Efendi Apartments Gedikpaşa - am fost „băieţi de cartier” timp de şase zile

TIPĂREȘTE

În Istanbul e şi uşor şi greu să găseşti cazarea convenabilă, că nici nu ştii cum s-o dai: pare uşor pentru că, slavă domnului, ai de-unde alege şi greu că nu ştii la care să te opreşti. Într-o imensitate de oraş precum Istanbulul e nevoie de un plus de atenţie atunci când trebuie să alegi o cazare, dat fiind faptul că e musai să fie aproape de zona istorică, de vreme ce eşti un turist ce vrea să viziteze cât mai mult. Acesta este principiul general care ar trebui să guverneze căutarea unui loc de cazare, apoi trebuie urmărite condiţiile oferite, şi nu, în ultimul rând, preţul. Cam asta am încercat eu să împletesc, când am pornit „cercetările” asupra ofertei de hoteluri şi pensiuni.

În Istanbul există milioane de locuri în care te poţi caza, pentru toate buzunarele şi pentru toate pretenţiile, totul trebuie adaptat funcţie de ce-ţi poţi permite şi ce-ţi doreşti sau ce ţi se potriveşte. Având experienţa nu tocmai plăcută a hotelului de acum şapte ani pe care nu l-am ales eu, ci a trebuit să-l acceptăm, dat fiind concursul de împrejurări în care am ajuns în metropolă, eram hotărâtă să găsesc ceva mai bun, cel puţin să aibă o baie mai spaţioasă şi, neapărat, cu cabină de duş. În plus, am fost nevoită să aleg doar din ceea ce oferea agenţia englezească de rezervări online cu care aveam o socoteală de încheiat pentru a-mi returna ceva bani, conform regulilor acesteia. Cu acestea în cap, pune-te pe căutat! Şi m-am pus, şi m-am oprit până la urmă la Efendi Apartments Gedikpaşa din vechiul cartier Fatih întins între Marele Bazar şi parcul Kadırga la Marea Marmara, luând în considerare faptul că avantajele pe care le prezenta acesta erau mari faţă de cele cîteva minusuri inerente.

Efendi Apartments Gedikpaşa este un mic hotel, dacă pot să-i spun aşa, ce constă în numai cinci camere, dispuse una deasupra celeilalte, pe cinci niveluri (P+4) câte una pe fiecare nivel, recepţia aflându-se la demisol. El ocupă o clădire ce se desfăşoară, ca toate celelalte din cartier, pe verticală şi a devenit foarte preţios pentru noi, mai cu seamă că, l-am găsit foarte greu, deşi se afla la o aruncătură de băţ de locul unde ne opriserăm cu tot cu bagaje să luăm pulsul străzii. Nici localnicii nu ştiau de el, deşi sunt foarte amabili când li se cer informaţii, nu ne-au putut ajuta, aşa cum n-au făcut-o nici hărţile, nici aplicaţia de pe telefon, că mai-mai ne venea să renunţăm şi să luăm o altă cazare la unul din puzderia de surate de-ale sale din jur. În final, întrebând şi la unul dintre hotelurile mai de soi aflate pe str. Gedikpaşa, că doar nu mai strica încă o întrebare, atunci când ne pierduserăm speranţa de a-l găsi curând, tânărul recepţioner, la vederea voucherului nostru, spune: ”Ştiu locul acesta, prima stradă la dreapta, mergeţi 50 m şi-l vedeţi pe partea dreaptă! ” Nici nu ştiam cum să-i mulţumim mai bine, am luat-o rapid pe străduţa numită Cadırcilar Ceşmesi Sokak şi, în sfârşit, l-am găsit la nr. 22. Am sunat la interfon, ne-a primit menajera, o bulgăroaică cu care ne-am înţeles mai mult prin semne, „ne-a cazat” conducându-ne pe o scară în spirală, îngustă şi ameţitoare, că de-abia încăpea câte o persoană cu trollerul aferent.

Camera

Ne-a fost repartizată cea mai frumoasă cameră din condominiu, situată la etajul al doilea (la mijloc) cu numărul 3 şi două avanataje nete faţă de celelalte trei: router-ul la uşă (wi-fi-ul funcţiona perfect) şi singurul portic interior existent al clădirii, ce ieşea în consolă ca şi un balcon. De fapt, balcon în adevăratul sens al cuvântului n-am prea văzut la vechile clădiri din zona aceea. Acesta dădea impresia unui spaţiu mai generos şi frumos rotunjit, cu geamuri din tavan, până-n podea. Ferestre există de-o parte şi de alta a porticului, doar acestea putând fi deschise pentru aerisire.

Întreg spaţiul a fost renovat şi reconstruit, aşa încât, în pofida felului nepromiţător în care arată pe-afară toate clădirile de pe stradă, conform zicalei „pe-afară-i vopsit gardul şi-năuntrul leopardul”, dar în sens invers, am găsit o cameră largă, primitoare, luminoasă, zugrăvită în culori deschise, aranjată cu bun gust, cu mobilier nou şi diversificat, podeaua placată cu parchet melaminat, nou.

Un pat matrimonial uriaş trona în mijlocul camerei cu două noptiere de-o parte şi de alta a sa. Pe el erau cuminţi aşezate două perechi de papuci de unică folosinţă şi prosoape moi şi pufoase. Într-un colţ de cameră era amplasată toaleta cu oglindă şi masă prevăzută cu sertar, spaţii de depozitare, scaun pe care imediat mi le-am însuşit, fiindcă erau în vecinătatea jumătăţii de pat pe care mi-o alesesem. Lângă oglindă erau scrise pe-o foaie lipită pe perete condiţiile şi sfaturile de cazare şi-n primul sertar un bileţel cu parola de la wi-fi. Pe peretele din faţa patului aveam dulapul încăpător ce avea după una dintre cele două uşi spaţiul cu multele şi feluritele umeraşe unde urma să ne aşezăm hainele. În spatele celeilalte uşi erau rafturi pentru haine de sus până la jumătate, după care se întindea „rezerva” de perne, pilote şi lenjerii (chiar şi un cântar de baie să ne controlăm greutatea) ce ar fi putut fi folosită, la o adică.

Lângă dulap era un corp de mobilier cu masă şi dedesubtul său frigider. Deasupra mesei era agăţat un televizor LCD a cărui dimensiune era neaşteptat de mare, în pozele de prezentatre părea mai mic. Posturi tv la discreţie, dar numai turceşti. Pe masă stătea în repaos cana de încălzit apa, într-o tavă, două ceşti de cafea/ceai cu farfurioarele aferente. Din partea casei am găsit câteva pliculeţe de ness, capuccino şi ceai. În frigiderul lucind de curăţenie, la fel, de la gazde, câteva prăjiturele, o sticlă mare de apă, una de suc şi alte două mici de apă minerală.

În porticul ce ţinea loc de balcon stătea bine un fotoliu frumos scos în evidenţă de-o parte şi de alta de perdelele şi draperiile din dotare. Camera, ca şi întreaga clădire, e destinată nefumătorilor, am remarcat imediat senzorii montaţi, aşa că nu e de glumă cu fumatul!

AC (inclus în preţ) n-a fost nevoie să fie pornit, nici măcar să emane căldură, pentru că, deja, încălzirea funcţiona de la calorifere, centrala termică era plasată în recepţie.

Baia

Poate cea mai frumoasă surpriză a cazării, surpriză în sensul că era mai arătoasă decât în poze, a fost baia. Aceasta a reprezentat principalul criteriu care a făcut diferenţa netă dintre acest hotel şi alte câteva pe care le avusesem în vedere în procesul de orientare, fiind marcată de baia oribilă pe care am avut-o cu şapte ani în urmă.

Baia, neaşteptat de mare, este placată cu faianţă şi gresie de bun gust, prevăzută, în nota aspectului general, cu obiecte sanitare noi, moderne, cabină spaţioasă de duş, foarte bine izolată, că nu curgea o picătură de apă în baie. Uscător de păr, ventilator foarte eficient, consumabile de bună calitate, mereu reînnoite pe măsura epuizării, etajeră pentru prosoape şi altele, prosop de picioare schimbat zilnic, cam acestea au fost caracterisiticile băii.

Per ansamblu, curăţenia se asigura în fiecare zi, prosoapele şi lenjeria ne-au fost schimbate după trei zile. Clădirea este dotată cu interfon, aşadar am primit două chei de acces una de la cameră şi alta pentru intrarea în hotel care era, oricum, monitorizat video, cu camere atât la intrare, cât şi la fiecare nivel.

Concluzie

Încă nu mi-am dat seama de ce în denumirea hotelului apare şi cuvântul „apartments”, sincer, însă, condiţiile oferite pentru banii plătiţi mi s-au părut foarte bune, eu am pornit de la premisa că, din moment ce am fi plecaţi aproape toată ziua, nu am mai fi avut nevoie de condiţii deosebite de cazare, dar am primit mult mai mult decât ne aşteptam. Numai faptul că totul era nou şi curat într-un cartier atât de vechi şi murdar, îţi dădea altă stare de spirit!

---

VIZUALIZĂRI: 1737 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI