Pompeii Vesuvius Day Trip from Naples & Italian Light Lunch

TIPĂREȘTE

Am revenit și la Pompeii, după 30 de ani…

De data aceasta, cu o excursie de grup „VIP” (adică într-un microbuz Mercedes de 8+1 locuri am fost noi (doi adulți și un kinder de 4 ani și un cuplu de americani) și ghida. Plus șoferul, desigur.

Când am vizitat prima dată vestigiile (acum vreo 30 de ani!), am venit cu un autocar mare din Roma, am staționat vreme de câteva minute în zona portului din Napoli (de unde s-a urcat ghidul local pentru Pompeii), apoi am mers la muzeul în aer liber care sunt ruinele fostului oraș acoperit de lavă și cenușă, după care am luat masa la un restaurant de peste drum (nimic ieșit din comun, cu excepția cafelei și a unui mic grup folcloric ce ne-a cântat câteva canțonete)... Înainte de plecare, am vizitat Sorrento (inclusiv un atelier de mobilier cu intarsii).

De data asta, ghidușa a pornit cu noi la drum încă din Napoli. Am fost preluați de la un punct convenabil ales de către firma de turism în imediata apropiere a locului unde eram cazați, apoi am mai făcut un popas la gară de unde s-au urcat americanii și la drum! Drum care e relativ scurt, doar câțiva km de autostradă apoi se iese și ajungem la o parcare privată unde lăsăm microbuzul și pornim spre intrarea în incinta muzeului în aer liber. Aici, un mic popas la un alt (!!!) atelier - de data asta de prelucrare a sidefului. 

Ghida a avut ceva dificultăți să intre în posesia voucherelor de acces în incinta muzeului, dar într-un final a reușit. Ne-a „cules” din fața atelierului suspomenit și ne-a condus spre intrare. Cum aveam dreptul la „skip the queue” , am intrat peste rând (și Doamne! ce rânduri erau! - fiind și prima duminică din lună când se intră gratis la ei la muzee).

Ce mi-a plăcut: cum arată locul. Nu s-a schimbat nimic… :D Informațiile oferite pe parcursul vizitei au fost interesante și la obiect. S-a mers pe un traseu astfel ales încât am ajuns de obicei înaintea grupurilor mari, organizate, care umpleau tot locul și nu se mai înțelegea nimic.

Ce nu mi-a plăcut: mersul ăsta pe repede înainte. Faptul că nu ni s-au arătat decât vreo trei sau patru „case” , omițând unele chiar frumoase și cu povești interesante. Ce vreau să spun - la banii pe care i-am plătit, mă așteptam la ceva mult mai consistent.

Nu voi descrie propriu zis nici ceea ce am văzut, nici povestea tragică a orașului. Au făcut-o alții mai bine ca mine, anterior. Chiar și ceva filme. Adaug doar câteva poze, pentru a face o vagă idee. Locul ăsta trebuie văzut cu ochii proprii, nu prin prisma altcuiva.

Am ieșit apoi din complex și… ghida ne-a salutat frumos din mers, că mai urma să facă un alt tur cu un nou grup! Mno, pe asta n-o văzusem. Noi am plecat mai departe doar cu Antonio (șoferul). Trebuie să subliniez că în prima excursie făcută acum 30 de ani nu am mers la Vezuviu, ci la Sorrento. Dar acum am ales să mergem la vinovatul pentru dezastrul de acum aproape două milenii în urmă. Iar piticul era super încântat de ideea că va vedea un vulcan adevărat.

Pentru cei ce doresc să admire mai pe îndelete măreția acestui vulcan, există 11 trasee turistice ce se pot parcurge pe jos oferind posibilitatea să fie observate varii aspecte ale sale - conul principal, râuri de lavă, floră și faună…

Informații detaliate pe saitul oficial: parconazionaledelvesuvio.it/en

Dar pentru noi a fost ceva mai simpluț, eram cu mașina ce ne-a urcat până la „poarta” de acces spre con. Aici am fost debarcați, ni s-au înmânat fiecăruia câte o foaie A4 cu un voucher de acces (data achiziției era prin decembrie 2024! am înțeles că e un număr limitat de persoane pe zi și e bine să se rezerve bilet de acces foarte din timp) și ni s-a spus că vom fi preluați pentru revenire în Napoli cam peste două ore dacă îmi amintesc eu bine (sau 90 de minute? dar parcă tot 2 ore e mai ok).

Urcușul e unul ușor, dacă și un pici de 4 ani, dar și un tânăr pensionar au putut urca fără probleme. Vremea era cam nefavorabilă, cu un plafon de nori care ne dădeau târcoale și acopereau din când în când peisajul, cu un vânt rece care bătea insistent. Din fericire, eram bine echipați. Iar când am ajuns în vârf (aproape 1200 m), panorama ce ni s-a oferit privirii e neprețuită. Bine zice proverbul: „vedi Napoli e puoi… ” :D

Golful omonim, cu insulele binecunoscute, metropola cu sateliții ei, livezile de lămâi și de măslini, râurile de lavă, fumarolele cu miros de pucioasa iadului… Parcă eram la începutul romanului de Jules Verne, „Călătorie spre centrul Pământului” .

Am încercat să cuprind în poze ceea ce vedeam, dar nu e același lucru când vezi cu ochii tăi.

Am reușit să ne încadrăm în timp, iar drumul de întoarcere a fost unul liniștit și fără vreun eveniment deosebit.

Excursia - cu cele câteva minusuri menționate - a fost totuși una plăcută și instructivă.

Încă un amănunt: în preț a fost cuprins și un „light lunch” la un restaurant pe drumul dintre Pompeii și Vezuviu, voi povesti poate separat despre acesta. Aici vă pot spune deocamdată că a fost ok.

Dacă aveți buget, merită.

PS acum am văzut că nu mai există rubrică pentru prețul excursiilor, așa că adaug aici: am făcut rezervarea prin aplicația Revolut (are mult oferte interesante!), costul a fost de 1800 lei pentru toată echipa, având incluse biletele de acces la ambele obiective, ghid pentru Pompeii, masa de prânz și transport (aproape) door to door cu minibuz Mercedes, cu a.c. plus o sticlă de apă rece pentru fiecare. La final am lăsat 10 € tips lui Antonio, șoferul - un tip foarte ok.

---

VIZUALIZĂRI: 79 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI