Drumul cu masina Bucuresti - Side si retur

TIPĂREȘTE

Am decis sa folosim si la dus si la intors aceasta ruta: Bucuresti - Ruse - Razgrad - Târgoviște - Omurtag - Kotel - Yambol - Elhovo - Lesovo - Hamzabeyli - Istanbul - Inegol - Bozuyuk - Kutahya - Burdur - Antalya - Side. La dus am planificat sa facem oprirea intermediara la Inegol, iar la intoarcere am hotarat sa o facem la Istanbul.

Planificasem sa plecam pe la 05:45 – 06:00, dar ne-am mocait si pana la urma am plecat putin dupa 06:30.

La vama din Giurgiu am ajuns pe la 08:00 si la noi am trecut ca prin branza, ca nu era decat o masina in fata noastra la plata taxei de pod. Am trecut fericiti podul, dar ne-a mai trecut, pentru ca ne-am asezat la coada la bulgari. Nu stiu de ce, poate schimbau tura, sau nu-si bausera cafeaua, era o coada lunga pe doua randuri si am perdut vreo 20 minute pana sa trecem. Pe urma am facut plinul la Shell Ruse, unde nu am putut cumpara si vigneta de o luna (ca de obicei), asa ca am incercat la benzinaria de langa Kaufland. Nici acolo nu aveau, asa ca am ajuns la OMV-ul din apropiere. De aici am iesit victorios, fluturand mult iubita vigneta pe care am lipit-o regulamentar in parbriz, asa ca la 09:10 am luat-o spre Razgrad. Am traversat Bulgaria in vreo patru ore, (incluzand si oprirea de vreo 20 minute pentru sandvis, cafea si tigara intr-un refugiu de pe marginea soselei in munti), asa ca pe la 13:15 intram in vama la Hamzabeyli. Daca drumul pana la Razgrad l-am facut de foarte multe ori, acum am fost pentru prima data pe drumul de la Razgrad la Lesovo, asa ca n-am scos chiar cel mai bun timp. Sper insa ca data viitoare sa il fac mai repede de atat.

In vama erau doar vreo trei masini, asa ca de bulgari am trecut foarte repede. Am cumparat niste tigari din duty free si ne-am prezentat la turci. Toate bune si frumoase, pana la controlul bagajelor. Acolo aveam doua masini in fata. Prima a trecut repede, dar la a doua s-au complicat lucrurile. Asta era un bulgar cu un break burdusit cu pachete pana la plafon. Vamesul turc l-a pus sa deschida portbagajul, pe urma l-a dat jos si pe el si pe nevasta-sa, i-a cautat printre scaune, l-a pus sa descarce marfa, i-a controlat cateva pachete... samd. Intr-un final apoteotic, i-a dat drmul. La mine a durat putin, s-a uitat superficial in portbagaj, a vrut sa deschid o geanta, m-a intrebat unde merg. I-am spus ca in Antalya si m-a intrebat daca conduc incontinuu pana acolo. Mi-a venit sa-l intreb „Ce esti prost? ”, dar i-am explicat ca nu, si ma opresc peste noapte la Inegol Dupa aia, am parcat masina si m-am dus la coada unde se inregistreaza masina si m-am asezat la coada de vreo opt oameni de la ghiseul... unde nu era nimeni. Si n-a fost nimeni vreo 15 minute. Pe urma, cand a aparut functionarul, a mai pierdut o groaza de vreme cu primul din coada. Dupa ce a terminat si cu asta a mers repede. Deci, una peste alta, pe la 14:10 am iesit din vama si am luat-o spre E80.

Am oprit la o benzinarie TP aflata cam la 25 km de vama si am cumparat stickerul HGS. Dupa ce iesi din vama, este a doua benzinarie pe dreapta. Prima e micuta, galbena, Sunpet se cheama, cred. A doua e rosie, mai mare, are magazin si restaurant si mai ales are un ghiseu PTT, unde iti vinde „hegeseul” (goo.gl/maps/QPEyNexiQeu). Luasem 100 de lire din Bucuresti pentru acest scop si am vrut sa platesc 70 lire pentru sticker. Functionara (care evident nu vorbea nici o alta limba straina) mi-a zis ca nu pot sa platesc decat 60 lire. Ma rog, nu stiu ce a zis ea de fapt, dar asta am inteles eu, dat fiind ca eu i-am scris pe o hartie 70 si ea a zis ca nu si a scris 60, iar la 100 lire mi-a dat restul 40. Si m-a mai intrebat daca masina mea e o masina normala. I-am zis ca da, e o masina normala, nu bea, nu fumeaza, nu ia droguri... Abia cand a zis ceva de „camion” m-am prins si i-am zis ca nu, nu e camion, e automobil. Ma rog, dupa parerea mea asta scrie si in talon. Dupa ce am terminat si asta, am luat-o spre Istanbul. Deja se facuse destul de tarziu, si i-am spus sotiei ca „am cam incurcat-o, ca ajungem dupa 16:30, la o ora la care incepe aglomeratia de seara”. Si asa a si fost.

Drumul pe autostrada a fost foarte lejer si frumos, asfaltul bun, vremea excelenta. Am mai oprit pe drum putin la un „Park Alani” si pe la 16:30 intram in Istanbul. Ma rog, aici e o discutie intreaga „unde e intrarea in Istanbul”... Din ceea ce tot studiasem eu pe Google Maps si pe Here WeGo, cea mai mare aglomeratie e pana la Mall of Istanbul. A fost intr-adevar destul de aglomerat si pana acolo (adica a inceput sa se aglomereze cam de cand s-a trecut de la trei benzi la doua benzi), dar cu un kilometru inainte de mall, aveam 110 km/h si credeam ca o sa bat recordul la timpul de traversare. Ei bine, m-am inselat. Vreo 3-400 metri mai incolo, traficul a incetinit si apoi s-a oprit de tot. Si pe urma a inceput jocul „mai mergem trei metri si stam” combinat cu jocul „cine se baga primul? ”. Si joaca asta a tinut pana am trecut de podul Fatih Sultan Mehmet. Pe urma, s-a mers mai bine, nu foarte repede, dar s-a mers. Una peste alta, pe la 19:10 (deja se intunecase) am bagat 20 litri de benzina de la un Opet din Sultanbeily. Nu as fi pus de acolo, dar mi se aprinsese becul inainte de Istanbul. Benzina a fost 6.95 lire pe litru, dar foarte slaba: bagai piciorul in acceleratie si nimic...

Deci, traversarea Istanbulului ne-a luat cam trei ore. Probabil ca as fi salvat vreo ora daca as fi luat-o pe Bulevardul Kennedy si prin tunel, dar nu sunt sigur, orice se putea intampla. Dupa ce am iesit din Istanbul, am continuat drumul pe E80 spre podul Osmangazi. Acuma, drumul era anevoios pentru mine, pentru ca pe turci ii apucase alergatura, iar eu conduceam noaptea pe un drum total necunoscut. In fine, trecem de Gebze, o luam pe pod si il traversam noaptea. Impresionant! Eram obosit si fara chef, dar nu m-am putut opri sa nu admir privelistea marii vazuta de sus. Iar podul in sine era o splendoare (pe langa o realizare tehhnica), asa cum era luminat feeric. Dupa ce am trecut de pod, am oprit si am platit cu cardul cei 71,91 (sau pe acolo) lire taxa, apoi am continuat drumul pe O-5 spre Bursa. Cu vreo 13 km inainte de Bursa, am iesit de pe O-5 si am facut la stanga pe O-22 pana la Turankoy. De aici am continuat vreo 22 km. pe D200 pana la Inegol. Pe la 20:30 opream la Hotel City Inegol, care se afla la circa 200 metri de D200. Acolo am facut un dus, am cumparat apa, am mancat un sandvis si ne-am pus pe somn.

Dupa micul dejun, am plecat pe la 09:30 de la hotel, am iesit in D200 si am luat-o spre Bozuyuk. Dupa Bozuyuk am facut plinul la o benzinarie Shell care nu avea V-Power, asa ca am pus din cea obisnuita. Deja, s-a vazut o imbunatatire considerabila a comportamentului masinii. Am continuat pe D650, prin Kutahya, pe langa Afyon, prin Burdur si am ajuns la Antalya. Mi-a placut extrem de mult drumul prin munti inainte de Antalya. Si este uimitor cum de la 17-18 grade in munti, ajungi in cateva minute la 31 grade in Antalya. De mentionat ca de la intersectia unde drumul se ramifica la dreapta spre Burdur si la stanga spre Isparta, si cale de vreo 100 km., GPS-ul a tot vrut sa ma duca spre drumul prin Isparta, adica spre D685. Mai intai imi gasea toate locurile unde ar fi vrut sa intorc, pe urma imi indica toate drumurile care faceau la stanga din D650. S-a linistit abia tarziu si s-a impacat cu situatia. Se pare ca are acelasi fix pe care il are si Google Maps. Oricum, mi-am zis ca poate la anul am sa incerc si drumul ala.

La intrarea in Antalya am oprit la un Shell mare si am facut plinul cu V-Power (7,05 lire/l). Minune! Masina ziceai ca a prins aripi! Am continuat pe D650 pana la intersectia cu D400 unde am facut stanga spre aeroport si spre Side. De fapt nu am facut stanga, ci am continuat inainte, pentru ca, furat de peisaj, am intrat in pasaj in loc sa merg pe sus. GPS-ul m-a ajutat, m-a dus in continuare pana in locul in care se putea intoarce si am am ajuns din nou in intersectia cu pricina. De data asta am facut la dreapta pe D400. De aici nu mai stiu ce ar fi demn de mentionat pana la hotel, decat poate ca sunt multi nebuni si la turci, de exemplu imi aduc aminte de un nene cu Dacia 1300 break care se incapatana sa ma depaseasca cu 140 km/h. Si, poate si faptul ca in Antalya si pe D400 este un asfalt foarte ciudat: e lucios si cu aderenta redusa. Oricum, partea buna este ca ai un consum redus de combustibil. In final, pe la 15:40 am ajuns in fata hotelului Oz Premium din Side, unde am ramas pentru urmatoarele 10 nopti.

In prima zi, de la Ruse la Inegol am avut o viteza medie de 80 km/h, iar a doua zi, de la Inegol la Side, am avut o viteza medie de 95 km/h.

La intoarcere am urmat aceeasi ruta ca la dus, dar oprirea intermediara am facut-o la Istanbul.

Am plecat de la hotel pe la 09:15 si iesit pe D400, pe care am mers pana la Antalya, unde am facut dreapta pe D650. Pe urma am continuat prin Burdur, Kutahya si Bozoyuk, spre Inegol. La Kutahya am oprit la un Shell si am facut plinul cu V-Power. Dupa Inegol am continuat pe O-22, urmand sa cotim la dreapta pe O-5 inainte de Bursa. Din pacate, am ratat iesirea din O-22 spre O-5, asa ca m-am mai plimbat pana in Bursa, unde am putut in final sa intorc si sa ies spre O-5 spre podul Osmangazi. Drumul pe O-22 si O-5 este foarte bun, sunt autostrazi construite recent, cu un asfalt perfect. In plus, O-5 trece prin munti (unde am si prins o ploaie torentiala), cu niste peisaje spectaculoase. In plus, sunt si cateva tuneluri, cel mai lung avand vreo 3,5 km. Odata ajunsi la podul Osmangazi am platit taxa de pod - care de data asta a fost 91,65 lire - si l-am traversat ziua. A fost spectaculos si de data asta, cu toate ca tocmai trecuse un fel de furtuna spre Istanbul si era un pic de ceata.

Dupa ce am iesit de pe pod ne-am inscris pe E80, cu gandul sa trecem prin tunel spre Bulevardul Kennedy. Eu imi facusem planul ca daca ajungem tarziu in Istanbul sa evit aglomeratia de pe E80 luand-o spre nord pe O-6, pe care sa merg pana se intalneste cu E80, apoi sa fac la stanga spre sud pe E80 si apoi sa ma duc spre tunel. Intre timp, urma sa ma opresc la un Shell de pe O-6 unde sa fac plinul. Totul a fost conform planului pana la benzinaria Shell. Adica: aglomeratie groaznica pe E80, ajungem la intersectia cu O-6, facem dreapta, circulatia scade, viteza creste, ajungem la benzinarie, facem plinul si plecam. Dupa asta, planul s-a stricat. GPS-ul m-a scos de pe O-6 la stanga spre Şile Otoyolu (D016), ceea ce ar fi fost ok, pana la urma.

Problema este ca in loc sa continui pe D016, eu am luat-o pe D020 spre nord-est. Dupa o vreme (vreo 20 km) m-am prins ca merg aiurea in tramvai, prin munti, am intors si am luat-o spre E80. Dupa ce am ajuns pe E80 venind dinspre nord, am ratat din nou iesirea corecta spre tunel, de data asta din cauza GPS-ului, asa ca am avut prilejul sa ma invarta vreo 15 minute pe tot felul de bretele, iesiri, sosele, autostrazi, pana am reusit sa ajungem la tunel. De acolo nu au mai fost probleme, am continuat pe Bulevardul Kennedy pana la hotelul Hampton by Hilton, unde am inoptat. Hotelul este amplasat langa fortareata Yedikule, acolo unde a fost omorat Brancoveanu, la 100 metri de Kennedy Cd. Viteza medie de deplasare de la Side la hotelul din Istanbul a fost de 91 km/h.

As vrea sa detaliez putin problema GPS-ului, pe care am sesizat-o la acest drum. GPS-ul e foarte OK atunci cand mergi cu viteza mare in afara orasului, sau cu viteza mica in oras, dar se confuzeaza atunci cand mergi cu viteza mare in oras, mai ales intr-un oras ca Istanbulul, cu reteaua aia de strazi, poduri, sosele si autostrazi. Din cauza asta, se poate intampla ca el sa-ti spuna „iesiti pe breteaua din dreapta” atunci cand tu esti chiar in dreptul acelei bretele, dar esti pe a treia banda si toata lumea alearga in jurul tau cu 100 km/h. Pe urma, pana recalculeaza el noua ruta, tu ai trecut deja de locul in care ar fi trebuit sa faci o manevra, si tot asa. Problema se accentueaza atunci cand esti pe un drum pe care mergi prima data, iar tu nu ai nici un fel de puncte de reper, ca sa stii din timp macar pe ce banda sa te incadrezi.

In cazul meu, fiind noapte si cerul acoperit de nori, nici macar nu puteam vedea unde a apus soarele, macar sa am o idee in ce directie merg la un moment dat. In acelasi timp, este posibil ca GPS-ul meu sa aiba putere mai mica de procesare, fiind un model putin mai vechi.

Am plecat pe la 09:30 de la hotel, am luat-o pe Kennedy Cd. spre vest si am iesit foarte repede in E80 (pe langa aeroportul Ataturk, apoi prin Avcilar si Esenyurt). Asta probabil si pentru ca era foarte liber drumul ales. La portile de iesire de pe E80 am oprit la PTT-ul de acolo si am verificat cat mai avem de platit la HGS. Am mai platit 15 lire, deci estimarea mea initiala (70 lire) a fost destul de corecta. Am trecut repede prin vama turca si prin cea bulgareasca si am continuat spre casa pe acelasi drum pe care venisem. La bulgari am platit 6 leva pentru dezinfectarea masinii. Tanti aia ne-a zis „20 RON, 6 leva, sau 4 Euro”. A fost dezamagita cand i-am dat 6 leva. Nu s-a asteptat, dar eu aveam de toate: lei, leva, lire, dolari si euro. Nici la dus, nici la intors, nu ne-a cerut nimeni cotorul de la vigneta bulgareasca. Am mai facut o pauza de masa, un plin de V-Power la Shell Razgrad si la ora 19:45 eram acasa.

De la Istanbul la Hamzabeily am avut o viteza medie de deplasare de 101 km/h, la Ruse scazuse la 85 km/h.

---

VIZUALIZĂRI: 9540 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI