GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
O zi pe coasta Liciei antice
Cateva repere turistice:
Canionul Goynuk
Aflasem despre el din cateva povestiri anemice pe tripadvisor, asa ca, ajunsi in zona, am cautat detalii. La o agentie de turism chiar vis-a-vis de hotel am cumparat, cu cate 15 dolari de caciula, doua ore pe un circuit off-road, cu ATV-ul, cu vizita la canion inclusa. Canionul propriu zis se afla la vreo 4 km de Goynuk si este mult mai mare decat bucatica pe care am vazut-o noi, fiind amenajat si un Fun-Park Aventura, unde se organizeaza drumetii, rafting, etc.
Turcii, inventivi, au amenajat un circuit pentru ATV-uri, cu tot dichisul: praf, teren accidentat, portiuni de noroi, balti, pietroaie tocmai bune sa te rastoarne daca nu casti bine ochii; ne-au urcat pe un sir de vreo 15-20 de ATV-uri, ne-au dat casti, manusi, bandane pentru acoperit nasul si gura (nu poti merge fara, e un praf infernal) si cu vreo patru asistenti (urcati si ei pe niste ATV-uri ramase din primul razboi mondial), am pornit in ceea ce ei numesc off-road adventure. Ce sa va spun? Ca timp de vreo ora am zis ca sar rinichii din mine prin hartoape, noroi, pietris si ciulini? Ma rog, fanii genului ar fi apreciat la adevarata ei valoare alergatura prin praf, eu doream doar sa vad canionul. Intr-un final, am ajuns si acolo, pe un fir de apa limpede si rece, care forma un mic bazin unde se putea inota.
Peisajul este tare frumos, insa mi-as fi dorit sa am mai mult timp sa ratacesc pe potecile de munte, nu doar sa dau jos praful de pe mine si sa ma urc din nou pe cosmarul cu patru roti, producator de fum, zgomot si dureri de spate. Per total, plimbarea a durat vreo doua ore.
Kemer
Daca vreti shopping mai de calitate, este cel mai bun loc din zona. Pe langa faptul ca este o localitate mare (are aproape 12000 de locuitori, in comparatie cu cei aproape 5000 ai Goynuk-ului); magazine elegante, bijuterii, blanarii si tot ce iti doreste inima (si iti permite portofelul); tot aici am intalnit un magazin de covoare, unde erau expuse spre vanzare covoare lucrate cu fir de matase, in genul celor persane, insa preturi prohibitive (vreo 9000 de dolari un covor 3X4 mp).
Varful Tahtali
Cu cei 2300 metri inaltime, Tahtali ofera, in zilele senine, privelisti uimitoare asupra intregii zone, fiind vizibila inclusiv Antalya. Ca sa ajungi acolo, trebuie doar sa tii autostrada care se intinde de-a lungul coastei, unind Goynuk cu Kemer, Finike si Demre. Undeva intre Kemer si Tekirova se face un drum in dreapta, fiind semnalizat varful Tahtali. Drumul pana la telecabina este deosebit de frumos, serpuind prin paduri dese de pini. In fata telecabinei exista doua parcari, una pentru autocare si alta pentru autoturisme. Tot aici este amenajat un mic lac dintr-un fir de apa care coboara de sus, din munte. Pretul unul bilet la telecabina: 30 euro de persoana. Telecabina te urca lin, plutind deasupra haului, pana la 2365 m.
Aici exista amenajat un spatiu unde te poti plimba si face poze, doua restaurante, magazine de suveniruri. Tot de aici se fac salturi cu parapanta, pentru cei cu foarte mult sange rece si care au curaj sa pluteasca pe asa numitele "vanturi ale zeilor", cum numesc turcii curentii de aer care invaluie muntele.
Phaselis
Coborand de pe Tahtali si continuand drumul in directia Finike, la un moment dat un alt panou te anunta ca ai ajuns la situl arheologic de la Phaselis. Vechi oras grec, apoi roman, ridicat pe coasta Liciei in anul 700 dupa Cristos, a fost unul dintre cele mai importante orase-port ale zonei, beneficiind de de doua porturi naturale, in care astazi opresc vasele de croaziera.
Despre Phaselis se spune ca, in vremurile de demult, adapostea un templu al zeitei Atena unde era expusa lancea lui Ahile. Astazi, raman ruinele unui apeduct, o strada principala pavata, ramasitele unui amfiteatru, ale unor terme, precum vestigii ale unor lacasuri publice: agora (piata publica), baile romane, poarta lui Hadrian. Imprastiate, zac vechi coloane purtand inscriptii grecesti, frize si capiteluri.
Continuandu-ne drumul spre Demre trecem prin Finike, o statiune cocheta dar adormita la ora fierbine a dupa-amiezei de septembrie si urmam autostrada, un fir de asfalt serpuit de-a lungul coastei stancoase a Mediteranei. Dupa alti cativa km buni, ajungem la Demre, locul unde gasiti ramasitele a doua vechi orase fantastice: Myra si Kekova.
Undeva, aproape de centrul orasului, veti vedea un indicator anemic pe care scrie Myra. Drumul te poarta prin cateva cartiere marginase ale Demre-ului, pentru a te scoate intr-o ulita pietruita si plina de praf. Ce naiba?? am zis, gata sa intoarcem drumul... nu va pacaliti ca noi, ati ajuns la una dintre cele mai interesante privelisti din Turcia moderna, un loc care se aseamana foarte mult cu Petra din Iordania.
Ce este Myra?
Spre marea mea rusine, n-am nici un fel de poze de aici, din cauza unei probleme tehnice inopinate, insa amintirile sunt la fel de puternice. Myra este un vechi oras grecesc, mai vechi decat crestinismul. Ruinele sale au fost in mare parte acoperite de aluviuni, insa au fost excavate o serie de vestigii importante: amfiteatrul roman (unul dintre cele mai mari din zona), Acropole, baile romane.
Tot aici se afla biserica Sf. Nicolae din Myra si mormantul sfantului, un antic sarcofag gresesc de marmura. Din pacate, mormantul este gol (am inteles ca moastele s-ar afla, in prezent, undeva in Italia). Prima biserica a fost construita undeva in secolul 6 dupa Cristos, asezamantul religios rezistand de-a lungul timpului.
Cea mai uluitoare priveliste la Myra sunt mormintele taiate in stanca, formand fatada unor temple in dealurile din apropiere. Sincer, cand le-am vazut prima data, gandul m-a dus direct la Petra; despre unele din aceste morminte se spune ca ar fi fost pictate la data descoperirii lor, undeva la mijlocul secolului XIX.
Kekova,
Orasul pierdut sub ape, este o alta splendoare ascunsa a acestor parti mai putin cunoscute ale rivierei turcesti. In portul Demre am negociat un tur privat cu barca, de vreo 3 ore: 60 de euro. Iesind alene din port, barcuta noastra (nu era chiar asa mica, putand adaposti lejer vreo 8 persoane), a dat piept cu valurile Mediteranei, starnite de vant. Cand sus, cand jos, printre stropi si raze de soare, plutind intr-o lumina dulce de toamna, inconjurati de insule si pini, asa a fost excursia noastra la Kekova.
Mai intai, am ajuns la Pestera Albastra, o cavitate naturala sapata de ape intr-o insulita, in care apa reflecta lumina pe peretii acoperiti parca de cristale. Aici se putea inota, ca de altfel prin toate golfuletele ascunse, insa noi n-aveam elan de asa ceva, asa ca am mers mai departe. Am trecut agale pe langa ramasitele unei vechi basilici si am ajuns la Kekova... dar ce este Kekova? Acum, doar o insula pustie, stancoasa, privind in zare spre sora ei geamana, Simena, de care o despart apele Mediteranei. Istoria spune ca aceste doua insule, Kekova si Simena, au fost unite pana in secolul al doilea dupa Cristos cand, un cutremur puternic a cauzat prabusirea partii care unea cele doua insule si pe care se afla partea rezidentiala a orasului scufundat. Astazi, pe coastele Kekovei se pot vedea ruine, scari care coboara spre nicaieri, vestigii ale unor terme antice, ziduri, arcade, coloane care se pierd sub apa. Aici se pot organiza tururi subacvatice in care puteti admira si ruinele care zac pe fundul Mediteranei, pastrandu-si tainele pentru eternitate.
Simena
Un mic colt de rai, cu un satuc de pescari parca uitat de lume. Adaposteste inca un castel construit in perioada bizantina, un fost avanpost al cavalerilor ioaniti (astazi, in castel se mai gaseste un amfiteatru), si o vasta necropola (multe sarcofage din perioada romana, unul dintre ele rasarind ametitor din apele turcoaz ale Mediteranei).
Cateva terase pescaresti, unde puteti bea o bere rece si incerca un peste gatit asa incat sa-ti lase gura apa, un complex rezidential privat, in varful insulei (cu acces interzis) si privelisti cum vezi o data in viata. Cred ca apusul de soare de la Simena este mai frumos decat cel din Santorini, o liniste ireala, uitare si senzatia ca te afli undeva la capatul lumii.
Dupa o plimbare prin castel, urcusul si coborasul multor scari si cu sufletul umplut de poezie, am urcat din nou in barca, care dupa aproape trei sferturi de ora ne-a lasat in portul de la Demre, unde ne astepta masinuta noastra inchiriata, un Hyundai I20 (35 de euro pe toata ziua), gata sa ia drumul spre casa.
Ce ar mai fi de spus? Doar ca benzina e tare scumpa la turci (2 euro si ceva litrul de 95), ca masina o primesti cu rezervorul gol si trebuie sa o returnezi la fel si ca ziua petrecuta pe coasta Liciei antice a fost una dintre cele mai frumoase experiente din sirul vacantelor mele de pana acum.
Trimis de Kyandra in 05.10.13 18:07:03
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Kyandra); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@Kyandra: Buna, frumoase amintiri imi trezesti cu acest review. Exact acelasi traseu (hotel) l-am parcurs si noi a fost de departe cea mai interesanta excursie facuta pe riviera Turciei, asta in urma cu trei ani. Traseul a fost foarte spectaculos si peisajele; vezi impresii. Eu am inca poze de la Myra si de la tearul roman de acolo. Ramasitele lui"Mos Nicolae"se afla cum bine ai zis in Bari, Italia in catedrala San Nicola.
Mai mult de atat in acelasi hotel, Kilikya Palace am vazut din pozele tale multe schimbari fata de acum trei ani: , Arata foarte bine: corpul nou, piscinele etc.
O zii buna.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Cirali / Yanartas / Ulupinar din nou — scris în 18.06.24 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Sep.2023 În Antalya pe munte... altfel — scris în 09.03.24 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Cu„ Monster” în largul Mării Mediterane — scris în 19.11.18 de Rodel din SIBIU - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Kemer, orașul dintre munte și mare — scris în 15.11.18 de Rodel din SIBIU - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Cirali / Yanartas / Ulupinar — scris în 27.11.17 de adrianbogdan din CHITILA [IF] - RECOMANDĂ
- May.2017 Oraşul antic Phaselis – istorie şi plajă — scris în 17.10.17 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Sea to Sky — scris în 25.06.17 de nicole33 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ