Route des Grandes Alpes – traseu prin Alpii Francezi - route that must be done at least once in your life

TIPĂREȘTE

Statul acasa nu face bine celor cu suflet de calatori, asa ca m-am hotarat ca sa-mi mai alin dorul de calatorii sa scriu aici despre una din marile aventuri pe care le-am avut in 2012 si anume parcurgerea celebrei„Route des Grandes Alpes’’.

Poate va inspira si pe alti membri AFA dupa ce va trece aceasta stare de urgenta globala.

Traseul a fost facut in luna Iulie 2012 si a constat in parcurgerea a 5100 km facuti prin 7 tari (Ungaria-Austria-Germania-Elvetia-Franta-Monaco-Italia si retur) si am facut ceea ce visam mai demult„Route des Grandes Alpes''. Durata efectiva a parcurgerii celor 700 km, cat constituie„Route des Grandes Alpes’’a fost de trei zile cat am trecut peste 7„col-uri''din cele 16 cat are ruta, am ajuns (cu masina la 2802 m si cu piciorul pana la 2862 m) „Col de la Bonette''.

Nu trebuie sa ai o masina performanta (am mers cu un Peugeot 308 HDI 1.6 110 CP) dar trebuie sa fie in perfecta stare de functionare in ceea ce priveste directia, franele, motorul (filtul de aer) etc., mergi uneori pe adevarate poteci pe munte (cei drept cu bitum pe ele) late cat masina ta iar in dreapta ai o rapa de 1000 m de care nu te desparte nimic, nici macar un parapet si daca din fata iti vine un microbuz sau ceva mai maricel, trebuie putin morcov ca sa dai inapoi cu spatele pana gasesti un mic refugiu sa te retragi (ai parte de cresterea adrenalinei din plin pe aceasta ruta) in rest peisaje superbe si munti adevarati cu zapada pe ei.

Dar sa incepem cu inceputul si anume prima zi cand am facut apropae 900 km de acasa pana la Paprika M1 Hotel, (depre care cred ca am scris un review alta data), hotel de tranzit deosebit si cu un restaurant cu mancare ungureasca deosebita si unde opresc de fiecare data in drumurile mele spre vestul UE.

A doua zi dupa un mic dejun copios la hotel, am plecat spre a doua locatie de cazare si de unde trebuia sa incepem parcurgerea propriu-zisa a rutei si anume statiunea franceza Thonon les Bains, aflata pe malul lacului Leman, lac pe care este granita dintre Franta si Elvetia, statiunea aflandu-se practic peste lac in fata orasului Geneva.

Asa ca in jurul orei 9 am plecat de la hotel si cu viteza legala am trecut in Austria prima tara pe care am parcurs-o in cei 1052 km pe care trebuia sa-i parcurgem in acea zi.

Traseul a fost: Viena –Munchen –Lindau –Zurich –Berna –Montreux –Thonon les Bains. Nu am intrat in aceste orase din lipsa de timp, le-am vizitat ulterior, in anii ce au trecut dupa aceasta aventura, motivati probabil tocmai de ce am vazut cand am trecut pe langa ele. Am stat cca o ora pe malul lacului Bodensee, lac despre care am scris un reveiw aici cand am descris minunea aflata pe el si anume insula Lindau.

Am ajuns in Thonon les Bains in jurul orei 19, dar fiind vara am avut timp sa vizitam aceasta mica statiune aflata pe malul lacului Leman (sau Geneva cum ii zic unii) poate ca datorita faptului ca peste lac pe malul opus se afla Geneva, acest lac fiind impartit de Elvetia si Franta.

Dupa ce ne-am plimbat pe faleza si prin centrul statiunii, am asistat si la un concert live a unei trupe care canta din Didgeridoo (un fel de tulnic folosit in Australia de aborigeni) dar care suna deosebit, ne-a dus la hotel pentru odihna binemeritata.

A treia zi am plecat pe„Route des grandes Alpes’’in directia Areche unde aveam rezervata a doua noapte de cazare pe aceasta ruta si tare ne-am bucurat cand am dat peste primul semn de circulatie care certifica ca suntem pe drumul cel bun si anume un indicator turistic de culoare maro, inscriptionat cu„Route des grandes Alpes’’vedeti foto, cu indicatorul turistic pe care trebuie sa o urmariti pe tot traseul.

Traseul din a treia zi a fost urmatorul: Thonon les Bains –Morzine –Les Gets (aflat la altitudinea de 1172 m) –Clauses si apoi am trecut prin primul„Col’’–Col de Saises (1650 m).

Aceste col-uri sunt niste pas-uri alpine aflate la altitudine prin care treversezi diverse formatiuni muntoase din Alpii francezi. Dupa Col de Saisez am ajuns in micuta si frumoasa localitate Areche Beaufort.

Traseul a urmat urmatoarele drumuri nationale:

D 902 Thonon les Bains –Morzine –Les Gets –Cluses, urmat de D 1205 Cluses –Notre Dame de Belcombre si D 2188 –Notre Dame de Belcombre –Les Saisers –Beaufort –Areches Beaufort.

Toate localitatile de pe acest traseu au o certificare turistica facand parte din asa zisul oras al florilor„La ville des fleurs’’avand afisate la intrare cate flori (asa cum la noi pensunile au margarete) are din punct de vedere turistic fiecare, avad de la una la patru flori, in realitate orasele sunt foarte frumoase si practic impanzite de flori peste tot de la case la la terase pe strada chiar si pe stalpii de electricitate sunt diverse aranjamente florale, care fac ca mediul inconjurator sa arate deosebit, de fapt toate aceste localitati mi-au adus aminte de localitatile rurale din Austria unde erau fel de multe flori si era la fel de curat peste tot.

Dupa ce ne-am cazat la o pensiune foarte frumoasa„Auberge du Poncellamont’’(nu voi scrie review despre cazari pentru ca nu stiu cat mai sunt de actualitate) si am iesit la plimbare prin mica si frumoasa localitate Areches Beaufort, am intrat la un magazin de produse locale si fiind foarte pofticios am cerut cate o felie din fiecare 6 feluri de Jambon urias care era expus acolo si am facut greseala sa-i spun vanzatoarei sa-mi puna toate feliile la un loc in aceasi pachet (fiindca ma grabeam) si vazand cat de urat si indignata s-a uitat la mine ca un necunoscator in ale jambonului, am renuntat si am luat sase felii ambalate cu foarte multa delicatese in pachete separate, dupa care am intrat in alt magazin cu produse lacate si am stat jumatate de ora ca sa aleg trei cutiute de branza din cele cateva sute de feluri expuse acolo, dificila alegere mai ales cand nu esti obisnuit cu branzeturile frantuzesti.

Dupa multe forografii ne-am retras la pensiune unde am degustat pe terasa pe care o aveam langa camera, jambon, branza si bineinteles un vin rosu tot din Franta.

A patra zi am plecat din Areche pe o scurtatura un fel de drum comunal cu bitum pe el dar foarte ingust care ne dus nu prin Beaufort cum trebuia intial ci direct la Col du Pret (1750 m).

De aici am urmat urmatorul traseu: D 925 Areches Beaufort –Cormet de Roseland unde am dat peste frumosul lac Roseland, langa care am stat putin si am facut fotografii, apoi am ajuns pe D902 la Bourg de Saint Maurice.

Aproape tot traseul de pe Route des Grandes Alpes se desfasoara pe acest drum national D902. Pana la Bourg de Saint Maurice, am trecut prin col-ul Cormet de Roseland (1968 m), (cand ma gandesc ca Muntele Ceahlau langa care stau si care mi se pare maestuos si are doar 1907 m).

Dupa Bourg de Saint Maurice urmand D1090 am ajuns in loclitatea Seez si de aici din nou pe D 902 am ajuns pe malul lacului Le Chevril, unde se afla o imensa statiune de ski. Am stat putin pe malul lacului pentru fotografii si video, de fapt pe aceasta ruta esti fortat de frumusetea locurilor si a naturii sa opresti din 10 in 10 km pentru fotografii, desi am filmat continu din masina tot a trebuit sa oprim foarte des. Dupa Le Chevril urmand D902 am ajuns in celebrul si foarte frumosul oras Val D’Isere (1850 m) unde in 1992 au avut loc competitiile alpine ale Jocurilor Olimpice de Iarna, un oras deosebit de frumos cu cladiri acoperite cu piatra, din pacate am fost cam pe fuga si nu am zabovit prea mult dar mi-am promis ca voi reveni in zona sa urc si cu telecabina, pentru a vedea muntii din jur.

Dupa ce am trecut de Val D’Isere am ajuns la primul„col''cu adevarat situat la mare altitudine si anume Col D’Iseran (2770 m) unde am ajuns dupa ce am urcat o sosea serpuita cu curbe la 180 grade, uneori foarte stamte si pline de motociclisti (de fapt Route des Grandes Alpes, este raiul motociclistilor datorita acestoru drumri care dau foarte multa adrenalina).

Am stat in varf si am filmat si fotografiat si am inghetat de frig deoarece desi in bagaje aveam haine de munte, nu am fost inspirati la plecare din pensiune sa ne schimbam (era cald, in jur de 20 grade) eram cu pantaloni scurti, iar sus erau 4 grade si batea vantul de facea sa simti -4 grade. Dupa aceasta patanie la restl col-urilor inalte ne-am imbracat corespunzator chiar daca imi era calad in masina.

Dupa ce am coborat de pe Col D’Iseran am urmat D 902 pana la Lanslevillard, apoi am trecut printr-un col mai mic Col du Thelegraphe (1566 m) unde era o expozitie de sculpturi in baloti de paie din care au iesit diversi dragoni ori schiori, urmand D 1006 am ajuns la Valloire unde aveam cazare la pensiunea„La Pulka’’.

Dupa ce ne-am cazat am luat la pas statiune Valloire la fel de frumoasa ca si Val D’Isere dar mai mica, am facut fotografii, ceva cumparaturi de la un Carefour Montan si apoi la odihna.

A cincea zi a fost si ziua in care am parcurs si cei mai multi km pe acest traseu si am trecut si cele mai inalte„col-uri''.

Urmand celebrul deja D 902 am ajuns din Valloire la Col du Galibier (2642 m), un col foarte frumos dar din pacate fiindca am plecat foarte dimineata l-am gasit cu varful in ceata, dar dupa ce am cobarat cativa metri ceata s-a risipit si ni s-a infatisat o panaorama deosebita a muntilor cu ghetari pe ei de jur imprejur (cred ca desi nu este cel mai inalt„col’’Col du Galibier este cel mai frumos„col’’, datorita imaginilor de jur imprejur). Am facut nenumarate fotografii si i-am admirat pe temerarii care se catarau la propriu cu bicicleta pe curbele stranse ale acestui col incercand sa ajunga in varf (unii dintre ei la varste respecabile).

Dupa Col du Galibier urmand D 1091 am ajuns la Briancon, trecand prin Col du Lautaret si Col du Vars, doua col-uri mai mici.

Traseul Route ds Grandes Alpes se intinde prin mai multe parcuri nationale din zona si as aminti aici Parc Savoie, Parc Hautes Alpes, Parc Mercantur si binenteles din aceasta ruta se deschid alte trasee pe care se poate merge pentru a traversa si alte col-uri, dar trebuie mai multe zle alocate pentru excursie.

De la Briancon urmand D 902 trecand prin statiunea Vars si urcand din nou pe o sosea serpuita la mare altitudine am ajuns pe cel mai inalt col de pe ruta Col de la Bonette (2862 m). Pana a ajunge aici am stabatut o portuine destul de mare in golul alpin, o zona fara vegetatie cu drumuri bine intretinute si asfaltate dar care nu au parapeti si pe care nu prea poti sa tragi pe dreapta, doar in parcarile amenajate deoarece pe dreapta este cate o rapa adabca de cate 1000 m!

Am ajuns cu masina pana la 2802 m, am parcat intr-o mica parcare, langa stanca pe care este scrisa altitudinea si numele col-ului si apoi am urcat cu piciorul pana la 2862 m pe o platforma amenajata de unde se poat vedea in toata splendoarea lor toti muntii din jur.

Acest traseu a fost clasificat ca o rută imperială la 18 august 1860 de către împăratul Napoleon al III-lea.

Pe ambele părți există ruine ale diferitelor complexe militare aparținând liniei Maginot din Alpi, care atestă tensiunile din trecut între Franța și Italia. Aici am vazut cazematele inca existente din vermea celui de al doilea razboi modial unde s-au dus lupte grele.

Dupa filmari si fotografii am coborat la masina si urmand D 64 am ajuns in localitatea Saint Etienne de Tinne, iar de aici am tras tare si pana seara eram la Nice, unde am vrut initial sa parcurg celebra Promenade des Anglais, dar GPS -ul de pe telefon mi-a jucat feste, si dupa ce am ratacit ceva timp prin Nice urmand drumul de coasta fara GPS care vroia sa ma duca la autostrada am trecut prin Monaco si apoi am ajuns in Menton unde aveam cazare la Hotel Formule, un hotel low buget din grupul Acor. Dupa ce ne-am cazat am facut o scurta plimbare prin Menton (orasul lamailor) pe care aveam sa-l revad in 2018, cand am revenit si am vizitat Coasta de azur de la Cannes la Menton.

A sasea zi am plecat spre Hotel Paprika si dupa ce am strabatut Italia mergand pe frumoasa„Autostrada dei fiori'' (Autostrada florilor) ce leaga Mentonul de Verona, am ajuns la Paprika iar a saptea zi am plecat spre Romania si ne-am oprit la HajdúszoboszlóAquapark sa ne odihnim, dupa sapte zile in care am parcurs 5100 km prin sapte tari, asa cm am scris in introducere.

Sper ca cele descrise de mine aici sa imbie si pe altii la aceasta aventura fiindca merita din plin efortul fizic si financiar si esti rasplatit din plin de natura inconjuratoare, de frumuseta naturii si a localitatior prin care treci ca sa nu mai zic de produsele locale gasite in micile magazine, exista pe ruta pe langa marmote si „Coperativa laptelui si branzei’’de unde se pot cumpara produse locale.

Las fotografiile sa vorbeasca de la sine despre acest traseu.

Branzeturi, jambon si vin rosu!

---

VIZUALIZĂRI: 2761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI