Din nou la spa de Ziua României

TIPĂREȘTE

Anul ăsta am sărbătorit Ziua României la mare, la frații bulgari. La fel ca anul trecut, dacă vă amintiți, doar că schimbarăm hotelul. Rezervarea am făcut-o pe booking, cu vreo 2 luni înainte, în momentul în care am reușit să depășesc pragul psihologic legat de preț. Urmăream de ceva vreme locul ăsta și tot mi se părea scump; la un moment dat (după ce am trecut prin experiența rezervărilor pentru Passau și Linz de vara asta), nu mi s-a mai părut chiar atât de scump...

Dar să nu vă mai țin în suspans: este vorba despre Ensana Aquahouse Hotel (fost Aquahouse Hotel & Spa), din cocheta stațiune Sf. Constantin și Elena, iar rezervarea am făcut-o pentru o cameră dublă Executive cu vedere la mare, în regim de demipensiune, pentru 3 nopți și un pic peste 1200 lv (cu 10% genius discount). Ceea ce înseamnă cam 200 euro/noapte. La fel ca anul trecut, dădui strigarea către fini: ei, ce ziceți? Vorbiră și se sfătuiră și se hotărâră să ni se alăture, de data asta în formație completă, cu toate cele 3 prințese din dotare. Noi fără prințișori, îs departe; lasă, că ne-om scoate pârleala altădată...

Am plecat joi dimineață din Galați, finii din București, am făcut joncțiunea la Pensiunea Pongal/Eforie Sud (prietenii știu de ce). Pongal beneficiază de mai multe atuuri, la o adică, în caz că aveți nevoie de-un popas înainte de Vama Veche: este situată la șosea (DN39), pe țărmul lacului Techirghiol (deci, venind dinspre Constanța, nu-i nevoie să te abați din drum), are un restaurant deschis tot timpul anului, unde se mănâncă ieftin și bine (iar personalul este minunat!) și are parcare, unde vorbirăm ca finii să-și lase mașina cele 3 zile (după ce am constatat că încap toate bagajele în „tancul” nostru de 7 locuri). Astfel, ne-am continuat deplasarea cu o singură mașină. Am uitat să spun, vigneta o cumpărasem on line cu o seară înainte de pe site-ul binecunoscut www.bg-vignette.com (40 lei/o săptămână).

Precum era de așteptat, drumul a fost destul de aglomerat, multe tiruri, pentru noi încercarea maximă a reprezentat-o bucata Lumina – Ovidiu, de aproximativ 3 km, pe care am parcurs-o într-o oră, din motiv de 2 sensuri giratorii și că se lucra la pod și se circula pe o singură bandă. La întoarcere avea să fie mult mai soft; n-au mai fost tiruri. La vamă am stat puțin, câteva minute (ceva mai multe la întors). În Bulgaria – „libertate, frate” (vorba poetului), dar atenție la camere și la radare (mașina de poliție pitită în boscheți, radarul scos la șosea, pe trepied; victimă sigură te numești dacă te mână Necuratul să apeși accelerația).

Am ajuns la hotel pe înserate și bariera de la intrarea în parcare s-a ridicat singură când ne-am apropiat suficient. Am oprit provizoriu chiar în fața intrării în hotel, ne-am extras pe noi și papornițele, apoi bell-boy-ul s-a repezit să ne caute un loc pentru mașină. Am beneficiat de parcare gratuită pe toată perioada mini-sejurului, era menționat acest aspect în rezervare, însă nu știu dacă la fel se întâmplă și în plin sezon estival.

Scurtă prezentare

Aquahouse Hotel & Spa (de curând preluat de grupul Ensana) este un hotel de 5* deschis în 2022. Cercetăm un pic adresa lui virtuală (www.ensanahotels.com) și aflăm că „arhitectura este inspirată din natură, valurile mării și curbele nisipului” . Resortul ocupă o suprafață de 6000 mp, fiind alcătuit din zona hotelieră (2 corpuri de clădire unite între ele printr-o zonă centrală), un modern centru de wellness și spa (9 piscine – 4 interioare și 5 exterioare, saune, baie de aburi și aromaterapie, cameră de sare, hammam, săli destinate diverselor proceduri de balneoterapie, săli de fitness și yoga), 5 restaurante (dintre care 1 sezonier), lobby-bar (și alte bărulețe deschise doar vara), sală de conferințe, mai multe zone de gamming și loc de joacă pentru copii, magazine. Totul – cu asta trebuia să încep – într-o minunată zonă verde, cu tot felul de specii de copaci (mulți pini) și ronduri de flori, cu alei de promenadă și spații de relaxare.

Motivul principal pentru care m-am chitit pe acest hotel cred că-l bănuiți: apa termală. Bulgaria deține multe zone cu izvoare termale, una dintre cele mai importante (și cea mai accesibilă nouă) fiind nordul litoralului Mării Negre. Citez: „Apa minerală este cheia în conceptul nostru general de sănătate. Apa folosită în Aquahouse este hipertermală – 46°C, mineralizată – 553 mg/l, apă cu hidrocarbonat de sodiu-calciu-magneziu, ceea ce o face potrivită pentru diverse aplicații terapeutice.” Sincer, nu de partea terapeutică îmi arde mie prea tare, cât de dimensiunea relaxantă a problemei.

Experiența noastră

Deci intrarăm și... deja ne minunarăm! Wow și iară wow! Ditamai hectaru’ de hol și-n mijlocul lui o chestie pe care nu știu cum s-o povestesc... Un bazin rotund din care se înălța o colivie cilindrică delimitată prin firișoare metalice verticale și înăuntru era un fel de moară cu roți dințate și pești metalici se roteau la diferite niveluri și se auzea susur de apă curgând... Ați înțeles tot, sunt convinsă! Lasă, că pun poză.

Am ignorat pe moment restul peisajului – grupuri de cochete băncuțe/fotolii/măsuțe, aranjamente de Crăciun, colțul cu prosecco de bun-venit – și ne-am precipitat spre recepție, care se află imediat în dreapta și era deservită, la acel moment, de 2-3 tinere zâmbitoare. Eu și fina ne-am precipitat, restul au rămas să împartă bagajele... Procedura de cazare s-a petrecut rapid și n-a durut deloc, primirăm cartelele magnetice și oarece lămuriri despre programul restaurantelor și piscinelor, precum și variante pentru mesele neincluse în preț.

Ocazie cu care aflai că fina rezervase doar cu mic dejun. Ce-i drept, nici eu n-am insistat pe acest aspect și de fapt niciuneia dintre noi nu i s-a părut un capăt de lume, știut fiind faptul că în atari situații, există totdeauna posibilitatea de a „cumpăra” mesele lipsă direct la fața locului. Deci, întrebare firească adresată tinerei de la recepție: cât costă cina în regim de bufet suedez? Răspuns: 80 leva. Următoarea întrebare logică: De cameră? Adică pentru 2 persoane? (Ok, 2 întrebări logice.) Răspuns: Nu, de căciulă. Ne-am ofilit. Adică 40 de euro de căciulă. Înmulțit cu 5 căciuli, înmulțit cu 3 zile... Enorm, tăticule! 5*, dar nici chiar așa... În fine, ne-om descurca cumva, acum hai, bine ajunserăm, să ciocnim un pahar de prosecco! Ah, uitai să spun că primirăm brățări colorate: roz pentru cei cu MD, verzulii pentru ăi’ cu DP.

După ce ne-am mai tras sufletele, am decis să mergem să ne luăm în primire vastele apartamente. Care ne-au fost repartizate, ele, în corpul nr. 2 (zis și A?!?), recte cel din stânga intrării. Deci străbăturăm holul fastuos împodobit, tot numai gresie de-aia de calitate, pluș finuț și spoturi luminoase, tot numai culori discrete, amintind de nisipul plajei. Lăsarăm pentru mai târziu magazinul de bijuuri (de fapt, uitarăm de el până la final), lăsarăm și barul (de el aveam să ne amintim de vreo câteva ori) și iată, lifturile! Clădirea are 4 etaje care – ce să vezi?! – chiar îs numerotate ca la noi, de la 1 la 4. Adică parterul e parter, nu etajul 1, așa cum ne-au învățat bulgarii până acum. Și mai există și etajul -1, dar despre el vom vorbi mai târziu. Deocamdată îi debarcăm pe fini la et. 3 și noi coborâm la 4, conform recomandărilor.

Camera 2453 ne aștepta în capătul holului din dreapta. De fapt, „capătul” e cam impropriu, deoarece holul continuă cumva după colț, clădirea având o formă ciudată, de linie frântă. În fine; holuri spațioase, mochetate frumos, ușile de lemn natur ale camerelor „tăiate” într-un fel de blat din același lemn – simplu și elegant în toate detaliile (finul, arhitect de profesie, ne-a explicat că stilul se cheamă minimalist și că lipsa briz-brizurilor compensează prin grija deosebită pentru detalii; ceea ce chiar așa am constatat și noi????).

Camera are dimensiuni apreciabile (47 mp) și compartimentare clasică: hol, baie, dormitor și balcon. (Cel puțin a noastră. Finii au avut 2 camere, una era idem cu a noastră, cealaltă însă avea genul ăla de baie semi-open space: buda și dușul în câte un compartiment și chiuveta în altul care comunică liber cu restul încăperii.)

În dormitor avem 2 paturi twin lipite, rezultând un king size veritabil, genul de de-abia ajungi la consort să-l zgâlțâi noaptea când sforăie. Saltele de cea mai bună calitate, lenjerie albă, câte o pilotă și 2 perne de fiecare (pernele cam fleșcăite, dacă e să fim cârcotași). Noptiere în ambele părți, veioze de 2 feluri, unele rotunde, ca niște OZN-uri, altele gen creion, cu braț mobil.

Mai avem în dormitor o canapea extensibilă și o măsuță, un birou, un scaun, oglindă uriașă și TV cu ecran plat. Același gen minimalist, aceeași paletă cromatică: alb, gri, bej. Mochetă nisipie (extrem de plăcută la atingere), perdele diafane plus draperii discrete (dar eficiente), corpuri de iluminat liniare. Linii drepte și simple peste tot. Tavanul nefinisat, am zis că nu le-or mai fi ajuns banii, însă finul ne-a lămurit că asta-i ultima fiță.

Pe hol, o piesă de mobilier multifuncțională – cuier, suport pentru pantofi și bagaje, minibar (mascat), dulap. În dulap ne așteptau halate și prosoape pentru piscină, seif, încălțător și perie de pantofi. Minibarul era plin cu tot felul de sticluțe și chestii de ronțăit și – surpriza surprizelor! – toate acelea intrau în prețul camerei! Eu reținusem acest aspect încă de la recepție, finei i-a scăpat însă, ne-am contrat întrucâtva, deși am găsit pe minibar un înscris în acest sens; parcă tot nu ne venea a crede... Până la urmă, am decis că nu există decât un singur mod de a verifica: consumăm și vedem dacă plătim la final. N-am plătit. Ce-i drept, dacă voiai chestii extra, erau contracost. N-am vrut, ne-am mulțumit cu ce ni s-a dat. Am avut pahare de vin și de apă, cești ce ceai și de cafea, câte 2 din fiecare. Espressor cu cafea-pastile, pliculețe de ceai, zahăr. Noi n-am folosit cafeaua din cameră, dar finii da și li s-a înlocuit în fiecare zi.

Baia – mare și frumoasă, normal. Am avut și cadă, și cabină de duș, ceea ce mie mi se pare un pleonasm, dar, nah, 5*! Poate-ți tună una, poate alta... În plus, chiuvetă încastrată într-un blat spațios, pe care se găseau consumabile de tot felul, uscător de păr și oglindă-lupă. Dedesubt, într-un sertar uriaș, câte 2 prosoape de mărimi diferite, prosopul de picioare și un coș cu rezerve de hârtie igienică și papuci de unică folosință. Evident, tron și coș de gunoi. Prosoapele au fost schimbate în fiecare zi.

Balconul. Măricel, dotat cu 2 scaune și-o măsuță. Și uscător de rufe pliabil. Punctul forte – vederea spre piscinele exterioare și spre mare. Și, dacă te trezești la ora potrivită și ai noroc de cer relativ senin, spre răsăritul de soare! Eu nu m-am trezit, s-a trezit Tati și pentru mine. Iar noroc am avut cu carul!

Recepția camerelor fiind încheiată, am decis să pornim în explorare, să cunoaștem împrejurimile. Am început cu et. -1, unde am identificat zona spa, o sală de gamming și restaurantul Kampai (a la carte, cu specific asiatic), sala de yoga, cea de fitness și cabinetul medical. Am urcat din nou la parter; după lifturi, fix sub camere, sunt sala de conferințe și celelalte restaurante: The Terrace (bufet), The Green (tot bufet dimineața și seara; a la carte la prânz; sper să nu greșesc) și Salvia (specific italian, nu l-am văzut deschis). The Terrace și The Green comunică între ele, posibil și cu Salvia, căci văd pe hartă că există pereți comuni.

La intrarea în restaurantul principal (The Terrace) stăteau 2 tineri angajați și bifau pe o listă cine și ce cameră, știți genul. Avuserăm inspirația să stricăm și aici o întrebare: cât e halatul, măi băieți? 50 leva = 25 de euroi. Pe buneee?!!! Parol, mai bine decât noi n-are cine ști! Păi și tanti de la recepție de ce zise 80?! Pafarnistă, cum ar veni... Răsuflară finii ușurați; așa mai vii de-acasă... Deci:

Cina se servește între orele 18 și 21, în regim bufet suedez. Cuprinde o selecție largă de aperitive (brânzeturi, mezeluri, pește marinat, măsline etc), legume simple sau combinate în diverse salate, dar și preparate calde (2 supe, carne la grătar sau cu sosuri sau sub formă de ruladă, pește, garnituri). Nu le țin minte pe toate, nu mi-am propus așa ceva. În prima seară am făcut câteva poze, pe urmă mi-a fost lene. Ideea e că era imposibil să zici că n-ai ce alege, iar mâncarea mi s-a părut gustoasă (rețin friptura de iepure cu sos de la prima cină – un deliciu!). Ca desert, existau 5-6 feluri de prăjiturele cu cremă (unele ok), fructe (mere, mandarine, struguri, pere, prune, kiwi) și înghețată (moartea copiilor). Apa aromatizată cu felii de fructe sau ghimbir se oferea la liber în 2 recipiente uriașe care erau mereu refilate. Alte băuturi se puteau comanda contracost, însă nu mi s-au părut chitiți pe chestia asta, doar dacă-i întrebai în mod deosebit. Noi am luat în prima seară o sticlă de vin roșu – foarte bun, nu știu exact cât a costat, că făcu finu’ cinste????.

Micul dejun se servește între 7:30 și 10:30. Evident, tot bufet. Am avut la dispoziție o mare varietate de preparate reci și calde, nu le mai enumăr. O mențiune specială pentru clătitele manufacturate pe loc și pentru munții de ananas proaspăt gata curățat și tăiat????. Cafeaua – nașpa, nu mi-a plăcut, dar am trecut peste. La fel, apă aromatizată și sucuri bunișoare. Mai mult decât decent.

Primul prânz l-am mâncat la Kampai, toată lumea avea chef de sushi & Co. Ar merita să scriu separat despre el, că-i a la carte, dar zău dacă știu ce-am mâncat, în final! Oricum, a fost o adevărată provocare să comandăm, noroc că meniul on-line avea și oarece poze. În plus, până să-ți vină rândul, cam uitai ce-ai ales... Până la urmă s-au găsit o foaie de hârtie și un pix și fiecare a scris ce dorește. Ospătarul a zâmbit în mod repetat învârtindu-se pe lângă noi, dar măcar a priceput ce și cum. Mâncarea a fost bună, dar – cum sunt porțiile astea asiatice – cam puțină... Și vinul nașpa. Și destul de scumpă afacerea. Plăti fina, deci nu știu exact.

Al doilea prânz îl mâncarăm în port la Varna, dar despre el chiar o să fac altă compunere! Al treilea, în drum spre casă, în loc de rămas-bun – undeva, pe litoralul românesc; nu, nu la Pongal, deși am fi vrut, că duminica au închis.

Secțiunea spa

Of, aș putea vorbi o zi și n-aș termina! Stați liniștiți, rezum cât pot și numai la experiența de-o avurăm. Are o zonă interioară și alta exterioară. Evident, fiind vorba de extrasezon, cea mai accesată era prima, despre care deja am pomenit că se găsește la subsol (de fapt, terenul fiind un pic în pantă, se intră pe sub pământ și, diametral opus, se iese la nivelul solului). La intrare este o recepție, așa cum se cuvine, frumos decorată și mai ales cu niște fete drăguțe, care îți oferă niște carduri în schimbul prosoapelor de piscină (și invers, în funcție de situație).

Trec peste partea balneo, în care nu mi-am băgat nasul defel, ajung deci (după ce traversez vestiarele și zona cu dușuri și toalete) în uriașa încăpere ce găzduiește mai multe piscine înconjurate, desigur, de șezlonguri. Până la urmă, nu mi-e clar numărul total de piscine din complex – pe site-ul principal zice 11, am întâlnit în altă parte 14, însă eu am numărat 9 – 5 afară și 4 înăuntru. Hai, 5 înăuntru, dacă luăm în considerare că piscina principală are 2 secțiuni lipite pe lung, una gen bazin olimpic, de înotat și alta mai puțin adâncă, de bălăceală. Ambele cu apă termală (nu știu exact temperatura, poate scria pe undeva, n-oi fi percutat eu; în tot cazul, nu aveai nevoie de niciun fel de acomodare la imersie).

Mai avem înăuntru o piscinuță pentru bebei și încă una numită „Contrast” (cu apă rece; brr! , nimeni n-o iubea) și încă una „Terapeutică” , aflată de fapt în zona balneo. Mai avem multe saune (simplă, cu ierburi, cu sare), hammam și băi cu aburi și arome. Există și un bar healthy (apă aromatizată moacă, restul contracost, exclus băuturi alcoolice) și încă un rând (mai mic) de toalete.

Partea cea mai faină se află afară, imediat ce ieși: piscina exterioară cu apă termală fierbinte-fierbințică! Ei, da, preferata mea! (Și nu doar a mea.) Plus că era însoțită de muzică de relaxare – absolut minunat; imaginați-vă plutind sub clar de lună, cu ochii pe steaua polară – toate simțurile satisfăcute pe deplin, cum ar veni! Uitai să vă spun de program, zona spa funcționează de la 8 (dimineața) la 8 (seara).

Mai sunt afară câteva piscine – evident, nefuncționale la data vizitei noastre (deși sâmbătă, când s-au atins 22°C, s-au încumetat vreo 2 curajoși) – 2 în dreptul clădirii A, în care am avut camerele (la una am văzut și o tulumbă de tobogan), încă una mai încolo, cam în dreptul recepției și încă una în dreptul clădirii B, chiar lipită de acesta (înclin să cred că sunt câteva camere la parter cu acces direct la piscină; aviz amatorilor).

Despre plajă n-am a vă spune prea multe din motive lesne de înțeles. Am văzut-o de sus (golful The Bay se află cu câțiva metri sub nivelul hotelului), părea drăguță, dar cam mică pentru capacitatea stabilimentului. Înțeleg că jos, acolo, funcționează vara un bar, precum și restaurantul Grill sus, la ieșirea din grădina complexului.

Foarte, foarte important: a nu se confunda Aquahouse Hotel & Spa cu Aquahouse Thermal & Beach!!! Primul e hotelul de bengănesc io de minute bune, celălalt e un complex de spa și sănătate (așa se autointitulează) deschis publicului larg pe tot parcursul anului, oferind tot felul de facilități în scop de relaxare și terapeutice. Evident, ambele beneficiază de puterea apelor termale. Confuzia poate veni forte ușor, pe de-o parte din numele lor extrem de asemănătoare, pe de alta din apropierea în spațiu. Nici nouă nu ne-a fost foarte clar înainte să pornim la drum, ne-am lămurit însă la fața locului: una e una și alta e alta. Eram curioși despre Therme, chiar am zis la un moment dat să mergem sâmbătă vreo 3 ore (pachetul minim), dar am profitat de vremea nesperat de caldă și în final ne-am plimbat prin Varna. Pe urmă, n-avea rost să plătim în plus când aveam suficiente facilități spa la hotelul nostru.

În concluzie, cam asta a fost... Fain și relaxant, exact cum am prevăzut. Am vrut să rup șirul impresiilor din Cehia și să vă prezint hotelul ăsta deoarece iată, „Anul Nou s-a apropiat” și începe în curând sezonul de early booking pentru vacanța de vară (dacă n-o fi început deja, că nu știu de-astea). Pentru noi, Ensana Aquahouse Hotel & Spa nu se pretează defel pentru astfel de demers, nu-i genul nostru, dar în extrasezon, pentru 3 zile, merge. Deci da, recomand! În afară de bâlbâiala cu prețul cinei, altfel n-avem a ne plânge!

---

VIZUALIZĂRI: 3539 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI