarii grădinilor zoologice nemulţumiţi de condiţiile precare de viaţă şi suferinţa produsă animalelor închise în cuşti prea mici pot sta cât de cât liniştiţi. În opinia mea, animalele sunt bine îngrijite, iar spaţiile destinate acestora sunt, cel mai adesea, foarte generoase. Ţarcurile sunt mari şi foarte mari, spaţiul avut la dispoziţie contribuind la un sentiment de libertate, chiar dacă limitată.

Am întâlnit şi aici panouri care afişau interdicţia de a hrăni animalele, dar aceasta se referă la a nu-mi împărţi sandviciul cu şuncă, salam sau brânză, de exemplu, cu locatarii de acolo. La fel ca în cazul altor grădini zoologice vizitate anterior, şi la Friguia Park există posibilitatea de a cumpăra mâncare specială pentru specia respectivă, varianta civilizată şi recomandată, sau de a „şpăgui” îngrijitorii animalelor în acelaşi scop.

O parte din aleile printre ţarcuri sunt la nivelul solului, aşa cum eram deja obişnuită, dar mie cel mai mult mi-au plăcut aleile amplasate la o oarecare înălţime, ca nişte poduri peste ţarcuri, care permit o vizibilitate mai bună a animalelor, de deasupra, dar şi fotografii mai reuşite decât cele făcute printre gratii.

Am admirat lemurii negri şi cei cu coada în inele negre, ambele specii fiind originare din Madagascar, am trecut să salutăm şi leii de mare, chiar dacă nu intenţionam să aşteptăm şi începerea spectacolului. Am văzut şi câteva berze, apoi am admirat câteva păsări flamingo, mai degrabă albe decât roz cum le ştiam, dar la fel de graţioase. Nu am ratat nici cucuvelele care ne priveau curioase.

Nu am văzut nici şerpii şi nici crocodilii, ascunşi probabil pe undeva umbră să-şi facă somnul de frumuseţe :D, dar nici nu mi-a părut prea rău, deoarece deja văzusem mai multe zeci posibil peste o sută de crocodili într-o singură zi, cât să-mi ajungă pentru toată viaţa, atunci când vizitasem Crocodile Park din Torremolinos pe Costa del Sol în urmă cu mai mulţi ani şi nu dormisem prea bine în noaptea care a urmat :D.

Am ajuns şi la dromaderi şi la cămile, care nu puteau să lipsească din peisaj. Aici era organizat un fel de manej unde doritorii puteau experimenta o plimbare cu cămila. Contra cost, desigur. Noi nu am fost interesaţi. În urmă cu doi ani, tot în Tunisia, făcusem o plimbare de o oră cu cămila prin deşert la Zaafrane în cadrul excursiei de două zile în Sahara, interesant şi destul de... dureros, m-am ales atunci cu febră musculară, dar măcar învăţasem să merg pe cămilă, să nu mai stau încordată şi să mă relaxez. Repetasem experienţa în Egipt cu doar o lună înainte, frumos, pe malul Mării Roşii, astfel că plimbatul printr-un ţarc banal nu mi-ar fi adus nimic în plus ca experienţă.

Ne-am amuzat, ca de fiecare dată, la vederea suricatelor, neastâmpărate şi tare simpatice atunci când pozează cu un aer de vedete. Nu ştiu de ce, dar suricatele mi s-a părut mereu că se comportă la fel ca pisica mea (între timp fosta ☹), fiind la fel de zăpăcite.

Am fost surprinsă de numărul mare de antilope, mai multe specii, nişte animale interesante. Am găsit aici şi oryx şi lame, ratoni, manguste, cerbi lopătari, porci sârmoşi, coati, porcuşori de Guineea, babuini de Guineea, maimuţici ceva mai jucăuşe decât babuinii, dar şi struţi sau emu. Am văzut şi o zebră, în ţarc nu pe stradă ????, şi am aflat cu această ocazie că fiecare exemplar are un model unic, ca o amprentă proprie. De cele două girafe ne-am apropiat cu greu, aici era mereu înghesuială, „socializarea” cu vizitatorii fiind mai mare ca în alte părţi. Ţestoasele africane de aici sunt cele mai mari văzute de noi vreodată.

Interesanţi mi s-au părut şi Bennet Wallaby, o specie de marsupiale asemănătoare cangurului, un fel de canguri pitici, tare sprinţari, mai ales când venea vorba de mâncare ????.

Vreo trei elefanţi africani se plimbau agale prin „curtea” lor, ignorând total prezenţa vizitatorilor.

Am mai văzut şi o vulpe de deşert, micuţă şi tare simpatică. Mi-ar plăcea o vulpiţă ca asta pe post de animal de companie ????. Era a doua vulpe a deşertului pe care o întâlneam, după cea văzută în 2018 într-o seară din balconul hotelului din Sahl Hasheesh la care stăteam, care se plimba liberă şi liniştită pe terenul viran care despărţea hotelul meu de următorul, putând fi destul de uşor confundată cu un câine de talie mică.

Ultima zonă vizitată, şi totodată preferata mea, a fost cea a „prădătorilor” . Aici am profitat de poziţia inedită şi avantajoasă pe nişte poduri deasupra ţarcurilor. Am putut admira în voie câteva familii de lei, am văzut şi lei albi, tigri, chiar şi vreo doi tigri albi, o hienă care dormea indiferentă la umbra unui copac, dar şi un leopard sau ghepard, nu l-am văzut prea bine pentru a putea face diferenţa şi tare mai seamănă unul cu altul, care dormea la umbră. Am mai făcut o oprire pentru a fotografia şi micuţii pui de leu, frumoşi şi cuminţi, de care m-am îndrăgostit. Erau ca nişte pisici puţin mai mari ????

Cam astea au fost zonele vizitate şi animalele întâlnite. Posibil să mai fi omis câte ceva, dar voi completa prin intermediul fotografiilor postate.

Am parcurs întreaga grădină zoologică într-un timp mai scurt decât estimasem iniţial, astfel că am luat o binemeritată pauză de relaxare şi ne-am răcorit cu câte o îngheţată cumpărată de la un chioşc din incintă. Liniştea mi-a fost însă repede tulburată de un grup de africani, îmbrăcaţi în costume viu colorate, cu tobe şi toate cele, care au făcut un adevărat spectacol de dans şi cântece tradiţionale, frumos, dar prea zgomotos totuşi pentru gustul meu.

Chiar dacă nu am fost direct interesată, nu am putut să nu remarc locul de joacă pentru copii, destul de mare şi cu multe atracţii pentru cei mici, precum şi zonele de picnic unde puteai mânca şi bea ceva din „traistă” sau de la restaurantul din incintă. Există şi toalete în trei zone ale grădinii: la intrare, în centru în apropierea restaurantului şi magazinului şi în capătul din dreapta dincolo de cămile. Fără a fi luxoase, mai importat este că erau curate şi dotate cu consumabilele necesare, fără mirosuri.

Având încă timp la dispoziţie, am intrat şi în magazinul de suveniruri, de unde am plecat cu câteva genţi din piele, achiziţionate la preţuri bune. Pielea era de bună calitate, ca peste tot în Tunisia, aici doar finisajele erau mai slăbuţe, dar la cât erau de ieftine nici nu aş fi putut avea alte pretenţii. Mi-am completat şi colecţia de magneţi de frigider, găsind câţiva mai deosebiţi ????.

Fotografii care ne-au pozat la intrarea în parc ne aşteptau la ieşire cu fotografiile gata developate, fără a fi obligaţi să le cumpărăm dacă nu doream. Ne-am îndreptat apoi spre autocarul nostru, însă am mai pierdut ceva timp în parcare așteptându-i pe cei care au întârziat și în final am pornit înapoi spre hoteluri.

Mi-a plăcut această grădină zoologică pentru că a fost mai deosebită faţă de cele vizitate anterior, pentru ţarcurile cu suprafeţe generoase avute la dispoziţie de „locatari” , care atenuau sentimentul neplăcut al vieţii în captivitate. Friguia Park mi s-a părut o grădină mai prăfuită, mai ponosită, mai sărăcuţă față de cele din Europa, dar, cu toate acestea, animalele arătau bine, erau bine hrănite şi îngrijite și asta contează cu adevărat. Cu o finanţare mai consistentă, potenţialul acestei grădini cred că ar fi mai bine valorificat.

Eu mă aşteptam la o varietate mai mare a speciilor, însă Friguia Park m-a surprins plăcut prin numărul mare de exemplare din fiecare specie, cum nu am văzut în alte părţi. Recomand excursia de o jumătate de zi pentru a vizita grădina zoologică Friguia tuturor celor care își petrec vacanța în Hammamet, Monastir sau Sousse pentru a petrece câteva ore de relaxare în natură și printre animale frumoase, mai ales familiilor cu copii.

---

VIZUALIZĂRI: 7133 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI