Despre turism, așa cum îl văd eu

TIPĂREȘTE

Acum 2 milioane de ani în urmă, din cauză de cine știe de ce, una dintre ființele de trăiau pe Pământ și-a dat seama că, dacă împinge mai tare cu degetul mare de la picioare în pământ, se poate ridica, din 4, în 2 labe.

Foarte puțin timp după, acea ființă a învățat să stea, țanțoșă, în alea două picioare, care fuseseră, până nu de mult, picioarele din spate și, brusc, această poziție i-a schimbat perspectiva : orizontul părea mult mai aproape și, de aici, tendința de a-l atinge, motiv pentru care, arătania a început să bage mare la mers, spre diferite destinații.

Astfel s-a inventat turismul!

Este drept, inițial turismul nu avea la bază dorința de a vedea frumosul (nici nu știm reprezentarea frumosului în conștiința acelor ființe) ci, era izvorât din dorința de a umple mațele cu plăntuțe ce creșteau în locuri dintre cele mai variate. Cu plăntuțele era relativ ușor, ele stăteau pe loc, cumva pasive. Când omul a vrut și proteină animală în mâncare, ei, atuncea a fost dezvoltat mersul rapid, alergatul ușor și, atunci când era caz de targă, alergatul de crăpa inima-n tine, să nu devii din vânător, vânat. Mersul extrem de rapid avea și un dezavantaj, vedeai foarte repede și numai cu colțul ochiului anumite peisaje, dar, na, te grăbeai, pen'că ,din spate, te fugărea un ditamai dinozaurul!

Deplasarea a ajuns să se facă, în scurt timp, în grupuri organizate, organizate nu de agenții de turism ci, mai degrabă, de apartenența la o hoardă de hominizi, Nu râdeți, era bine să fii cu mulți, pentru că, în caz că alte ființe încercau să te transforme în hrană, aveai pe cine să-mpingi în față, în locul tău. De aia este bine, în ziua de azi, să-ți păzești spatele!

Cazările se realizau în peșteri cu confort diferit, dat de gradul de ocupare și utilități de care te puteai bucura : ocupat numai de oameni sau, de oameni și animale, cu ramura ”animale sătule” caz în care te puteai caza sau, ”animale flămânde”, situație în care, nu-i nimic, dormim afară!

Peșterile mai puteau fi cu foc la intrarea-n grotă ori, fără foc. Nici nu știu dacă Prometeu făcuse darul său către oameni, pe atunci!

Nevoia de frumos a făcut ca unii hominizi să deseneze diferite trăznăi pe pereții peșterilor, desene de s-au păstrat până-n zilele de azi, ca să ne dăm și noi seama cam cum era fauna pe atunci.

Nu râdeți, astăzi, în unele locuri, vedem desene făcute cu același talent de către alți hominizi, care, știind că n-au talent la desen, scriu ce au vrut să reprezinte. Mda, mesajele sunt la nivelul preistoriei! Adică, da, se poartă ca-n peșteră !

Întotdeauna turismul a trecut prin diferite stadii, după modă : cum se auzea cât de frumos este undeva, hop și doritorii de văzut. Au fost cazuri când ăia de veneau nu prea înțelegeau ce văd și, de aceea, stăteau cu secolele. Erau vremuri tulburi, fiecare năvălea care pe unde și peste cine putea, situație de-o întîlnim și astăzi: noi, românii, năvălim, vara, peste bulgari și anume la malul Mării Negre, dar, oriunde-am fi, suntem și noi asupriți de cocalarii (o specie de români, tot din peșteri) cu manele și semințe de bostan și ”sorică” sparte așa, de-a dreacului, contra vântului, care trimite cojile exact pe tine!

De pe urma turismului s-a câștigat bine : englezii au câștigat America, Africa și India, spaniolii și portughezii, America de Sud, rușii au câștigat trei continente, ca-n bancul : ”Cu cine se învecinează U. R. S. S. ? ”, ”Cu cine vrea ea!”. Cu asemenea câștiguri, înțelegem și de ce sunt popoare atât de relaxate.

Această relaxare o căutăm permanent, mai ales că avem, cu toții, servicii dătătoare de stress și creatoare de dependență medicamentoasă, extrem de necesară în a-ți forma o mutră de om inteligent și nu pe aceea, confort trei, pe care am ajuns s-o avem mai mereu, de oboseală.

În zilele noastre turismul a devenit, ca umorul, un lucru extrem de serios! Muncim, spuneam, 10-11 luni pe an doar pentru a avea o lună de concediu, concediu pe care îl vrem deosebit! Așa am ajuns să schimbăm stressul cotidian cu cel privind organizarea concediului, care, nu râdeți, e mai abitir decât ăla dat de nepredarea, la termen, a unei lucrări. Ia gândiți-vă, cum e să stai pe cearceaf, pe plajă la Mamaia, cu nevasta și cu progenitura familiei, intrindu-ți în meclă tot nisipul litoralului iar Popeștii, lângă piscina vreunui hotel cu mai multe stele decât are Constelația Ursa Mare, prin Antalya? Bine, tu, ca organizator al concediului te poți declara mulțumit că ești la Mamaia dar gândește-te la ce pătimești din partea familiei, că n-ai fost și tu în stare să... !

Este cumva ciudat faptul că, atunci când ești în concediu și ar trebui să fii degajat, devii extrem de atent la o grămadă de chestii cărora, altminteri, nu le-ai da nicio atenție : la ce etaj al hotelului este camera, dacă ai aer condiționat..., dacă frigiderul..., dacă dușul..., vaaaiii, nu merge wirelessul, nt, nt, nt!

Devii iritat dacă ospătarul nu vine, ață, la tine și se duce mai întîi și-o servește pe blonda de lângă tine (ce proastă inspirație ai avut să te așezi cu spatele la ea și s-o lași pe nevastă-ta s-o vadă :(, dacă bate vântul și face valuri, dacă marea n-are valuri și apa e prea caldă, mă rog, omul are o capacitate infinită de a cârcoti! De fapt, căutăm motive pentru a ne strica, singuri, acel concediu despre care credeam și speram că va fi perfect! ”La anu' știu ce fac! ” ne spunem, mai mereu, înciudați că socoteala de-acasă ne-a dat un rezultat cu zecimale, la fața locului unde comitem concediul, și nu a mai rămas rotundă, așa cum voiam.

Normal că, ajunși la serviciu, ascultăm ofticați cum Popeștii au avut concediu de vis dar, nici nu te lași! ”Românul s-a născut poet”, zis-a Alecsandri și bagi și tu, din top, despre aventura pe care-ai avut-o cu blonda pe care, de fapt, ai văzut-o la masă și la care te-ai uitat cu grijă, să nu se prinză soața. Iar hotelul, hm, când începi să povestești cum ai trăit la hotelul tău, Burj al Arab devine o cocioabă nenorocită! Tips: ”Este bine să fii totuși, ponderat în minciuni, uneori pământul nu mai rabdă, deschide falia și-i înghite pe mincinoși!”

De-aia-i bine că există AFA : nu poți să bagi harneală că, imediat, ți-o trage un altul de-a fost și el, taman acolo, ba, mai rău, poate e și soțul blondei, îți află numele și adresa și ai ocazia să mănânci buzat ceva vreme!

Ce vrusăi să spun cu pologheala asta, n-aș putea să vă explic, exact! Poate doar faptul că a merge spre a vedea, spre a te bucura de ceea ce natura, atâta cât am mai lăsat din ea, ne dezvăluie, ar trebui să ne fie suficient. Să acceptăm că nu poți merge în Polonia și să ceri la masă sărmăluțe și, atunci când le mai și primești, să te superi că nu-s ca alea de le făcea bunică-ta! De fapt, să învățăm să ne bucurăm de turism și să nu fim cârcotași, cel puțin, nu cu mai mult decât prevede regulamentul !

Iar despre AFA, să ne bucurăm că suntem aici, că avem răbdare unul cu altul, voi, cu mine, aveți chiar foooaaarte multă, mulțumesc! :D Și să începem să ne facem planuri pentru concediul de stă să vină, că, uite, acuma vine vara și trebuie să mergem la mare. Mergeți deci oriunde vă e drag, dar, dacă ajungeți la Mamaia, nu vă cazați la ”Perla”, e de rău! :D :D :D

A, uitam, aș vrea să primesc 52 de voturi, sau, de ce nu, 102 ! Dar, cel mai sigur, votați-mă de 2 ori, pe urmă, gata, o să am și eu un punctaj normal, nu ăla de se termină, mereu, cu ”8”! Să mă uit pe numerologie, să văz ce-o fi cu optul ăsta?!

Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 1258 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI