Prin Rodopi

TIPĂREȘTE

Conform obiceiului din ultimii ani, de a ne petrece sejurul de Craciun, pe la “fratii nostri” bulgari, si de asta data am ales o destinatie din Bulgaria.

Una din putinele zone ale Bulgariei pe care nu prea le-am vizitat era zona Muntilor Rodopi, asta din cauza departarii, fiind practic la granita Bulgariei cu Grecia.

Asa ca am zis sa alegem in a ne caza in apropiere de Pamporovo, in Chepelare.

Nu suntem noi cu sporturile de iarna, ci doar cu drumetiile, dar studiind zona am zis ca sunt cateva obiective turistice prin imprejurimi ce se preteaza la … turism auto, de iarna. :)

astfel ne-am facut temele si am rezervat 4 nopti in Chepelare. Am zis sa alegem Chepelare, pentru mai multa liniste, Pamporovo aflat la nici 10km distanta, fiind o statiune de schi, ar fi mai aglomerat si mai zgomotos.

Din Bucuresti pana la Chepelare sunt vreo 450km.

Am ales ruta, Giurgiu-Ruse, unde la ora 7,00 nu era nicio masina in statia de taxare, si doar vreo 4-5 masini la coada la verificarea si scanarea documentelor de indentitate, fiind deschise 2 fire de trecere pentru autoturisme.

A durat cam 20-25 minute in total intrarea in Bulgaria. Ne-am oprit pentru a achizitiona vigneta valabila o saptamana (15leva), am facut plinul la o benzinarie Shell, de la iesirea din Ruse catre Veliko Tarnovo, unde pretul benzinei95 a fost de 1,95 leva/litru, platita cu cardul, facand cam 4,62 lei/litru in urma conversiei valutare. Asta in conditiile in care pe la noi pretul benzinei era cam 5,2-5,35 lei/litru.

Cam peste tot pe unde am trecut pe langa benzinarii bulgaresti pretul benzinei oscila intre 2,00- 2,07 leva/litru, vorbim despre benzinariile ma cunoscute gen: Shell, OMV, Rompetrol, Lukoil, Petrol Ad, etc.

De la Ruse ne-am indreptat spre Veliko Tarnovo, de acolo spre Pasul Republica, la Gurkovo, apoi Nova Zagora, si ne-am “urcat” pe autostrada Burgas- Sofia, pentru doar 55km, autostrada care am parasit-o in dreptul localitatii Chirpan, spre Asenovgrad.

Pana acum nu mai trecusem Balcanii prin Pasul Republika, ci doar prin Pasul Shipka de cateva ori si prin Pasul Beklemeto.

Pot spune ca as prefera Pasul Shipka, chiar daca este in serpentine mai stranse si mai dese, dar este lipsit de TIR-uri iar Pasul Beklemeto este cel mai fain dintre toate, cred.

Soseaua pana la intrarea pe autostrada este buna, fara gropi sau denivelari suparatoare, dar autostrada, cel putin pe portiunea pe care am folosit-o noi, foarte denivelata pe banda 1, iar portiunea de drum de la Chirpan pana dincolo de Popovitsa, spre Asenovgrad, nu prea buna, cu gropi pe ici pe colo, dar faptul ca soselele bulgaresti nu sunt aglomerate, face sa suporti mai usor si drumurile mai rele.

De la Asenovrad si pana la Chepelare, vreo 50km, sau mai departe prin Pasul Rozhen, este extrem de frumos, cu serpentine mai largi sau mai stranse, soseaua serpuind printre stanci si paduri de conifere.

De fapt diferenta dintre Balcanii Centrali si Rodopi este semnificativa, Rodopi fiind munti ceva mai scunzi, atingand doar vreo 2100m inaltime, dar impaduriti, spre deosebire de Balcani ce in sunt munti mult mai inalti, dar dominati de pasuni si gol alpin.

Cei vreo 450km pana in Chepelare ne-au luat cam vreo 7h30’, plecand la ora 6,15 din Bucuresti si ajungand in fata hotelului, in Chepelare cam la ora 13,40. Cu tot cu opriri in Ruse pentru carburant si vigneta, plus vreo 2 opriri pe traseu pentru cafea si ceva gustari.

Cu formalitatile de cazare a mers relativ repede, primind din partea casei cate o cafea, in timp ce am completat formularele de cazare.

Pe la ora 15,00 deja eram in recunoastere prin centrul oraselului ce are vreo 5000 de locuitori, in cautare de bancomate pentru a scoate ceva banuti si in “ochirea” unor restaurante pe unde putem manca in cele cateva zile pe care urma sa le petrecem aici.

Practic oraselul in sine nu ofera prea multe variante de petrecere a timpului liber.

Cateva magazine cu diferite articole in zona centrala, alte cateva cafenele/snack-baruri, plus cateva mai mici sau mai mari hoteluri si pensiuni in aceasta zona.

Tot in zona centrala a orasului se afla si cele 2 muzee ale localitatii:

Muzeul de speologie si forme carstice, unde se pot admira diferite minerale, aduse de prin multitudinea de pesteri ce impanzesc Munti Rodopi, dar si fosile ale unor animale ce au trait in trecutul indepartat prin acele pesteri, sau urme ale adapostirii omului in ele din cele mai vechi timpuri. Ma asteptam ca acest muzeu sa fie ceva mai dezvoltat, cu multe exponate, amenajat. Dar este amenajt intr-o cladire veche, mare ce e drept, ce a cunoscut si vremuri mult mai bune, iar incinta in care este efectiv muzeul, este chiar auster, ca sa fiu politicos.

Toti banii o face privelistea ce se poate admira de pe terasa muzeului, acesta fiind un pic mai sus pozitionat pe coasta unui deal.

De aici se poate vedea in ansamblu intregul Chepelare, cum se intinde el pe coastele unor dealuri impadurite, fiind o frumoasa cromatica intre albul zapezii si verdele molizilor. Foarte frumoasa privelistea.

Zapada practic mai era prin zonele mai umbrite, de vreo 10 cm, in rest pe la soare se cam topise.

E drept a nins foarte frumos intr-una din dimineti, cu fulgi mari, ce cadeau linistit, asezandu-se intr-un strat de vreo 4 degete, dar dupa amiaza s-a transformat cand in lapovita, cand in ploaie, ce a facut sa se topeasca stratul de zapada proaspat asezat.

Alt muzeu in Chepelare este Muzeul dedicat schiului. Infiintat relativ recent in 1998, dupa ce o sportiva bulgara, nascuta in Chepelare, a cucerit o medalie olimpica.

Pentru iubitorii sporturilor de iarna la iesirea din Chepelare, spre Pamporovo se afla si zona partiilor. Nu ma pot pronunta de calitatea acestui domeniu schiabil din zona Pamporovo, nefiind un practicant al acestor sporturi de iarna.

Daca in Chepelare nu poti vizita prea multe, in schimb poti practica... turismul auto, fiind o sumedenie de obiective turistice prin imprejurimi.

O parte dintre acestea am reusit sa le vizitam, altele nu am mai reusit din cauza vremii, ninsoarea facandu-ne sa renuntam in a ne deplasa cu masina spre a le vizita.

A doua zi a sejurului nostru, dis-de-dimineata profitand de vremea faina de afara am zis sa ne deplasam pe varianta de traseu cea mai lunga, pentru a fi siguri ca apucam sa vizitam aceste locuri.

Asa ca am ales in a ne deplasa cu masina spre Pamporovo, pe care l-am traversat rapid, continuand drumul spre Shiroka Laka.

Practic ne stabilisem ca posibile obiective turistice 3 zone de vizitat, pentru 3 zile. =))

O prima excursie pe care doream sa o facem, si pe care de altfel am si realizat-o era sa vizitam Pestera Gatul Diavolului trecand prin frumoasele Chei ale Trigradului, Pestera Yagodina strabatand salbaticele si superbele Chei Buyanovo iar la intoarcerea spre Chepelare sa ne oprim in satul Shiroka Laka, rezervatie arhitecturala, un sat incremenit in timp, intre munti.

O alta zi si o alta excursie doream sa o facem mergand tot in jos dar ne mai abatandu-ne spre Pamporovo ci continuand drumul prin Pasul Rozhen pana in satul Momchilovitsi sau mai departe pana la Pestera Uhlovitsa, fiind vreo 50km pana acolo din Chepelare.

O a treia zi doream sa facem o a treia excursie de asta data inapoi spre Asenovgrad, unde sa vizitam Cetatea Asen, cat si Podurile de Piatra (Chudnite Mostove/Wondeful Bridge) din apropierea localitatii Orehovo, (cam 35km din Chepelare pana acolo).

Din toate acestea nu am reusit decat prima excursie sa o facem, care era si cea mai lunga, vreo 135km in total. Dar a meritat din plin zicem noi.

Ne-am indreptat spre Pamporovo, iar de acolo apoi pe o sosea bunicica, serpuind printre versantii impaduriti, pe valea unui rau. Acest rau are cu siguranta apa curata, judecand dupa numarul mare de pastravarii insirate de-a lungul lui. E drept ca nu toate mai erau functionale, fiind construite in perioada comunista a Bulgariei.

Cam in 15-16km de la Pamporovo se ajunge in Shiroka Laka, un satuc tare frumos, cu casele vechi cu arhitectura specifica zonei, cocotate parca una in capul alteia, pe versantii abrupti.

Noi ne-am continuat drumul socotind ca ne vom opri la inapoiere pentru a admira mai pe indelete acest frumos sat.

Asa ca am continuat drumul vreo 15-16km pana la o rascruce maricica, in apropiere de localitatea Devin, cea cu apele minerale ce se vand si pe la noi unde am virat stanga pe un drum tot asfaltat, spre localitatea Teshel, cale de inca vreo 10km.

De la Teshel drumul se bifurca iarasi mergand in stanga spre Pestera Gatul Diavolului si in dreapta spre Pestera Yagodina.

Noi am ales sa mergem intai in stanga spre Pestera Gatul Diavolului. De aici incep si frumoasele Chei ale Trigradului, niste chei salbatice as zice, unde pe ultima portiune langa pestera parca stancile versantilor se ating intre ele.

Nu mai zic ca dincolo de pestera drumul asfaltat se continua urcand de asta data mult mai sustinut si in curbe stranse spre Trigrad.

In fata pesterii este amenajata o mica parcare, iar un pic mai departe, la vreo 50m gasesti si cateva tonete cu suveniruri si cu produse specific locului.

Gasesti de la “clasicii” magneti de frigider cu poze, pana la minerale specific pesterilor locului dar si produse traditionale de genul: miere cu diferite arome, gemuri si dulceturi, plante diferite pentru ceai.

Ca veni vorba despre ceai aici, in zona Muntilor Rodopi gasesti faimoasa si populara planta (zic bulgarii si nu numai) Mursalsky Chai/ МУРСАЛСКИ ЧАЙ (ceai de Mursalitsa) din care se prepara un ceai foarte benefic organismului. La c ear fi bun acest ceai, ca este sau nu asa va las singur sa cautati si sa judecati informatiile de pe net si de ce nu …. sa incercati acest ceai.

Acest ceai este nelipsit la vanzare de pe oricare taraba, pretul fiind intre 2-3 leva/pachetul continand un buchetel de plante avand 20g. Numele de Mursalski vine de la zona/pasunea care se pare ca-i prieste cel mai bine, unde creste cel mai bine: Mursalitsa.

Daca zona este renumita prin aceasta planta, nu este singurul produs renumit din zona.

Zona este renumita si prin cartofii ce se cultiva aici, niste cartofi pot spune chiar gustosi, achizitionand un saculet de vreo 10kg, si testandu-i deja atat in tigaie, prajiti cat si in mancaruri gatite.

Zona este renumita si pentru fasolea de Smilyan, o fasole de culoare maro/pestrita, foarte gustoasa, renumita fiind supa/ciorba de fasole a la Smilyan.

Din acesti cartofi gustosi se prepara o alta mancare bulgareasca specifica Rodopilor: Patatnik, care este o placinta din cartofi dati pe razatoare, amestecati cu branza si ou, prajita.

Tot renumita este si mierea, miere simpla din diferite plante alpine dar pe care o gasesti combinata si cu diferite plante/arome, sau in care se amesteca diferite fructe.

Asa am cumparat miere cu menta, dar si o miere alba la culoare, de ciulin. Sau ciupercile uscate, ghebe si alte soiuri, probabil vara abunda oferta de ciuperci proaspete.

Dar sa revenim la pestera noastra. Noi am ajuns cam in jurul orei 10,40, intrarea in pestera facandu-se din ora in ora. Asa ca am asteptat impreuna cu alte vreo 10 persoane, sa se faca ora 11,00, cand am cumparat si tichetele de intrare parca 3leva/adult.

Intrarea se face printr-o galerie artificial sapata in stanca muntelui, insotiti de ghid, dupa o oprire scurta in care ghidul povesteste in bulgara, despre pestera si legendele ei, apoi ajungandu-se dupa cativa zeci de metri parcursi prin aceasta galerie artificial, prin gatul… …... necuratului, intr-o sala foarte mare, (... o fi burta lui? =))) unde totul este acoperit de zgomotul unei rau subteran ce formeaza si o cascada, creand acel zgomot puternic. Din aceasta zona larga, imensa incepe un urcus, destul de anevoios, pe niste scari abrupt din beton, pana la iesirea din pestera. Se pare ca sunt vreo 300 de trepte de urcat. Pestera nu este foarte spectaculoasa, nici mare/lunga, neavand dantelarii si formatiuni calcaroase in interior. Este spectaculoasa prin raul si cascada subterana ce o parcurge si prin …... diferenta de nivel pe care trebuie sa o urci spre iesirea din pestera.

Iesirea din pestera se face undeva la vreo cateva sute de metri mai sus de-a lungul drumului spre Trigrad, dar si la o diferenta de nivel maricica fata de intrarea in pestera.

Vizitarea pesterii nu dureaza mai mult de o jumatate de ora.

De aici ne-a urcat in masina, intorcandu-ne pe acelasi drum pana la Teshel, si de aici intreptandu-ne spre Yagodina.

Daca despre Cheile Trigrad am zis ca sunt frumoase, despre Cheile Buyanovo deja pot spune ca le depaseste in frumusete si salbaticie pe primele. Mult mai frumoase, mult mai salbatice. Sunt portiuni intregi pe unde se poate strecura doar o masina, drumul fiind foarte ingust, fiind si vreo cativa metri pana la albia raului … si niciun parapet pe margine.

Uneori te strecori cu masina pe sub stanca aplecata peste drum, in surplomba, alteori treci printr-un tunel, de multe ori ai senzatia ca drumul nu merge mai departe, … se opreste in stanca din fata ta, dar cand ajungi acolo observe ca drumul coteste brusc la dreapta, sau la stanga, iar stancile parca se unesc deasupra ta. Nu cred ca pot compara aceste chei cu niciunele din Romania. Ma refer strict la chei ce se strabat cu masina, nu pe jos. Sunt superbe.

La Pestera Yagodina, am ajuns in jurul orei 13,00, intrarea facandu-se tot insotiti de ghid, tot din ora in ora.

Spre deosebire de Pestera Gatul Diavolului, aici nu ai voie sa faci fotografii, pentru a nu deranja coloniile de lilieci ce hiberneaza aici.

Si intr-adevar am trecut pe langa multi lilieci agatati de stanca, chiar langa “potecuta” noastra de plimbare prin pestera. Doar intindeai mana si ii atingeai.

Aceasta pestera este foarte frumoasa, cu multe culoare inguste si lungi, prin care aveai senzatia ca nu te poti strecura.

Este o pestera lunga, pe care o parcurgi cam in 50minute.

Chiar glumeam la iesire ca dupa vizitarea acestor 2 pesteri am facut un gen de trekking de pestera, intr-una trebuind sa urcam binisor iar in alta trebuind sa mergem destul de mult pe jos prin ea.

Asa ca in jurul orei 15,00 dupa ce ne-am intors la masina, iesirea din pestera facandu-se undeva la vreo cateva sute de metri de intrare, ne-am grabit in a pleca, pentru a iesi din chei inca pe lumina, drumul spre “casa” fiind apoi usurel.

In Shiroka Laka am ajuns undeva in jurul orei 16,30 si ne-am oprit un pic, atat pentru a admira frumosul si originalul satuc, ce parca seamana cu un stup, dar si pentru a achizitiona cate un mic suvenir, dar si pentru a intra intr-o micuta carciumioara, rustica, pentru a manca, pranzul fiind trecut de mult. =))

Dupa o salata specifica zonei, o cafea, si o porite de caldura de la semineul in care trosneau niste busteni, ne-am indreptat alene spre masina si apoi spre Chepelare.

Asta a fost singura excursie auto pe care am reusit-o in acest sejur, a doua zi ningand tare, am hotarat sa mergem doar pana in Pamporovo si sa nu ne mai aventuram pe drumuri care posibil sa fie cu zapada sau cu gheata si sa nu transformam o excursie placuta intr-o aventura neplacuta.

Asa ca in jurul pranzului eram in Pamoprovo, pe care l-am vizitat destul de repede, si care nu prea ne-a impresionat, dupa amiaza revenind la Chepelare.

Ultima zi plina a vacantei am petrecut-o vizitand la pas Chepelare, mergand tot pe jos vreo 2km, pana la zona partiei de schi de la iesirea din oras, vizitand si muzeul de speologie. Muzeul dedicat schiului am renuntat in al vizita.

Rezumand acest sejur de la Chepelare putem spune ca a fost un pic de turism auto impletit cu turism culinar din plin, experimentandsi incercand destule din mancarurile specific zonei.

Ca zone de servit masa, noi am testat patru.

Am mancat in prima seara, cand am ajuns in Chepelare, la restaurantul hotelului nostrum, unde am mancat sarmalele specific/traditionale bulgaresti.

Eu pot spune ca mancat doar 20. =)) =)) =)) Atat avea o portie, dar erau niste mini-sarmale, parca mai mici si decat cele moldovenesti, si umplute doar cu orez, fara carne.

Era dumicatul si sarmaua. :)

De cele mai multe ori am mancat la o micuta carciumioara/taverna numita chiar... Chepelare.

Aici am incercat si placinta cu cartofi specifica Rodopilor: Patatnik, dar si un pastrav pregatit dupa o reteta locala, dar si traditionalul sach bulgaresc, de data asta cu specificul locului. Dar cea mai buna ni s-a parut o lipie coapta pe vatra, umpluta cu carne, branza/cascaval si ciuperci impreuna cu un sos delicious, cremos. Cand te uitai la ea pe farfurie, nu parea cine stie ce ca aspect, subtirica, coapta bine spre crocant pe deasupra. Credeam ca inauntru are un amestec uscat de carne si ciuperci. Dar cand o taiai se reversa din plin din ea un sos cremos impreuna cu bucatelele de carne si ciuperci. Iar cand gustai din ea… …... curcubeu pe cerul gurii, nu alta! =)) Nu ai fi crezut sa contina ceva atat de gustos in ea. Pe numele ei de scena ar fi: Rhodope Bohtsha (Rodopska Bohcha/ Родопска Бохча) .

Aici la aceasta micuta tavern, de nici 50mp, avand vreo 10 mese, era mai mereu plin, intr-una din seri negasind nicio masa libera, mergand alaturi la o alta carciumioara ce avea si o pensiune, numita Kostovsky Han.

Si aici mancarea foarte buna, am comandat cate o salata, pastrav prajit (ca doar vazusem cu o zi inainte in plimbarea noastra multele pastravarii din zona) incheind totul cu niste delicioase clatite cu dulceata de fragute. Ne-a placut mult si aici, foarte curat, mancare buna iar ospatarul bun cunoscator de lb. engleza, …. si nu numai. Cand la-m intrebat ce anume este Kachamak-ul (качамак) acesta ne-a zis in engleza ca este ceva asemantor cu ce noi numim mamaliga cu branza, dar un pic altfel.

A patra incercare de servi masa am avut-o la Pepelanovski Konak, dar nu prea ne-a placut atmosfera de acolo incat am renuntat in a comanda ceva si am plecat. Poate era ok, dar noua nu ne-a placut.

Una peste alta noua ne-a placut mult zona Muntilor Rodopi, chiar ne-am gandit sa dam o raita vara pentru ceva drumetii prin zona, ochind noi cateva posibile ture. Iar de cazare m-as caza in Shiroka Laka, din mai multe motive, are un aspect placut acest satuc, este cam in mijlocul obiectivelor turistice, fie ca te deplasezi cu masina, fie ca faci ceva miscare pe jos. Plus ca in sat ai sic ate muzee etnografice de vizitat, iar daca te nimeresti si in timpul vreunui festival traditional al zonei, … ai deja bonus.

Este posibil ca vara sa fie mare animatie pe acolo, poate chiar mai multa decat ne-am dori :), dar cred ca merita a sta vreo 3 nopti pe acolo.

Cred ca ar merge cuplata aceasta vacanta la una ceva mai mare, prin Grecia, iar la intoarcere, sa te opresti aici pentru cateva nopti, in drum spre casa.

Nu stiu, vom vedea, vom analiza si cine stie, …. poate creionam in curand o iesire pe acolo. :)

Vacante cat mai reusite si... La Multi Ani!

P. S. Sper ca pe seara sa incarc si ceva foto, ... dupa ce le caut prin aparatele foto.

---

VIZUALIZĂRI: 5438 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI