Hotel Excelsior, cazare de poveste

TIPĂREȘTE

Eu nu prea scriu articole despre cazare, dar am fost constransa de soarta benefica sa merg la Lisabona solo, la sfarsit de iunie, si am avut la dispozitie doua luni de documentare, insa nu am avut prea multe variante de ales pentru o camera single, la un pret convenabil, in plina festa populara in capitala lusitana... am primit biletul de avion de la Blue Air si in trei zile a trebuit sa ma misc rapid pe tabla de sah turistica, nu aveam decat 3 variante la inceput de mai si preturile explodasera pentru un single si la 600-700 de euro pentru mofturile mele. Dar ratiunea a invins si am ales pentru 355 de euro HOTEL EXCELSIOR, a carui reclama a aparut si pe AFA, o vad chiar si azi in stanga paginii.

Acest hotel este situat in nordul Lisabonei, in celebra Piata a Marchizului de Pombal, e un hotel vechi de trei stele, economic, situat pe o strada linistita, numita RODRIGUES SAMPARA, la nr 172. La 5 minute de hotel e celebrul bulevard luxos Avenida Da Liberdades, si fata in fata cu el e redactia unui mare jurnal portughez, Diario de Noticias, a carui redactie era deschisa non stop.

Avand in vedere locatia excelenta, la 5 minute pe jos de statia de metrou, de unde ajungeai in centru in 5-10 minute, am recitit dupa ce am achitat banii pe booking.com, recenziile negative de pe TripAdvisor, al carei membru sunt de multi ani. O singura recenzie facuta de un francez, lista hotelul pe lista neagra locala, datorita unor hoti ce se urcasera pe scara de incendiu si fortasera geamul unei ferestre, furand bunuri, fara ca politia sa ia vreo masura, etc...

In consecinta, zarurile au fost aruncate, scriu un e-mail hotelului cu rugamintea sa primesc o camera cu vedere la strada, ca sunt claustrofobica si sole mio, si mie frica de hoti... sa stiti ca insusi directorul mi-a raspuns rapid ca sunt binevenita si etc etc complezentele de rigoare... nu-mi venea sa cred ce prompti au fost si amabili.

Aterizez ca superman la Lisabona, zbor lin, fara probleme si urc rapid in busul 91 parca, pentru 3 euro, si in 30 de minute cu alte doua romance turiste coboram in statia marchizului de Pombal, pe care eu l-am botezat Plomba, sa nu-l uit.

Dar pe unde o fi strada mea, piata e imensa si din jurul statuii radiaza mai multe guri de metrou... scoate harta, trage trolerul, intreb un portughez, si traversez in directia corecta... e ora 13 deja si sunt cam 27 de grade... cald mon cher, sa vezi ce-mi iese Lisabona prin piele... ca mi-a trebuit capatul Europei...

Ajung in 5 minute la hotel, dupa ce dau coltul si vad scris discret Excelsior...

CAZAREA... Ajung in hol, prezint actele, sunt rugata de un domn elegant intr-o engleza perfecta sa astept pana la ora 14 conform regulamentului... ma asteptam la acest cadou neplacut, dar nu am comentat... in holul mic mai erau doi englezi si la bar 4 italience... arunc valiza in colt, scot tableta si cer parola pentru wi-fi... surprise... ma conectez in 10 minute... si intru in contact cu familia mea din Olanda, care imi face verificarea de trei ori pe zi, conform unui vechi obicei...

La ora 14 incep sa ma plictisesc si intru in relatii de socializare cu italiencele, care-mi comunica ca s-au dat camere la dublu, si directorul a disparut din birou...

Trei francezi intra pe usa si cer o camera... totul e full, la 14.30 o doamna din Spania se infurie pe receptioner si incepe sa urle la el, ceva de genul, este impardonabil, gesticuleaza si vad un taxi... soferul ia valizele si pleaca cu ea si cu sotul la alt hotel... hai ca se ingroasa gluma, imi zic, daca astia ma lasa in strada... englezii raman calmi... mi-e foame fratilor, ce dracu se intampla cu camera mea, e ora 15... temperamentul meu latin si firea mea impulsiva, nu mai pot fi controlate... il vad pe director ca intra pe usa, si cer lamuriri... se uita pe niste foi... a, da dvs sunteti doamna cu claustrofobia, vai ce incantata sunt ca ati notat doleantele mele si ca mi-ai gasit e-mailul... chiar sunt...,,asteptati va rog...''

In acest timp, redeschid tableta si o pun pe masa... sorela mia il abordeaza pe director si-l roaga sa rezolve rapid, fiindca va suna la politia locala... si chiar face rost de nr de telefon... in cinci minute primesc camera 203... single... era goala si aranjata... gata... uit totul si ajung la etajul 2... italiencele stateau si asteptau, invidioase ca am primit camera... ele urmau sa plece la un hotel necunoscut...

Intru in camera pe baza unei cartele magnetice, e o camera cu doua paturi, are un sifonier vechi, frigider, seif in dulap, si un televizor pe perete care functioneaza... si wi-fi merge si in camera, desi pe site scrie ca nu e posibil.

Ies pe balcon, unde lafaie in colt excremente uscate de porumbei si un pom inalt imi vegheaza fereastra. In fata mea e redactia ziarului si e liniste...

Intru in baia lui Gulliver, care are o cabina de dus si spatiu doar pentru o persoana single... Totul este curat, prosoapele sunt impecabile si intr-un cosulet sunt puse accesorii de baie... nu am ce sa reprosez... pentru pretul platit.

Dar cand dau drumul la aerul conditionat... simt un miros ciudat ca pe pajistile cu vaci olandeze si stop... camerista stie ca e defect, inchid si mirosul dispare...

A treia zi, a fost in Lisabona -vezi impresii- zi de greva generala... la ora 17 ma intorc cu talpile in basicute si visez sa fac un dus, inainte sa merg la un restaurant... dar, povestea e de belea... usa mea e larg deschisa... doua cameriste de culoare stau in prag si rad de mama focului... cabina mea de dus e scoasa afara... intru stupefiata, cu gandul la banii ce-i aveam ascunsi intr-un loc secret din valiza incuiata cu cifru, ... instalatorul adusese pe culoar o cabina noua de dus, moderna si urma sa o instaleze in cateva ore... una... doua... trei... ce-ai facut nene toata dimineata, vorbim prin semne ca ei nu stiu nici o boaba de engleza, eu nici o bobita de portugheza... e comic de situatie... vine si sefa camerista, scunda, durdulie, si incepe sa-mi turuie in urechi... sa merg sa ma plimb ca mai dureaza... cucoana, esti nebuna, mor de picioare, sunt trei cameriste si eu una... ma apuca iar frisoanele si le spun furioasa ,,time is money'' - uite ca expresia asta au inteles-o... sefa pune mana pe telefon, suna la receptie si-mi propune camera 205, care e libera si accept... scap si de liftul de langa usa si de aerul conditionat defect...

Si incepe defilarea pe coridor... cara valiza, cara hainele din dulap... ele sunt furnicile si eu dirijorul... in 10 minute totul e dincolo, talmes-balmes... aranjez rapid ce pot... sefa imi aduce si un prelungitor in plus pentru a incarca electronicele... si ca bonus un covor nou de baie si un cos de gunoi nou.

Dar conexiunea la wi-fi nu mai functioneaza pe colt la fel de bine...

MICUL DEJUN... La parterul hotelului e un Restaurant Indian, care functioneaza doar seara... dimineata serveam aici acelasi mic dejun, format din cascaval, sunca, paine prajita, croissante, gem, cereale, cafea... am fost multumita. si ne serveam singuri... cu tot ce doream... la orele 8 nu era deloc aglomerat...

RECEPTIA nu este foarte mare, holul e mic si liftul e doar pentru doua persoane si o valiza... exista langa receptie si un bar si un computer, unde poti sa lucrezi...

Personalul de la receptie, cu exceptia incidentului de la cazare, a fost extrem de amabil si mi-a oferit sfaturi turistice... exista chiar si un birou cu oferte turistice...

La plecare m-au ajutat sa comand un taxi pentru 10 euro cu care am ajuns la aeroport...

Pe strada hotelului., mergand in jos inca doua strazi, am gasit o Pastelaria unde am servit masa de pranz si un supermarket local, de unde am cumparat apa si celebrele pasteis de nata.

In concluzie, hotelul unde am avut o ,,cazare cu cantec'' merita banii, iar raportul pret/oferta e corect... nu sunt o mofturoasa si desi hotelul este considerat mediu, nota finala e pozitiva... daca totul ar fi perfect, vacanta nu ar mai avea sare si piper...

---

VIZUALIZĂRI: 3239 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI