Excursie safari in DAHAB

TIPĂREȘTE

Intr-una din zilele petrecute in Taba am achizitionat o excursie de la o agentie din holul hotelului nostru Strand Taba Heights de la un tip Ahmed. Agentia se numea Perfect tour! Excursia parca ne-a costat 110 euro pe toti 3. In realitate excursia costa mai mult, dar fiindca amicul meu a negociat pentru 6 persoane (noi 3 + familia lui 3). Cred ca nu cu mult ar fi costat, dar chiar si 10- 15 euro discount tot a fost bine.

Eu si sotul meu mai facusem safari si in Hurghada, dar acum am luat aceasta excursie pentru copil, sa mearga cu camila, cu masinile boogie, cu atv- ul, sa faca snorkeling, toate in aceeasi zi, intr-o singura excursie.

Ne-a zis ca excursia este de la ora 9 dimineata plecarea cu un microbus chipurile nou, pana in orasul Dahab, cam 180 km departare de Taba. Cica intr-o ora jumatate ajungeam cu masina, dar drumul a durat 2 ore, ca si pana acolo iar ne-au oprit de vreo 4 – 5 ori la control.

In microbus cu noi a mai fost o pereche de tineri din Palestina, pareau proaspat casatoriti. Drumul tot sinistru mi s-a parut, numai munti, serpentine, muntii Sinai calcarosi si fara pic de vegetatie, maronii. Drumul pustiu, pe alocuri in constructie, cu basculante si fadrome cam pe la noi, nu mijloace moderne de construit, dar se construia peste tot in draci: drumuri, poduri, dar mai ales cladiri cu scop turistic. Pustiu drumul, am intlanit doar 5-7 masini, peisaj selenar, aproape ca ma asteptam sa ne iasa in fata un extraterestru, totul arata ca in fimele cu OZN –uri. O liniste asurzitoare, in stanga Marea Rosie, in dreapta muntii, in fata un drum lung, lin, ca in palma, in masina o liniste aparent inselatoare, Coranul pe bordul microbuzului si o muzica parca liturghica se auzea in surdina. Mi-a fost clar ca daca voi ramane cu vreo fobie din Egipt, aceasta va fi drumul prin desert, printre munti si pustietate.

Ma asteptam ca excursia sa se desfasoare undeva chiar in orasul Dahab, dar nu! Eram undeva in mijlocul pustietatii, pe malul marii Rosii, intr-o zona specific amenajata pentru venire si plecari spre alte puncte.

Abia la plecare am aflat ca se numea Laguna- albastra sau Golful albastru. In fata marea, apoi o limba de nisip, cateva corturi, acoperite cu stuf, pe jos presuri, si perne de jur imprejur si masute improvizate. Am rasuflat usurata cand am ajuns undeva in mijlocul pustietatii, ca intr-un sat beduin.

Ne-am asezat pe jos pe covoarele lor de iuta si pe niste perne destul de uzate, dar nimeni nu parea deranjat de conditii. Acolo, am intlanit mai multi turisti in asteptare ca si noi, probabil veniti din Sharm el Sheikh sau din alte statiuni, cu alte agentii. Fiecare masina oprea la cate un cort din asta improvizat, fiecare microbus avea locul lui de parcare. Ne-a preluat acolo un ghid, un tip teribil de frumos… placut si la trup si la vorba, emana o blandete datatoare de speranta.

Prima data ne-a condus catre un convoi de camile, si ne-am plimbat prêt de vreo jumatate de ora prin imprejurimi de-a lungul plajei. Nu erau jegoase camilele, ca in safari facut in Hurghada, copiii care conduceau camilele nu erau obraznici sa ceara bacsis, dar la sfarsit le-am lasat 10 lire egiptene. Dupa plimbarea cu camilele, am mers cu ATV –urile, prêt de vreo ora si ceva, drum lung, am iesit din satul ala, foarte putin am mers pe soseaua principala, dupa care am iesit pe un drum neasfaltat evident, off road nu alta si ne-am indreptat catre munti.

Drumul foarte denivelat, ca la off road chiar foarte periculos pe alocuri. Ce sa zic? Ca eu eram si cu copilul pe atv si era sa ne rasturnam din cauza multor denivelari si evident a vitezei? Cand am realizat ca ne putem accidenta amandoi am incetinit mult, ca sa evit vreo tragedie si pentru noi si pentru ghid. Am ramas mult timp ultima in sir si, ghidul, imi spunea mereu sa maresc viteza fiindca ramanem cu totii in urma din cauza mea nu ne mai incadram in timp si program. :) ca sa vezi? Unde niciodata la ei timpul nu are prêt, nu mi-am imaginat ca tocmai acolo voi fi fugarita sa respect un orar.

Eu ca sa evit accidentele, am mers incet, cel putin cand am intrat pe serpentine in munti, urcam, tot urcam, si drumul din ce in ce mai aiurea, am zis ca nu mai ajung vie inapoi in sat. Am avut asa niste emotii, nu va pot descrie ce rau m-am simtit, si la dus si la intors. Pana la urma ghidul a ramas in urma mea ca sa se asigure ca nu ma rastptm, ca nu ma ratacesc. Mie mi se parea greu de condus atv ul, mai ales ca eu sunt obisnuita sa conduc pe drumuri drepte si cu servodirectie :)

Clar, mijlocul asta de deplasare, nu este pentru mine! Nici in Hurghada nu m-am descurcat mai bine cu ATV ul. Si acolo drumul era drept nu ca aici.

La un moment dat am ajuns in munti intr-un loc destul de departe si ferit de la drumul principal, intr-un fel de satuc cu 2-3 colibe, si culmea un bar! Acolo stationau cateva atv –uri vreo 7-8, semn ca pe undeva ori erau turisti, ori erau ale localnicilor care erau la acel bar. Cand m-au vazut blonda, transfigurata de frica plimbarii, probabil au vrut sa ma socheze. Ma intreaba ce bautura doresc! Am zis stins, ” orice”, dar sa fie rece, rece! Nu stiu de unde in arsita aia… au scos, toate bauturile reci, aproape nu imi venea sa cred ca aveau cola la doza de 330 ml, apa rece rece. Toate erau incredibil de reci.

Ne-am tras sufletul acolo vreo 10 minute. Pe cand ne racoream, de unde, de neunde, de pe pe niste carari apar cativa turisti, europeni pareau. Ne-au zis sa incercam si noi sa urcam pe acea carare, pe o poteca, un deal destul de abrupt, cam 10-15 minute de urcat, fiindca ajunsi in varf, imaginea este wow. Pe caldura aia numai de urcat nu imi ardea, dar la insistentele tuturor, am zis hai!

Era sa imi dau duhul de la effort, urcatul, cu caldura, si fara echipament de munte, toti eram in sandale, am reusit intr-un tarziu sa ajung in varf. Privelistea mi-a taiat la propriu respiratia. Este indescriptibila. Nu va pot spune decat ca m-am simtit ca si cum as fi cucerit Everestul, atat de sus m-am trezit deodata! Abia atunci am realizat cat de mult am urcat cu atv ul, ca practic pe poteca, am urcat foarte putin! Am facut poze acolo si as mai repeta oricand experienta cu atv ul in Dahab doar pentru panorama de sus! Am apreciat ca muntii care inconjurau zona si erau pe langa noi, aveau peste 2000 m. Parea un peisaj selenar din cauza culorii granitului, si atat de aproape de cer! De urcat s-a urcat pe o poteca, iar la coborare pe alta parte, dar cert este ca ambele carari erau aproape de acel bar unde lasasem si noi atv urile! Categoric declar ca, mi-ar fi placut sa fiu pe acel pisc noaptea, cu plasa de stele deasupra! Sa simt ca intr-adevar sunt in ceruri si mult mai aproape de Dumnezeu!

La intoarcerea in campusul ca punct principal, am mers incet, doar ca la plecare un tip de la bar a urcat pe atv ul ghidului si l-a condus, iar ghidul s-a urcat la mine pe atv, ca era dublu si a condus el la intoarcere. L-am intrebat de ce atata graba, ca importanta este siguranta turistului, nu programul fix. Culmea, ei care nu stiu ce este aia punctualitate, acum ii gasise programul fix. Dar mi-a zis ca dupa runda noastra, urmeaza alt grup si nu e bine sa astepte ceilalti. Am ajuns in siguranta la colibele unde ne lasasem bagajele, la colibele de pe malul marii.

Pe cand asteptam acolo, pranzul, ne uitam cum multi oameni fac snorkeling exact la mal. Adica cam la 10 m de mal, toti erau cu fundul in sus si cu capurile sub apa, se vedeau numai tuburile! Dar erau incredibil de multi si putem deduce ca erau grupuri care aveau ca si noi un program fix.

Pranzul a constat intr-o portie gratar cu garnitura la alegere: orez sau cartofi prajiti, salata si o apa plata sau cola la doza! Pe cand mancam, ne intrebam daca si noi o sa facem snorkeling acolo la mal. Exact asa a fost. Am primit tuburi, ochelari, veste de salvare cei care am solicitat, niste tenesi de plaja, erau cam uzati, dar aveau multe perechi si puteai cauta si nr potrivit si mai bunuti.

Ghidul ne-a zis ca intai ne lasa la mal sa ne obisnuim cu apa, ca totul se va desfasura la 10-15 pasi mai incolo de mal si ca la snorkeling ne va insoti un alt baiat care va intra cu noi in apa si ne va invata pe cei care nu stapanim tehnica de respirat. Am apreciat ca ghidul principal tipul frumos era un fel de sef si ceilalti angajati la diferite job-uri pentru fiecare activitate ne-a predat catre alt baiat care ne-a insotit activitati. Fiecare sa manance o paine, fiecare cu bucatica lui de job, dar bine facuta! Eu iarasi am ramas ultima, fiindca eu si asa am probleme cu pulsul si cu hipertensiunea si nu imi pot corela respiratia cand nu ma simt comfortabil. Am ramas cu copilul meu care si el este destul de temator de apa in mare.

La mal nu era adanca, dar dupa 10- 15 pasi practic, de pe pietrele pe care stateai la mal, cazi deodata la mai mare adancime, ca intr-un fel de pestera, intr-un imens acvariu limpede si extrem de bogat in corali, pesti si alte vietati. Apa era extrem de calda, cred ca avea 29 grade, era o placere sa te balacesti, eu mai bagam din cand in cand capul in apa chiar la mal, si tot vedeam minunatii. Am incercat sa merg la apa mai adanca dar pe copil nu l-am putut convinge sa inainteze, chiar cu tot cu mine si cu vesta de salvare. Sotul s-a dus cu grupul si cu ghidul putin mai incolo. A zis ca este cel mai incredibil loc de pe pamant pentru snorkeling, chiar mai tare decat in Hurghada!

Pentru copilul meu, punctul culminant a fost cand cineva de pe langa noi probabil tot vreun ratacit din alt grup, care facea snorkeling de asemenea, a scos de sub apa un mic sarpe alb, cam de vreo 70-80 cm si l-a aruncat pe nisip! Din acel moment s-a rupt filmul pentru baiat si nu l-am mai putut convinge sa bage capul in apa si mai ales sa mai stea in apa! Copilul a iesit din apa instantaneu, iar eu m-am apropiat timid de grupul nostru, dar nu am stat continuu cu capul sub apa, fiindca am o senzatie de sufocare teribila. Dar tot am fost multumita maxim ca am reusit si atat! Am recunoscut doar pestii clown, pestii leu, coralii cu niste culori de care nici nu stii ca exista. Este demential sub apa, paradis acvatic este foarte putin spus. Nu cred sa existe un cuvant care sa exprime spectacolul dumnezeiesc al naturii de sub apa. Categoric, snorkeling-ul din Dahab, il intrece pe cel din Hurghada! Cand am iesit din apa, soarele apunea, imaginea era de vis, apa lina lina, limpedeeeee de vedeai la cativa metri sub apa foarte clar, soarele in toate culorile, oamenii ieseau ca niste broscute din apa si apoi cum stateau toti la uscat parca eram niste pinguini aliniati.

Locul acesta unde se face snorkeling este o minune a naturii!!! Iar aceasta Laguna este locul perfect sa uiti de casa, de servici, de stres, de barbat, de nevasta, de sefi tembeli, de colegi ciudati, de situatia politica din tara, de orice probleme! Daca as mai fi stat o zi, poate uitam de frica teribila de pe drumul de la Cairo catre Taba! :)

In asta a constat excursia, ne-am imbarcat in acelasi microbus cu care venisem, cu acelasi sofer si urmau alte 2 ore de intors. Pe drum soferul ne-a intrebat daca vrem sa ne opreasca in centrul orasului Dahab, pe aleea de promenada, fiindca el are o treaba de rezolvat acolo. Cu totii am fost de accord, sa vedem cate ceva din Dahab, unde toti vorbeau de acest oras, de parca era Mecca!

O ora am avut la dispozitie sa ne plimbam, dar intunericul ne-a stirbit din privelistea de pe faleza Marii. O multitudine de resturante, zeci de magazine, alte cateva zeci de agentii: de scufundari, kite surfing, wind surfing, snorkeling si alte destinatii prin Israel, Sf Ecaterina, Sharm, Ierusalim, Petra, excursie la Ras Mohamed, excursie la Canionul colorat, sand boarding, excursii de pescuit, excursie la Canionul alb, cina in sat de beduini, sesiuni dde calarit cai si camile, Nabq Bay si parca ceva cu aqua parc am vazut la un moment dat. Lume ca la manifestatie pe faleza, multi europeni, mirosuri de tot felul, animatia care imi era cunoscuta din bazarul Khan al Khalil! Zona de hoteluri nu am vazut-o, pentru ca nu era timp, si era si foarte intuneric. Pacat doar ca nu am apucat sa vad totul macar in amurg, daca nu pe lumina.

Pot spune cu mana pe inima ca am vazut mai mult de 30 de centre de scufundari. Posibil sa fie mai multe, dar in zona unde ne-am plimbat noi, am vazut extrem de multe. Cu siguranta m-as mai duce in Dahab, Taba, dar doar cu avionul!

Cu autobuzul, cu microbus sau masina mica niciodata!

Desigur, voi posta si cateva poze, dar din pacate aici am facut mai putine decat in alte locuri, fiindca nu avea cine sa faca: toti eram, ba pe atv, unde nu puteai face poze ca drumul era gen off road, toti pe camile de care ne tineam cat puteam de bine, in apa eram toti… cam dificil sa instrainez aparatul sau telefonul! Sincer mi-a fost teama sa nu le scap cumva din mana.

Singurul regret pe care l-am avut, a fost ca am trecut la nici 5 km de Manastirea sf Ecaterina si nu m-am oprit. Dar frica aceea ce mi se strecurase in suflet cand am citit ca au avut loc si acolo atentate, m-a facut sa ezit. Dar nu exclud posibilitatea de a mai ajunge macar odata in Egipt si poate cine stie… atunci cu mai mult curaj, voi atinge toate punctele pe care nu le-am atins acum. (Sf Ecaterina si barajul de la Aswan, Kom Ombo, Edfu, etc). Recomand sa incercati sa ajungeti in Dahab, macar pentru safari, scufundari, snorkeling…. gasiti pentru toate gusturile cate ceva.

Presimt ca voi mai ajunge, locurile astea, te cheama si te recheama si te fac dependent precum povestile Seherezadei. E ceva netraductibil care te face sa vrei si sa tot vrei sa revii. Copilul a fost cel mai fericit si zambetul lui mi-a mai alinat temerile, fobiile si scenariile teribile! Mi-a spus chiar ceva care m-a convins: ca el sigur se va intoarce in Egipt si nu doar odata, desi este mare fan FC Barcelona!

---

VIZUALIZĂRI: 992 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI