Pisicile din Cipru

TIPĂREȘTE

Va rog, fara PMA!

Am scris textul de mai jos atat pentru persoanele care au alergie la pisici, cat si pentru cele care iubesc aceste animale. Nu ma adresez persoanelor carora pisicile le sunt indiferente deoarece vacantele lor in Cipru nu vor fi afectate in nici un chip de prezenta micilor feline.

Pe soseaua care leaga Nicosia de Limasol, apoi pe un drum laturalnic de 9 km, (cam la 40 km de Larnaca), pe un deal, se inalta Manastirea Stavrovouni. Stavrovouni, in traducere "crucea de pe munte", aflata la 668 m deasupra nivelului marii, este cea mai veche manastire din Cipru. Respectandu-se regulile atonite, femeile nu au acces in incinta, dar asteptandu-si insotitorii dornici de a vizita lacasul, pot admira imprejurimile si imaginile campiei Mesaoria.

Am adus in discutie acest asezamant nu pentru ca as vrea sa-l prezint. Nici n-as putea pentru ca, dupa cum am mai spus, femeile nu au acces acolo. Legat de intemeierea Manastirii Stavrovouni dainuie si astazi, iar ghizii repeta tuturor grupurilor de turisti, una dintre cele mai frumoase legende ale Ciprului.

Imparateasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, venind de la Ierusalim cu sfanta cruce, a fost surprinsa de o furtuna in apropierea coastelor Ciprului si s-a refugiat pe tarm. Intr-un vis, i s-a cerut sa construiasca o biserica. Trezindu-se, a remarcat ca sfanta cruce disparuse, dar in curand a fost observata in varful muntelui. Se spune ca astfel a fost ales amplasamentul Manastirii Stavrovouni. Imparateasa Elena a lasat aici o particica din sfanta cruce care se afla in prezent ferecata intr-o mare cruce de argint.

In acele vremuri, pe insula stancoasa incalzita de soarele mediteraneean, traiau multe reptile, serpi si soparle, a caror prezenta a fost perceputa de imparateasa cu vadita neplacere. A promis ca va ajuta la starpirea acestora si a trimis de la Constantinopol doua vapoare cu pisici. Nu ni s-a spus si nici nu-mi pot imagina cum a decurs debarcarea atator feline pe tarmul Ciprului, cum s-au acomodat si cum au trait in perioada urmatoare. Cert este ca au dainuit (doar pisica are sapte vieti, nu?), s-au inmultit, iar in prezent cei care viziteaza insula constata ca este realmente invadata de pisici. Dungate, patate, negre, albe, roscate, cenusii, mai mari sau mai mici, cu blana mai scurta sau mai lunga, pisicile cipriote traiesc in mari comunitati in salbaticie sau mai aproape de oameni, in buna intelegere cu acestia, in sate si orase, in porturi, pe pietrele preistorice din siturile arheologice, in hoteluri sau chiar in lacasuri de cult. In Cipru pisicile nu sunt luate in suturi cum am vazut adeseori pe la noi si nici nu sunt alungate cu acel "zzzat!" acru si incruntat. Pur si simplu traiesc alaturi de oameni. Sunt calme, somnolente si chiar prietenoase.

Dupa aceasta introducere, presupun ca ati banuit ca urmeaza o intamplare mai putin obisnuita din ultima mea vacanta, o intamplare legata de felinele cipriote, in special de o pisicuta tanara pe care am numit-o Hala. De ce? Veti vedea in continuare.

Cazati in Larnaca, am hotarat ca intr-una din zile sa vizitam Hala Sultan Tekke sau Moscheea Umm Haram, un loc sacru pentru musulmani situat la cativa kilometri de oras. Din nu stiu ce ratiuni, autobuzul care trebuia sa ajunga acolo nu circula, asa incat am fost nevoiti sa luam un altul care ne-a lasat cam la 1 km de moschee. Nimic complicat, doar ca trebuia sa strabatem pietonal artera laturalnica de 1 km. Bucuria de a admira indeaproape Lacul Sarat, cu intinderile lui albite de sare (lacul era doar partial secat in acea perioada a anului) facea sa nu percepem ca pe o dificultate aceasta deplasare.

Intr-o mica parcare aflata langa intersectia cu soseaua care duce la aeroport, chiar langa noi, dintr-un pom a coborat sprinten si elastic... o pisica. Credeam ca este un duh necurat venit sa ne bareze calea. In jur, pe o raza de cel putin un kilometru, era pustiu. Pe sosea trecea doar arar cate o masina cu numar rosu, inchiriata de turistii dornici sa viziteze moscheea. Cum a ajuns pisica aici? Am crezut ca e flamanda. Renumitii biscuiti cu cereale "Bel Vita start" n-au facut doi bani pentru pisicuta cipriota dornica mai curand de companie. Ne-a dat ocol, a mieunat cersetor, s-a gudurat pe la picioarele noastre si in cele din urma a pornit dupa noi. In joaca, am luat-o la fuga incercand sa scap de ea, dar felina a rupt-o si ea la fuga si nu s-a oprit decat atunci cand m-am oprit eu gafaind. Cuminte, a urmat drumul numai pe bordura, in pas cu noi, pana am ajuns la Hala Sultan Takke. In fata intrarii un grup de vreo 15 pisici de toate culorile zaceau tolanite, supravegheate de un motan portocaliu, flocos, mare cat un miel. Hala, pisicuta ratacitoare, s-a asezat langa ele si privindu-ma gales, mi-a adresat un "miauu!" prelung. Un "multumesc" pentru ca am adus-o acasa? Sau poate pentru ca i-am acceptat compania? Nu stiu! Stiu doar ca Hala a fost prima pisicuta care a mers dupa noi asemenea unui catel.

In moschee, al patrulea lacas ca importanta in credinta musulmana, langa mormantul lui Umm Haram, matusa profetului Mahomed, o pisica neagra cu ochi verzi, somnorosi, isi facea siesta pe covoarele moi.

La Ayia Napa, in port, printre pietrele digului, vietuiesc familii intregi de pisici. Stau grupate si privesc cu precautie trecatorii asteptand si chiar primind resturi alimentare de la ambarcatiunile de croaziera ancorate langa dig.

Si in Larnaca am vazut multe pisici. Pe stradutele laturalnice mai putin circulate, isi fac obisnuita plimbare sau pleaca la intalniri. Culuarul de acces in curtea interioara a fostei resedinte a guvernatorului otoman Abu Bekir Pasa este un frecvent loc de promenada pentru ele. Si intrarea in Hotel Flamingo este adeseori traversata de pisici care nu se sinchisesc de turistii impovarati de bagaje.

Paphos insa ramane in amintirea mea ca un adevarat rai pisicesc. In vecinatea Casei lui Dionisos, cea cu renumitele mozaicuri antice, din ruinele incinse de soare sau umbrite de copaci, pisicile apar cate trei-patru deodata la sosirea grupurilor de turisti. Sunt prietenoase si se apropie de oameni nu neaparat pentru hrana (abia daca se ating de ea). Cred ca mai mult decat orice le bucura o mangaiere sau o vorba mieroasa.

Pentru mine intalnirea cu pisicuta Hala a fost o intamplare neobisnuita, placuta, la fel de placuta ca si celelalte intalniri cu pisicile din Cipru, dar nu cred ca alergicii vor fi prea bucurosi de astfel de intalniri.

Vacante frumoase tuturor, oricand si oriunde veti merge!

---

VIZUALIZĂRI: 6014 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI