Putin din farmecul oriental – excursii optionale Alanya

TIPĂREȘTE

Dupa cum stiti toti cei care ajungeti in concediu in Turcia tour operatorul va programeaza pentru a doua zi o intalnie cu ei prin care aflati cate ceva despre hotel, despre transferul inapoi la aeroport si cel mai important (mai ales pentru ei) excursiile optionale. Vin bine pregatiti, cu materiale atractive si preturi la fel si incep discutiile. Acum, eu deja stiam preturile si stiu ca o sa se se infurie si Nicole pentru ca voi lua la preturile mari, dar promit ca data viitoare o voi lua pe cont propriu. Acum, in ceea ce priveste excursiile, daca ganditi ca o femeie se hotaraste greu si trateaza problema despicand firul in 14 inseamna ca nu l-ati cunoscut pe flacaul meu cel mare, el despica firul in 24. Cred ca am stat cel putin o ora pana a discutat/ negociat cu ei (normal ca pretul tot mare a ramas, au scos un 7% reducere) astfel incat au luat 3 excursii: Legends, Rafting Combo, Croaziera de zi (am sa va povestesc pe scurt si ce au facut ei si am sa va pun si cateva poze), iar noi (ceilalti 3 ramasi in cursa pentru excursii) am luat turul Alanya care cuprindea o vizita la cetate (urcarea cu telecabina), vizitarea unei cate turcesti traditionale, o moschee, o mica pestera, o fabrica de pielarie si blanuri, pranzul in muntii Taurus pe raul Dimcay, o croaziera pe mare.

Asadar miercuri dimineata baietii au plecat primii la 8.10, multumesc Nicole pentru sfaturi, si-au facut cate un sandvis la grill cu cascaval si sunca si si-au luat si apa si asa cum au fost puse au scapat la control, spre bucuria lor ca banii pe care i-am dat la ei i-ai cheltuit pe altceva :), iar noi am plecat la 8.45. Autocarul punctual, a mai cules turisti pe drum si dupa ce efectivul a fost complet a inceput Ionica cu povestile lui si asa am aflat (din cele spuse de el, asa ca ce va minte el, va mint si eu) ca Alanya are o populatie de circa 400000 locuitori (cu suburbii) si ca numele ia fost schimbat in 1933 in timpul lui Ataturk din Alaiye se pare printr-o greseala intr-o telegrama.

Si asa am ajuns si la teleferic unde grupul nostru compact a fost bagat in fata celor ce stateau la coada (nu mi se pare frumos dar a fost util) astfel incat in cateva minute eram sus in varful dealului (adica la vreo 250 m fata de nivelul apei) si de aici incepe traseul nostru catre cetate. Mama a mers pana la primul punct de popas unde a ramas pe o banca pana ne-am intors noi. Drumul este ok daca nu ai probleme si este usor inselator, coteste cand stanga, cand dreapta astfel incat nu stii cat mai ai de urcat si spre norocul nostru acest drum a fost facut la inceput de zi cand inca nu era foarte cald. Dupa ce am terminat de urcat am facut un scurt popas in care Ionica ne-a povestit ceva file de istorie, nu prea multe ca ne batea deja soarele. Asadar povestea trebuia sa fie cat mai atractiva, asadar cel mai important a fost sa ne spuna cum a cucerit Allddin Keykubat cetatea fara lupta dupa ce a pust intre coarnele a 250 de capre (tapi sau ce or fi fost) torte, dandu-le drumul si astfel stapanul cetatii (nu stiu exact cum ii spunea si nici rangul avut) i-a deschis portile lui Keykubat si chiar i-a dat fiica de sotie si astfel a castigat Keykubat fara lupta.

Acum in fine, am citit ca de fapt ca vreo 5 ani i-a luat lui Keykubat sa cucereasca cetatea (in 1221), dar mai conteaza asta dupa aproape 1000 de ani? Si existau si niste antecedente, tatal lui cucerise in 1207 Antalya si in 1214 Sinop, vad ce exista un ciclu de 7 ani, sau poate ca la ei asta era cincinalul lor ????.

Noi am purces mai departe. De aici incep sa apara urme ale civilizatiei :), un chiosc cu racoritoare si inghetata, strategic asezat deoarece deja simteai nevoia de ceva racoritor, cate o casa sau un restaurant, produse diverse de vanzare (suveniruri) si am ajuns si la moschee unde iarasi am primit ceva informatii dar am trecut mai departe spre casa traditionala. Aici tot asa, am mai primit ceva informatii si dupa ce ne-am pus supraincaltarile am intrat sa o vizitam. De aici am fost pe liber, Ionica spunandu-ne doar ora la care sa fim la teleferic inapoi. Casa este interesanta si util este ca ai ceva informatii afisate, astfel incat o poti vedea de capul tau. Am urcat scarile instinctiv, pentru ca mai apoi sa aflam ca de fapt aici este principala zona a casei, aici se afla camera de zi, camera in care se ia masa sau se primesc oaspetii. Tot aici am intalnit si o doamna care tesea la razboi, insa zau ca am uitat ce fel de fire erau.

Apoi am iesit si ne-am indreptat spre moschee unde am intrat doar eu, dupa ce binenteles ca m-am descaltat si mi-am pus broboada pe cap, si uite asa a reusit cineva sa ma imbrobodeasca :), bine ca pantalonii mei erau peste genunchi ca altfel primeam si fusta. Si daca aveai palarie pe cap tot broboada trebuia sa iti pui. Moscheea este simpla (covorul insa l-am simtit minunat la picioare, era pufos si curat, ca mai ales cand esti descult simti bine orice). Nu am sa incep sa descriu moscheea, am sa spun doar ca nu ai voie sa faci poze aici atunci cand sunt rugaciunile, iar programul de rugaciune este afisat, prima ora fiind 5.02 (restul o sa le vedeti in poze), asa ca dimineata fie ne scula rugaciunea de dimineata sau daca o scapam, aveam undeva in apropierea hotelului un cocos care dadea desteptarea. Moscheea a fost construita de Keykubat dar refacuta de Suleyman Magnificul.

Si inca o informatie asa cum am citit-o afara, deasupra usii este o placa din piatra pe care scrie cu litere arabe “GOD = ALLAH”, eu nu am vazut asta, dar daca sa scrie as ava spun.

Aici langa moschee este si o toaleta (un lucru util). Vizita fiind astfel incheiata, am purces in sens invers la drum, recuperand-o astfel si pe mama.

De aici am mers in apropiere pentru a vedea o mica pestera “Damlatas”, descoperita din intamplare in 1948 (mama nu a intrat aici dar oricum era cam haos pe aici, in locurile stramte te chinuiai cu trecerea), a fost dragut, dar am stat aici cateva minute doar. Dar in stilul in care este “protejata” nu stiu cat timp va exista.

De aici am plecat spre fabrica de piele, unde am fost invitati mai intai la o mica prezentare de moda, unde o tinerica din grup (stategic) a fost invitata si ea sa ia parte la prezentare (si pot spune ca s-a descurcat mai bine decat cele 2 oficiale care pareau cam blazate), insa cu toate astea nu au reusit sa-i convinga parintii sa cumpere ceva. De altfel din grupul nostru cred ca o persoana sau doua au cumparat ceva. Si am pornit mai departe la drum pentru a ajunge in muntii Taurus si a lua pranzul. Optiunile fusesera anterior exprimate, variantele la dispozitie pastrav sau pui, noi am optat pentru pui. Foarte interesanta aceasta idee de a planta restaurante pe cursul apei, te simteai minunat acolo si fiecare restaurant venea cu cate o idee simpatica. Noi nu am stat chiar la masutele de pe rau deoarece stateai cam jos si nu prea era in beneficiul nostru, iar pe de alta parte la cat de inspirant era, cred ca daca ma intindeam pe acele perne, nu ma mai scula nimeni de acolo pana nu trageam si un pui de somn, dar dupa ce am mancat am facut o mica inspectie a locului si chiar mi-a placut. Mancarea a fost ok, cate o pulpita de pui sau un pestisor potrivit ca marime primea fiecare, iar in rest garnituri si salate la dispozitie, si am avut si pepene rosu, o bunatate. Bautura se platea separat, 2 euro sticla de bere (EFES).

De aici am plecat spre portul Marina unde ne astepta un vas (ni s-a spus ca este cel mai mare si mai frumos) avand 4 punti, la 1 nu aveam voie (nici nu voiam deoarece era cu aer conditionat si nu ma puteam bucura de aerul marii), noi am stat pe puntea 2, dar le-am vizitat pe toate (inclusiv pe 1 deeoarece pe acolo se ajungea la toaleta si cabinele de schimbare). Nu am primit noi vasul cel mai mare (si mai frumos) pentru ca eram mai simpatici, ci pentru ca s-au imbarcat 4 autocare (noi am fost al 2-lea sau al 3-lea) asa incat eram noi si prietenii nostri rusi, si ca toata lumea sa fie multumita, muzica era fie turceasca fie cu Zdop si Zdup asa ca hai la drum. Acum, cei doi ghizi (Ionica al nostru si rusoaica) vorbeau pe rand spunandu-ne diferite povesti, iar la intoarcere dupa ce ne-a prezentat pestera Piratilor, Ionica chiar nu a mai spus nimic lasand-o doar pe rusoaica, si pentru ca vasul nostru era ceva mai mare, nu s-a aropiat nici prea mult deoarece puteam risca sa ramanem intepeniti. Dar pana sa ne intoarcem vasul a facut o scurta oprire pentru amatorii de o baie in mare in larg. Normal ca cei care nu stiau sa innoate (asa ca mine) ne-am pus veste pe noi si tot am intrat in apa si noi, cum era sa ratez asa ceva?

Pesterile pe care le-am vazut au fost Pestera Piratilor, Pestera Indragostitilor si Pestera de Fosfor si fiecare cu povestile lor.

Ce povesti ne-a mai spus Ionica pe drum: am trecut prin diverse tuneluri cum ar fi:

-Tunelul dorintelor 406 m

-Tunelul îndrăgostiților 1541 m

-Tunelul păcatelor 307 m

Distantele nu ni le-a spus Ionica, ci erau trecute la intrarea in tunel. Cat despre legatura intre lungimea lor si numele lor, va puteti imagina ce povesti doriti.

Ne-a povestit si despre Ataturk si Republica turca moderna (foarte interesant si chiar apoi am citit si pe net deoarece chiar nu stiam multe, nu inseamna ca acum stiu prea multe, dar macar am mai citit cate ceva) si ca un exemplu amuzant de exprimare a lui Ionica am sa va redau o fraza: “Daca vedea Ataturk vreun turc purtand cusma (in loc de turban) ii lua capul”.

Am revenit la hotel in jurul orei 17.30 iar la putina vreme dupa noi si baietii, obositi dar multumiti (desi nu au apucat sa se dea in tot ce ar fi vrut ei pe acolo).

Acum cate scurte povesti si despre excursiile lor si in primul rand sa va spun de ce am preferat sa iau excursiile prin agentie, aveam responsabilitatea a 4 flacai si decat sa stau eu cu sufletul la gura am preferat sa stau cu o gaura mai mare in punga, asta e, cred ca de asta vor in continuare sa mearga (si) cu noi in concediu, sa aiba parte per total de cat mai multa distractie.

Deci excursiile lor:

1 – Legend, unde fata de accesul general al biletului platit, au mai platit suplimentar o lectie de surf (ca doar mai aveau ceva bani la ei de la mine si de ce sa nu ii pape?)

2 – Rafting combo: rafting, aici ei au ales barcute de doua persoane pentru mai multa adrenalina, au sarit de pe platforma in apa dar si din barca si au spus ca apa nu avea mai mult de 15 grade, au facut filmutete cu telefoanele lor, la fel si poze. Jeep safari, si aici mi-a spus ca era destul de multa adrenalina, soferii conduceau intr-un stil sportiv si trebuia sa te tii ca altfel riscai sa zbori din masina, pescuit, unde cel mic a prins un pestisor (dar nu cel de aur) si ceva tiroliana. Pranzul le-a placut finnd comparabil (in plus) cu cel de la hotel. Le dadusem 10 euro sa aiba de o bere, nu a fost cazul bautura era inclusa si le-am lasat banii pentru a doua zi, nici aicio nu a fost cazul dar nici banii nu i-am mai vazut :).

3 – Croaziera pe mare, cu oprit pe la pesteri, scaldat in larg si petrecere cu spuma, aici insa nu le-a placut pranzul, au spus ca doar copanul de pui a salvat situatia, dar s-au distrat, si am pus spre dovada si o poza cu ei plini de spuma… …. nu de spume ????, cred ca putine spume ar face daca ar sti ca le-am pus poza.

Si cred ca daca puteau alege ar fi fost in fiecare zi in cate o excursie. S-au bucurat din plin de cele vazute si facute, si noi la fel asa ca acum va las sa vedeti pozele dar si in compania unui filmulet youtube

---

VIZUALIZĂRI: 6953 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI