BUN
GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Roz portocaliu – Chott El Jerid, cel mai mare lac sărat din Sahara
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Pentru noi această zi a început foarte devreme fiind treziţi la ora 02.50 de sunetul telefonului din camera hotelului El Mouradi Douz, după un somn foarte scurt de doar trei ore, pentru că oricât am fost de obosiţi după aventurile din ziua precedentă, tot nu am reuşit să adormim înainte de miezul nopţii, cei de la recepţie dorind să se asigure că nu ratăm micul dejun ultra matinal (03.30) şi continuarea excursiei. De mâncat eu nu am prea mâncat, dar nu din cauză că nu aş fi avut ce, ci pentru că nu sunt obişnuită să mănânc cu noaptea în cap şi nici nu vreau să mănânc prea mult când plec la drum, mai ales cu autocarul. Însă am încercat să mă trezesc cu două ceşti din cafeaua, surprinzător de bună, oferită în restaurantul hotelului.
Ne-am urcat în autocar şi am reuşit să plecăm cu o întârziere de vreo douăzeci de minute din cauza celor care nu au respectat ora de plecare fie pentru că nu au reuşit să se trezească de tot, fie pentru că au zăbovit prea mult în restaurant la un mic dejun prea copios, pe care l-or fi confundat cu cina dacă tot era întuneric afară :D. Din păcate, această întârziere avea să ne coste şi pe noi cei mai mulţi care am fost punctuali.
Am plecat la drum într-un convoi de trei autocare având ca antemergător un jeep blindat al poliţiei, la fel ca în seara precedentă când ne-am întors de la Zaafrane din plimbarea cu cămilele prin deşert după lăsarea întunericului, tot aşa escortaţi de poliţie, pentru siguranţa noastră.
Aveam de parcurs o distanţă de 128 kilometri de la Douz până la Tozeur, însă, înainte de a ajunge acolo, urma să facem o oprire la Chott el Jerid –lacul sărat pentru a surprinde şi fotografia răsăritul soarelui peste munţi. Am adormit în autocar la scurt timp de la plecare şi când m-am trezit deja se luminase, iar maşina poliţiei tocmai făcea cale întoarsă. Şi uite aşa am ratat răsăritul :((.
Chott el Jerid este cel mai mare lac sărat din seria de lacuri care separă nordul Tunisiei de deşertul din sud, având o suprafaţă de 4900 7000 kilometri pătraţi, fiind totodată şi cel mai mare lac sărat de pe întreg continentul african. Este conectat cu Chott el Gharsa la nord vest spre Algeria şi cu Chott el Fejaj la est. În timpul verii este aproape secat din cauza evaporării foarte rapide a apei sub soarele arzător al Saharei. În anotimpul rece, lacul se umple cu apă. La începutul lunii iunie, lacul era în mare parte secat, însă mai existau din loc în loc ochiuri de apă în culorile curcubeului, de la verde deschis, la roz, portocaliu şi până la violet, mărginite de depuneri groase de sare cristalizată care străluceau în lumina soarelui. Drumul prin mijlocul lacului mi-a amintit într-o oarecare măsură de excursia făcută la Marea Moartă pe partea iordaniană, unde, tot aşa am mers zeci de kilometri de-a lungul mării care avea un nivel scăzut şi depuneri întinse de sare cristalizată la mal, doar că aici peisajul era mai interesant, arid, dar aproape selenar şi totul mult mai colorat.
Chott el Jerid mai este numit şi „Lacul Palmierilor”, posibil datorită oazelor de palmieri din localităţile adiacente, unde numărul palmierilor depăşeşte de peste zece ori numărul locuitorilor.
Din punct de vedere administrativ, Chott el Jerid este împărţit între provinciile Kebili şi Tozeur. O şosea nouă şi modernă, construită supraînălţat faţă de nivelul lacului, îl traversează pe o lungime de peste 80 kilometri legând oraşul Kebili, aflat la sud-est, de oraşul Tozeur, aflat în partea de nord-vest. Ghidul ne-a spus că în perioadele cu ploi abundente nivelul lacului creşte, apa acestuia putând acoperi şoseaua.
Pe marginea drumului care traversează lacul erau mai multe locuri de popas cu tarabe cu suveniruri ale localnicilor şi unde erau oprite alte autocare ale agenţiilor de turism, iar turiştii făceau fotografii pe ambele părţi ale lacului. La un asemenea loc a oprit şi autocarul nostru. Am coborât şi imediat ne-a izbit un vânt puternic şi rece, mult diferit de vântul fierbinte care ne arsese feţele în deşert cu o seară înainte. Unii colegi s-au descălţat şi au intrat în apa caldă şi colorată a lacului sărat. Eu am preferat să mă plimb pe acolo şi parcă mergeam pe un câmp înzăpezit. Era trecut de 05.20 şi ratasem deja momentul în care soarele îşi făcuse apariţia. Am fost puţin dezamăgită, deoarece aşteptam cu interes acest moment, doream să-l imortalizez, dar, asta a fost, întârziasem. Soţul meu a încercat să-mi mai alunge supărarea explicându-mi că, şi dacă am fi ajuns cu o jumătate de oră mai devreme, tot nu am fi văzut cine ştie ce răsărit, cât timp şi la acel moment soarele încerca timid să se arate dincolo de o pâclă aflată la linia orizontului. Exact la fel păţisem şi cu apusul din seara precedentă :(.
Ne-am mai plimbat noi pe acolo, pe ambele părţi ale drumului, pe nisip şi pe crustele de sare şi am făcut fotografii. Cei care nu au mai suportat vântul rece s-au refugiat în autocar. Am inspectat şi tarabele de acolo. Am admirat trandafirii de deşert –roses des sables –nişte formaţiuni interesante create de natură, fără intervenţia omului, în sute de ani, se pare din nisip şi gips cristalizate într-un mediu umed, însă extrem de sensibile la umiditate, putând fi distruse în contact cu apa. Pluşurile în formă de cămile în miniatură nu m-au interesat, dar, la recomandarea ghidului, am cumpărat şi mâncat câteva curmale, foarte gustoase de altfel. Ghidul ne-a povestit că Nefta, o localitate aflată de cealaltă parte a lacului, la nord vest este renumită pentru speciile de palmieri-curmali cultivate, curmalele acestora fiind de o calitate deosebită, dar perioada de recoltare este în luna octombrie.
Am revenit la autocar şi am pornit din nou la drum spre Tozeur unde ne aştepta adevărata aventură sahariană, continuând să admirăm Chott el Jerid de pe geamul autocarului, uimiţi de nuanţele variate ale apei din lacul încă nesecat în totalitate.
Chott el Jerid a fost o experienţă nouă pentru noi, ne-a oferit imagini deosebite ale unui imens lac sărat, secat în mare parte la momentul vizitei noastre, cu cruste groase de sare cristalizată, cu ochiuri de apă roz portocalii în majoritatea lor. Recomand vizitarea chott-ului, a peisajului aproape selenar, dar frumos colorat, oferit de acesta, momentul cel mai interesant fiind acela al răsăritului soarelui de dincolo de munţi. Nouă ne-a plăcut :).
Trimis de nicole33 in 03.06.20 09:48:14
- A fost prima sa vizită/vacanță în TUNISIA
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (nicole33); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
” Era trecut de 05.20 şi ratasem deja momentul în care soarele îşi făcuse apariţia. Am fost puţin dezamăgită, deoarece aşteptam cu interes acest moment, doream să-l imortalizez,
Pai asa te lauzi, Nicole? Dormi in front?
Un loc deosebit pe placul meu 200%. Si ce culoare ciudata avea lacul! De exceptie! Felicitari! ????????????
Numai bine! ????
Rog așteptați...
@nicole33:
Am urmărit periplul tău saharian să văd dacă găsesc similitudini cu excursia pe care am făcut-o noi în Egipt în 1992. Ai avut o experienţă foarte interesantă.
Noi am mers cu un vapor patru zile pe Nil şi la Aswan, patru persoane am luat un taxi să ne ducă prin deşert la templul Abu Simbel, recent strămutat piatră cu piatră din cauza barajului. Am mers 280 km dus şi 280 km întors, într-o rablă de maşină fără aer condiţionat, condusă de un felah.
Nu am întâlnit hotel, oază artificială, restaurant ci un simplu canton cu soldaţi înbrăcaţi în short care au lăsat puştile jos după ce şoferul le-a explicat că suntem turişti. Nu-mi închipui că în partea spre Tunis pe atunci au fost condiţii diferite.
Am văzut fata morgana, la orizont nişte obiecte întoarse a căror imagine tremura sub aerul fierbinte la 46 grade. Îmi închipui că în 30 de ani au făcut şi egiptenii facilităţi pentru turism în deşert similare cu cele pe care le-aţi avut voi, deşi un timp Egiptul nu a fost o zonă sigură.
Noi am dormit în Cairo la hotelul Les trois Pyramides patru stele construit de români, în Hurghada şi pe vas, pe Nil în condiţii de confort.
Felicitări pentru serial.
Felicitări pentru articol, așa mai dau și eu cu ochiul pe harta lumii! 
Ca să văd unde este lacul ăsta sărat așa de mare m-am uitat pe Google Earth și, într-adevăr, este maaaaare, dar nu știu cât poate fi de adânc. 
Culorile lui sunt în nuante de roz (spre roz-antique - pe alocuri) și portocaliu, precum ai denumit articolul!
Sculatul „cu noaptea în cap” pe mine mă chiaunește, dar dacă vreau să văd ceva interesant, îmi mai trece supărarea.
Oare de ce sarea rămasă la mal nu este valorificată?!
Și dacă DA, cum este „sterilizată”, că văd că unii și-au băgat picioarele în apă?
Aștept să văd cum v-a afectat întârzierea cu aprox. 20 de minute a colegilor de autocar, spre mai departele Tozeur!
Poate veți ajunge și la Nefta, să guști și curmalele de-acolo! 
@nicole33: Am uitat să-ţi spun că am vizitat şi noi o locuinţă de berberi copţi (creştini) în munţi, spre peninsula Sinai dar era inclusă demult în circuitul turistic şi era aranjată hollywoodian
@Dan&Ema:
”Pai asa te lauzi, Nicole? Dormi in front?
Nu-i vorba că am dormit eu în front şi nu a fost deloc vina mea că am plecat cu întârziere de la hotel. Eu am fost printre primii care m-am prezentat în parcare la autocar, dar ghidul ne tot număra şi nu-i ieşea socoteala 
. Unii s-au sculat târziu sau au mâncat prea mult timp, nu ştiu, n-am investigat, pentru că deja mă enervasem.
Am aţipit în autocar pentru că aşa suport mai uşor drumul, eu având rău de mişcare. M-am trezit cu puţin timp înainte de oprirea la lac.
”Un loc deosebit pe placul meu 200%. Si ce culoare ciudata avea lacul! De exceptie!
Într-adevăr, este un loc deosebit. Nu vezi în fiecare zi un lac aproape secat, un câmp imens acoperit de sare, iar ochiurile de apă încă prezente aveau culori incredibile. Văzusem poze cu lacul înainte de a pleca în excursie, dar nu credeam că apa este chiar roz portocalie, bănuindu-i pe respectivii că au folosit ceva filtre speciale pentru impresia artistică, dar, nu, chiar aşa arăta;m-am convins.
Chiar dacă despre răsăritul surprins la Chott el Jerid au mai povestit şi alţi colegi pe AFA, mai mult sau mai puţin fugitiv, eu am insistat asupra acestui obiectiv pentru că şi mie mi-a plăcut şi pentru că MERITĂ.
Îţi mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou! pentru toţi patru 
@Michi:
”Ai avut o experienţă foarte interesantă.
Într-adevăr, această excursie de două zile în sudul şi vestul Tunisiei a fost o experienţă interesantă, care ne-a oferit ocazia de a vedea şi afla lucruri noi, de a cunoaşte viaţa oamenilor în condiţii vitrege, departe de confortul capitalei. Pentru mine, contactul cu Sahara a rămas cea mai frumoasă amintire din întreaga vacanţă de două săptămâni petrecută în această ţară, deşi am mai văzut şi alte locuri interesante.
”Noi am mers cu un vapor patru zile pe Nil şi la Aswan, patru persoane am luat un taxi să ne ducă prin deşert la templul Abu Simbel, recent strămutat piatră cu piatră din cauza barajului.
Eu am început să descopăr Egiptul abia în 2018, dar şi după trei vizite în decurs de un an, încă mai am câteva restanţe. Anul trecut în septembrie în Hurghada discutam cu ghidul agenţiei touroperatoare venit să-mi prezinte oferta standard de excursii opţionale despre ceea ce doream eu să mai văd, după ce văzusem deja Cairo, Sphinxul şi Piramidele de la Giza, precum şi templul de la Karnak, mormintele din Valea Regilor şi templul lui Hatshepsut cu un an înainte în două excursii lungi şi foarte obositoare, dar care au meritat tot efortul. Omul a fost corect şi mi-a explicat că distanţele sunt foarte mari, puţini turişti sunt interesaţi şi singura variantă viabilă pentru a vedea cele dorite de mine este achiziţionarea unei croaziere pe Nil, aşa că am timp să studiez problema şi să găsesc o ofertă convenabilă.
Ce mai aveam de vizitat cu plecare din Sharm el Sheikh se amână pentru anul viitor, deoarece virusul acesta nenorocit mi-a anulat vacanţa în Egipt de luna trecută. Măcar dacă ar fi fost doar asta singura anulată 
În aproape 30 de ani, cu certitudine, turismul a evoluat foarte mult atât în Egipt, cât şi în Tunisia şi s-ar fi dezvoltat şi mai mult dacă ambele ţări nu ar fi avut câţiva ani de declin cauzat de instabilitatea politică, atentate etc., abia în ultimii ani turiştii prinzând iar curaj şi încredere să le viziteze.
”Am văzut fata morgana, la orizont nişte obiecte întoarse a căror imagine tremura sub aerul fierbinte la 46 grade.
Fenomenul mirajului l-am întâlnit şi eu printre dunele de nisip din mijlocul deşertului puţin mai târziu în aceeaşi zi pe care am început-o pe lacul sărat despre care am povestit mai sus, văzând apă acolo unde era doar nisip. Trebuie să verific dacă am reuşit să surprind Fata Morgana şi în fotografii.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@doinafil:
”Ca să văd unde este lacul ăsta sărat așa de mare m-am uitat pe Google Earth și, într-adevăr, este maaaaare, dar nu știu cât poate fi de adânc.
De mare este foarte mare, aproape 5000 kilometri pătraţi nu este puţin lucru.
Ghidul ne-a spus că acest Chott el Jerid depăşeşte ca suprafaţă mult mai cunoscutul Great Salt Lake din Utah (SUA) care acoperă o suprafaţă de doar 4400 kilometri pătraţi într-un an obişnuit, fără precipitaţii excesive.
Adâncimea lacului nu cred să ridice probleme nici măcar în timpul anotimpului rece când se umple cu apă. Vorbim totuşi de un lac sărat. Bine, dacă te străduieşti puţin mai mult, te poţi îneca şi în Marea Moartă, care are apa cu o salinitate maximă. Ar fi poate periculos pentru Tiza Zozo care era să o comită în urmă cu nişte ani la Lacul Sărat de la Brăila , dar pentru toţi ceilalţi sigur nu comportă niciun risc.
Tot de la ghid am mai aflat că au existat turişti care au părăsit şoseaua încercând să exploreze zona lacului cu vehicule 4x4 şi au reuşit să se împotmolească în "sărăturile"de acolo, dar nu să se înece
”Culorile lui sunt în nuante de roz (spre roz-antique - pe alocuri) și portocaliu, precum ai denumit articolul!
Nuanţele ochiurilor de apă variau destul de mult, dar în majoritatea cazurilor erau chiar roz-portocaliu. Din mersul autocarului am văzut şi bălţi care băteau în violet, dar nu am fost suficient de rapidă cu telefonul pentru a le prinde în poză.
”Sculatul „cu noaptea în cap” pe mine mă chiaunește, dar dacă vreau să văd ceva interesant, îmi mai trece supărarea.
Îţi dai seama că şi eu eram destul de buimacă după doar trei ore de somn, dar după ce am băut două cafele strong am reuşit să mă "activez". Când am ceva de făcut, de plecat, whatever nu-mi place să o lălăi.
”Oare de ce sarea rămasă la mal nu este valorificată?!
Și dacă DA, cum este „sterilizată”, că văd că unii și-au băgat picioarele în apă?
Cel mai probabil, sarea este valorificată, dar, din păcate, nu în beneficiul tunisienilor care au concesionat-o pe multe zeci de ani "protectorilor"francezi 
. Sună cunoscut? Să-ţi dau exemple de pe la noi? Dar măcar Tunisia a fost protectorat francez, de fapt, tot colonie, dar parcă sună mai bine aşa.
Habar nu am care este procedeul tehnologic de prelucrare a sării până ajunge în solniţă, dar nu cred să rămână nesterilizată.
”Aștept să văd cum v-a afectat întârzierea cu aprox. 20 de minute a colegilor de autocar, spre mai departele Tozeur!
Neah. Întârzierea ne-a afectat aici la Chott unde am ajuns DUPĂ ce a răsărit soarele. Nu putea şi el să aibă puţină răbdare până ajungeam noi?
În multele poze postate cu răsăritul se vede că soarele este deja mai sus faţă de linia orizontului.
Pentru curmale se pare că luna octombrie este cea mai indicată.
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@nicole33:
Întârzierea ne-a afectat aici la Chott unde am ajuns DUPĂ ce a răsărit soarele. Nu putea şi el să aibă puţină răbdare până ajungeam noi?
Ai un haz nebun! Întrebarea ta mi-a smuls un hohot de râs!
Ăsta să fie „baiul”, că n-a avut răbdare”! Tu să fii sănătoasă și NEsomnoroasă!
P.S. Ai dreptate! „Protector” sună mai bine decât „colonizator”! Sună (mai) eufemistic!
@nicole33:
”De mâncat eu nu am prea mâncat, dar nu din cauză că nu aş fi avut ce, ci pentru că nu sunt obişnuită să mănânc cu noaptea în cap şi nici nu vreau să mănânc prea mult când plec la drum, mai ales cu autocarul. Însă am încercat să mă trezesc cu două ceşti din cafeaua, surprinzător de bună, oferită în restaurantul hotelului.
eu as fi ales mancarea, nu pot bea cafea in viteza si pe nemancate.
”Soţul meu a încercat să-mi mai alunge supărarea explicându-mi că, şi dacă am fi ajuns cu o jumătate de oră mai devreme, tot nu am fi văzut cine ştie ce răsărit, cât timp şi la acel moment soarele încerca timid să se arate dincolo de o pâclă aflată la linia orizontului.
m-as fi suparat pentru neseriozitatea colegilor de drum, asta conta, si asta ne caracterizeaza pe noi romanii, neseriozitatea. De cand sunt aici si am gacut excursii organizate, intr-una singura 3 doamne mai in varsta au intarziat 15 minute (nu le ami tineau planetarele cred) in rest mereu lumea se prezenta la autocar in cel mai rau caz cu 2-3 minute inainte de ora fixata. Asa ca eu cred ca mai mult asta te-a deranjat.
Iar acest lac mi-ar placea sa il vad in diferite anotimpuri, asa ca te mai asteptam pe acolo .
Frumos intradevar, a meritat sa dezvolti subiectul, felicitari, votat cu mare drag.
@nicole33: De mare este foarte mare, aproape 5000 kilometri pătraţi nu este puţin lucru.
Mai precis, zice tanti Wiki (pedia):
Suprafață: 7.000 km²
Afluent primar: Ape subteraneLungime maximă: 250 km (160 mile) Lățime maximă[/url]: 20 km (12 mile)
translate.google.com/tran ... ;prev=search
Adâncimea lacului nu cred să ridice probleme nici măcar în timpul anotimpului rece când se umple cu apă. Vorbim totuşi de un lac sărat. Bine, dacă te străduieşti puţin mai mult, te poţi îneca şi în Marea Moartă, care are apa cu o salinitate maximă. Ar fi poate periculos pentru Tiza Zozo care era să o comită în urmă cu nişte ani la Lacul Sărat de la Brăila , dar pentru toţi ceilalţi sigur nu comportă niciun risc.
De adâncime nu pomenește, dar voi merge eu s-o verific
Este roz fiindcă are oxizi de fier, cred eu!
@doinafil:
”Ai un haz nebun!
De fapt, făceam haz de necaz, dar mă bucur că nu ai considerat-o ca fiind o totală lipsă de modestie din partea mea 
.
”Ai dreptate! „Protector” sună mai bine decât „colonizator”! Sună (mai) eufemistic!
Praf în ochi!
Sună mai bine, dar rezultatele sunt cam la fel.
Mai trist este când unii nici măcar nu realizează adevăratul statut. 
@mishu:
”eu as fi ales mancarea, nu pot bea cafea in viteza si pe nemancate.
Eu am nevoie de cafea dimineaţa ca de aer. Mâncarea este fudulie. În acest caz am făcut o excepţie şi am şi ciugulit câte ceva, pentru a nu pleca la drum complet nemâncată.
”m-as fi suparat pentru neseriozitatea colegilor de drum, asta conta, si asta ne caracterizeaza pe noi romanii, neseriozitatea..... Asa ca eu cred ca mai mult asta te-a deranjat.
Aşa este, mă enervează lipsa de punctualitate, pe care o consider o lipsă de respect faţă de ceilalţi care sunt nevoiţi să te aştepte. Dar este unul din dezavantajele excursiilor organizate cu grup eterogen.
Mereu ajung mai devreme la autocar, cu cel puţin 5 minute înainte de ora stabilită, dar nu fac exces de zel, ci doar îmi rezerv timp pentru a fuma o ţigară înante de "abstinenţa"obligatorie până la următoarea oprire, pentru că, deh, în autocar nu este boieria din maşina personală, unde fumez când şi cât am eu chef.
O singură dată am întârziat aproape 10-12 minute în Mallorca după ce am vizitat o peşteră. Mi-e ruşine şi acum, dar atunci mă enervase un nene cât uşa care se proptise în faţa mea în timp ce filmam un miniconcert, de am crezut că s-a stins de tot lumina şi am întârziat pentru că am aşteptat reluarea. Cu mine mai erau doi tinerei care mereu rămâneau în urmă, pentru un plus de intimitate, cred eu.
Când am urcat în autocar mi-am cerut scuze de la ghid şi de la cei care mă aşteptaseră, de fapt pe toţi trei, nu doar pe mine, însă nu m-am putut abţine să nu-i "mulţumesc"individului care mă împinsese mai devreme şi îmi blocase vizibilitatea, public, de la microfonul ghidului, în limba engleză, indicând poziţia acestuia în autocar, în râsetele tuturor, mai puţin a soţului meu care nu a fost deloc încântat de isprava mea şi m-a certat tot drumul până la hotel.
Şi-am mai întârziat o dată tot într-o excursie, pe insula la Gomera, dar nu la autocar, ci la ferry, care a plecat fără mine , astfel că am fost nevoită să caut cazare pentru o noapte şi să mă întorc în Tenerife abia a doua zi dimineaţa cu primul ferry.
”Iar acest lac mi-ar placea sa il vad in diferite anotimpuri, asa ca te mai asteptam pe acolo
Şi mie, dar poate mă surprinzi tu cu poze mai frumoase. Sau Tiza că ea are deja experienţă în materie de lacuri sărate
Mulţumesc mult pentru aprecieri, vizită şi ecou!
@Zoazore:
”Mai precis, zice tanti Wiki (pedia):
Suprafață: 7.000 km²
Cam are dreptate. Aş fi putut susţine că atâta era suprafaţa lacului la început de vară, că doar ai văzut şi tu că era mai mult secat, dar, de fapt, a fost o eroare flagrantă de aritmetică, bat-o vina.
Informaţia cu 5000 km² o aveam de la ghid. Culmea este că am şi verificat-o, încercând să transform cele 2700 mi² în km², dar am calculat greşit, ca pentru lungimi, uitând că este vorba despre arii. Shame on Me!
Voi corecta şi în text. Mulţam de sesizare!
”De adâncime nu pomenește, dar voi merge eu s-o verific
Te bagi? Dacă da, promit să te însoţesc.
”Este roz fiindcă are oxizi de fier, cred eu!
Posibil, dar atunci sarea de ce era perfect albă? Doar nu s-a evaporat şi fierul odată cu apa din lac.
Mulţumesc mult pentru vizită, ajutor şi ecou!
@nicole33:
”O singură dată am întârziat aproape 10-12 minute în Mallorca după ce am vizitat o peşteră. Mi-e ruşine şi acum, dar atunci mă enervase un nene cât uşa care se proptise în faţa mea în timp ce filmam un miniconcert, de am crezut că s-a stins de tot lumina şi am întârziat pentru că am aşteptat reluarea.
Cred că știu despre ce peșteră este vorba, pentru că și noi am fost la una din ele, în Mallorca, la Capdepera. „Cuevas de Arta” (sau Caves of Arta), unde și noi am ascultat câteva acorduri ale unui concert când - la propriu - s-a stins lumina, și nu din cauza unui nene cât ușa, ci pentru că așa era regizat momentul miniconcertului, cu jocuri de lumini pe locul anume ales al traseului. M-a impresionat acea peșteră, n-am cum s-o uit!
Nici mie nu-mi plac întârzierile colegilor de autocar, daaaaar, se mai întâmplă!
Și eu (noi) am întârziat o singură dată, numai 1 minut și, conform convenției, stabilite - din „start” - de ghidă și acceptată de noi toți, a trebuit să execut „pedeapsa”, adică să „mă produc” în mod artistic în fața tuturor. Așa că am ales să recit o poezie foarte frumoasă, de Coșbuc. (Rea de plată)
Convenția aleasă de ghidă mi s-a părut inspirată, timiditatea sau teama de „ridicol” a majorității oamenilor, atunci când trebuie să cânte sau să recite, este mare și se grăbește să nu întârzie! Mie nu-mi este teamă nici să recit și nici să cânt! Le fac cu plăcere pe amândouă! (ni s-a atras atenția să nu recităm poezia „cățeluș cu părul creț”)
@nicole33: ”Sau Tiza că ea are deja experienţă în materie de lacuri sărate
Posibil, dar atunci sarea de ce era perfect albă? Doar nu s-a evaporat şi fierul odată cu apa din lac.
Fiindca ei ar fi depusi pe fundul lacului. Aici e vorba de fizica optica si nu-s experta!
”Te bagi? Dacă da, promit să te însoţesc.
Mai ma gandesc! 
@doinafil:
”Cred că știu despre ce peșteră este vorba, pentru că și noi am fost la una din ele, în Mallorca, la Capdepera.
Ai fost pe aproape. De fapt, era vorba de Peştera Hams sau a Cârligelor, numită aşa după forma mai neobişnuită a stalactitelor din peşteră, a doua peşteră vizitată în aceeaşi zi după mult mai cunoscuta Peştera Dragonului. Am povestit la vremea respectivă despre ambele aici:
Ilustraţia muzicală ataşată articolului îmi aparţine şi reprezintă tocmai "motivul" întârzierii mele.
Crede-mă că ştiu ce spun. Deja era întuneric în peşteră şi toţi urmăream miniconcertul, ascultam şi filmam proiecţia video din cadrul spectacolului. Tipul m-a împins cu nesimţire, de eram să alunec şi să cad, s-a pus în faţa mea şi efectiv nu mai vedeam absolut nimic, beznă totală. Tot grupul a plecat spre ieşire, eu şi cu doi tinerei am rămas pentru următoarea "reprezentaţie".
Asta a fost. Acum realizez că nu am procedat corect, dar atunci mă enervasem.
Nu mi-ar fi plăcut să fiu pusă să cânt, recit, whatever, drept pedeapsă, dar mi-aş fi asumat vina până la capăt. Dacă aş fi cântat, oricum mă rugau ei să mă opresc
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2019 Zaafrane – la plimbare cu cămilele prin deşert — scris în 25.05.20 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată