In tara Afroditei

TIPĂREȘTE

A venit vremea si pentru Paphos sau Pafos. Indiferent cum i-am scrie numele, este corect. La fel de corect este si faptul ca Paphos este un oras ce merita mai mult timp decat i-am alocat noi.

Situat in partea sud-vestica a Ciprului, Paphos este unul dintre cele mai cunoscute si apreciate orase antice. Numarul mare de monumente si vestigii istorice atrage si un numar mare de turisti ce doresc sa vada minunile lumii din timpuri de mult apuse.

Numele orasului este legat de fiul unui sculptor, Pygmalion, care ar fi sculptat in fildes trupul unei femei, apoi a rugat-o pe Afrodita sa-i dea suflare. Din unirea lui Pygmalion cu acesta femeie a luat nastere un fiu cu numele Paphos. Orasul, spune legenda, a fost fondat de regele Kinyras, fiul lui Paphos, in anul 1400 I. H... Alta legenda spune ca orasul ar fi fost fondat de amazoane… Fondat de Kinyras sau de amazoane, Paphos incanta prin peisajele de vis si frumusetea vestigiilor ramase.

Locuit de civilizatii diferite, greci, romani sau arabi, a cunoscut perioade de dezvoltare si declin. In perioada lui Alexandru Macedon, ultimul rege al Pafosului, Nicocles, a construit portul la marea cea mare. O perioada de dezvoltare a fost si cea elenistica cand orasul devine capitala, in locul Salaminei. O data cu venirea otomanilor capitala se muta la Nicosia si zona intra intr-o perioada de declin.

Abia in anii 1980, banii alocati de guvern vor ajuta la dezvoltarea regiunii, iar in 2017 a fost si capitala culturala europeana. In prezent, orasul are o populatie de aproximativ 90.000 de locuitori, un aeroport ce permite miilor de turisti sa ajunga in zona si numeroase hoteluri si restaurante pentru toate gusturile.

Mai intai, dupa ce am vazut unde Afrodita a iesit din spuma marii si a calcat pe uscat, am oprit la primul obiectiv, sanctuarul sau templul Afroditei. Templul, aflat in Palaepaphos sau vechiul Paphos, a fost construit de micenieni in 1200 I. H. si se mai pastreaza doar ceva ruine din vechile constructii.

Vizita noastra a fost scurta, am vazut doar ce se putea vedea in exterior, fara a mai intra in muzeu, pentru ca in aceiasi zi aveam in program si celebrele mozaicuri din Paphos. Desi nu a fost suficient venisem sa-i aducem un omagiu Afroditei si apoi sa ne continuam drumul.

Ajunsi in oras am facut cazarea si ne-am intors pentru a vedea, pana seara, situl arheologic. Se pare ca situl am reusit sa-l vedem in intregime trecand de la o casa la alta, ramanand, la propriu, cu gura cascata in fata minunatelor mozaicuri ce impodobeau locuintele inaintasilor si care inca isi pastreaza prospetimea culorilor (unele).

De la cazare ne intoarcem tot cu ajutorul G. P. S. in parcarea destul de incapatoare, dar aproape fara locuri libere, din fata complexului arheologic. Dupa o tura gasim si un locusor, lasam masina si ne indreptam grabiti spre intrare. Timpul era pretios pentru noi si nu ne permiteam sa –l pierdem privind prea mult in jur.

Trecem de casa de bilete, nu fara sa platim costul acestora (4,5 euro) si ne continuam drumul pe langa centru l de informare si magazinul de suveniruri si prima oprire a fost “in pragul”casei lui Aion.

Minunatia mozaicurilor, create in urma cu peste 2000 de ani, ne fascineaza si ne lasa fara cuvinte. Incercam sa ne imaginam cum arata o casa in care peste tot vedeai asemenea imagini cu zei si zeite, cu regi si regine desfasurand activitati cotidiene precum baia unui prunc (baia lui Dionysos) sau baia Ledei in raul Evrotas sau o intrecere muzicala intre Apolo si Marsyas.

Parasim casa lui Aion si ne continuam drumul pe aleile ce duc catre urmatoare casa cea a lui Tezeu. Si aici gasim o minunatie de mozaic, labirintul ce are in mijloc un medalion ce-l reprezinta pe Tezeu ucigand Minotarul. Scena se petrece sub privirile Ariadnei. Un alt mozaic impresionant este cel ce prezinta prima baia a lui Achile sub atenta supraveghere a parintilor, Thetis si Peleus. Toate aceste mozaicuri se afla sub cerul liber si ma gandesc daca generatiile urmatoare se vor mai putea bucura de frumusetea lor.

Ne luam ramas bun (poate vom reveni candva) de la casa lui Tezeu si intram, de data aceasta chiar intram, in casa lui Dionysos. Aici totul e acoperit si ne vom plimba pe pasarele pentru a admira noi creatii ale inaintasilor.

Mai mare ca suprafata decat celelalte, casa lui Dionysos are placute ce ofera detalii si explicatii despre moazicurile vazute si exista explicatii si in limbajul Braille. Si aici reprezentari cu Dionysos, cel ce a invatat omenirea sa se bucure de atat de apreciatul “suc de struguri”. Regele Ikarus carand butoaie cu vin si alaturi doi beneficiari ai licorii, apoi atat de frumoasa Dafne cu Apolo si Peleus, scene de vanatoare si inca multe personaje mitologice in diverse ipostaze.

Iesim si din casa lui Dionysos si ne indreptam spre templul lui Asclepion. Cum Asclepion a fost zeul grec al medicinii simt nevoia si datoria de a-I aduce un omagiu. Scurt omagiu pentru ca nu prea a mai ramas mare lucru din templul sau. Plimbarea continua spre Odeon si aici e mai bine. Teatrul inca poate fi folosit pentru anumite evenimente iar alaturarea farului alb ce ghideaza navele ii da un plus de frumusete. Langa teatru s afla fosta piata aorasului, Agora, dar din care nu prea a mai ramas ceva.

Ne orientam dupa indicatoare si ajungem si la ruinele unei fortarete medievale, numit Saranta Kolones dupa numarul mare, adica 40 de coloane. Catelul a fost construit in sec. VII pentru a apara orasul de raidurile arabe. Zidurile cetatii aveau o grosime de 3metri si accesul era posibil pe un pod de lemn peste un sant. Cetatea a fost distrusa de un cutremur in 1222 si apoi abandonata. Din cea care a fost odata o fortareata nu a mai ramas mare lucru. Cateva bucati din cele 40 de coloane imprastiate in zona si doar cateva arcade au ramas in picioare. Am parasit cu parere de rau aceste minunate locuri in care istoria e prezenta si ne indreptam spre locuri mai prozaice caci nevoia de a imbuca ceva devine din ce in ce mai acuta.

In urmatoarea zi in programul nostru era trecut Troodos cu manastiri si sate din zona. Plecam imediat dupa mic dejun pe un drum pitoresc ce trece prin zone impadurite sau terasate, cu plantatii de vita de vie sau sate cocotate pe versantii colinelor. Drumul, a fost in general bun, dar am avut si zone mai proaste unde ne gandeam ca poate programul de navigatie ne facuse figura si a luat-o aiurea. Noroc ca peste tot era atat de frumos si nu ne pasa chiar daca drumul ar fi fost gresit.

Ajungem si la prima noastra oprire, un sat de o frumusete rara, numit Omodos. Sat este renumit in cultura vitei de vie si in producerea licorii lasate de Dionysos. Vinul local este cunoscut sub numele de Comanderia si il gasesti aproape peste tot in sat. Lasam masina in prima parcare intalnita, chiar la intrare in sat si incepem plimbarea noastra pe strazile inguste, petruite si marginite de flori ce se catara pe garduri sau peretii caselor, de numeroase ghivece ce sunt puse chiar pe strada. Intalnim in calea noastra biserica Sf. Cruce si intram.

E zi de sarbatoare, a treia zi de Paste si in biserica sunt oameni veniti la rugaciune, ramanem putin si ne retragem in liniste. P e strazi si in piata centrala multi turisti si localnici imbracati de sarbatoare. Unii socializeaza la o cafea asa cum am facut si noi la una dintre terasele din piata. Am cerut cate o cafea si un pahar de vin local, iar din partea casei ne-a adus ceva pesmeti. Tanara care ne-a servit ne-a auzit vorbind ramaneste si a intrebat de unde suntem. Ea vorbea moldoveneste, ca era din Republica Moldova si era venita cu toata familia de ani buni in Omodos. Am intrebat daca putem gusta si Comanderia si ne-a adus din productia proprie a patronului dupa ce i-a spus sotului sa vina in restaurant, vinul nu era expus.

Pentru acasa am cumparat 2 sticlute de 500ml tot productie proprie. Mai aveau la vanzare apa de trandafiri produsa tot de ei si multe alte soiuri de vin, dar astea erau imbuteliate si etichetate, deci produse pentru vanzarea fiscalizata. Comanderia noastra nu avea nici un fel de eticheta! Am lasat pe tanara moldoveanca sa-si faca treaba, iar noi am continuat sa exploram satul.

Dupa primul colt intalnim un preot cu o cruce mare pe umar ce intra in fiecare magazin, restaurant sau cafenea pentru a binecuvanta spatiul, afaccerea si pe proprietari. Curios nu era ca facea acest lucru ci faptul ca pe cruce avea un vesmant preotesc iar pe acesta erau prinse bancnote de euro de diferite valori.

Omodos mi-a placut tare mult si ma gandeam ca trebuie sa fie tare bine sa mai ramai in sat si dupa ce zarva unei zile se domoleste si cand doar cate un localnic se intoarce agale spre casa, iar tu, turist te bucuri de frumusetea vietii din satul de munte savurand un pahar de Comanderia sau pur si simplu privesti in jur si te bucuri.

Din Omdos am continuat spre manastirea Kykkos, dar mai intai am oprit in satul Pedoulas pentru a vedea biserica Sf. Arhanghel Mihail. Satul este situat pe valea Marathasa, catarat pe culmile impadurite ale muntilor Troodos.

Am oprit pe strada principala din sat, langa biserica mare si imediat am vazut un indicator ce arata ca pana la biserica cauta mai erau 100de metri. Nu a fost chiar asa, pana la bisericuta erau vreo 300 de metri, dar nu-i bai! Am coborat pe strduta pietruita sic and credeam ca am fost dusi in eroare apare si biserica. O construtie mica, din piatra ce nu te duce nici cum cu gandul ca ar fi o biserica crestina.

In zona muntilor Troodos se afla mai multe asemenea biserici mici, ce pastreaza intr-o stare buna fresce din vremea bizantina. Acestea, in numar de 10, au fost incluse in lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Daca va intereseaza si va doriti sa le vedeti cand veti ajunge in zona, va pot reda lista cu bisericutele trecute pe aceasta lista: Biserica Sf. Cruce din Agiasmati, Araka din Lagoudere, Sf. Cruce din Pelendri, Sf. Nicolae din Kakopetria, Podithou din Galata, biserica din Asinou, Sf. Ioan din Lampadistis din localitatea Kalopanagiotis, biserica din Moutoula, Sf Arhanghel Mihail din Pedoulas si manastirea Kykkos. Nu stiu daca va va fi de folos, dar daca am gasit lista in perioada mea de documentare am zis sa o impart cu voi.

Revenind la obiectivul nostru, biserica Sf. Arhanghel Mihail, a fost construita in 1474 din donatiile preotului Vasilios Chamados, iar picturile interioare au fost realizate, in stil bizantin, de un pictor locala, Minas. Frescele sunt dispuse pe doua nivele si sunt foarte bine pastrate.

Biserica este mica, are o singura incapere si un acoperis inclinat. Datorita spatiului foarte redus in biserica incapeau doar femeile, barbatii fiind nevoiti sa ramana in exterior.

La cativa metri de biserica se afla scoala in interiorul careia se afla muzeul. La momentul in care am ajuns noi era inchis, dar am fost multumiti ca am putut intra in biserica.

Ne-am intors la masina si ne-am continuat drumul pana la Kykkos.

Manastirea Kykkos, construita in perioada imparatului bizantin Alexios I Camnenul, in sec. al XI-lea. Legenda spune ca in acea vreme, guvernatorul ce conducea insula se plimba prin padurile racoroase de cedri din muntii Troodos si a intalnit un pustnic, pe nume Isaia. Acesta se ruga si nu i-a raspuns guvernatorului la intrebari decat dupa terminarea rugaciunii. Guvernatorul s-a simtit ofensat si la pedepsit, dar la scurt timp a cazut rapus de o boala grea. Gandul l-a dus la pustnicul pedepsit si l-a chemat cerandu-si iertare. Dupa acest moment guvernatorul se insanatoseste, dar doreste sa implineascca o dorinta a lui Isaia. Pustincul ii cere sa aduca de la Constantinopol icoana Maicii Domnului cu pruncul, pictata de insusi Apostolul Luca. Dorinta ii este indeplinita si mai tarziu va incepe constructia lacasului ce va adaposti icoana.

Manastirea Kykkos, a carui prim staret a fost Isaia si-a luat numele dupa o specie de stejar ce creste in zona sau dupa sunetul scos de o pasare, ” kik-ko, kik-ko”.

De numele manastirii se leaga si numele Arhiepiscopului Makarios, care a fost si primul presedinte al Ciprului. Mormantul acestuia se afla la aproxiativ 2km de manastire.

Manastirea, este cea mai bogata din Cipru. In interior, unde nu ai voie sa faci fotografii, totul este din aur, argint si pietre pretioase, dar cea mai de pret comoara este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, pictata de Evanghelistul Luca si care a ramas acoperita de cand se afla aici, asta fiind conditia impusa de imparatul bizantin.

In curte, curatenia este la ea acasa, totul este curat si ordonat, peretii din pridvoarele ce se intind de-a lungul cladirilor sunt decorate cu superbe mozaicuri aurite si fresce pictate si de pictori romani.

La mormantul lui Makarios nu am mai urcat si am inceput coborarea spre Paphos. Trecuse de mult de ora pranzului si am inceput sa ne gandim si la mancare. In drum am vazut un indicator ce ni s-a parut interesant:”Cassale Panayotis”-restaurant traditional. Urmam indicatiile si ajungem in satul Kalopanagiotis de o frumusete rapitoare. Cocotate pe pantele teraste a muntilor, printre copaci, vita de vie sau flori, casele pareau piese de lego puse acolo de mici arhitecti priceputi. De sus, din varful munteleui si pana la baza acestuia se vedea o linie de funicular ce probabil ducea turistii la un hotel. Jos, in vale, apele unui rau isi cautau locul sa treaca printre pietrele ce ocupau deja zona.

Ne-am incarcat de frumusete si am plecat in cautarea restaurantului. Ajungem la o poarta ce parea ca delimiteaza un spatiu privat, dar o data trecuti vedem ca suntem in zona de receptive a hotelului pe partea stanga si a restaurantului pe partea dreapta. Mai departe straduta ducea spre o biserica si alte locuinte. Am tras cu ochiul spre zona de cazare ce etala o curte interioara cu spatiu verde, cu flori si fantani arteziene, cu sezlonguri … si ne-am orientat spre terasa de vis-à-vis. Imediat ne-a intampinat un domn si ne-a explicat ca totul e ocupat sau rezervat si se poate doar peste cateva ore. Prea tarziu pentru noi!

Ne-am intors la masina si din nou curba la stanga, curba la dreapta, ajungem la drumul principal si ne vom potoli foamea in Pedoulas. (voi reveni cu un review)

Ajunsi in Paphos, desi cam obositi, incercam sa mai recuperam ceva din ce ne ramasese si mergem sa vedem Stalpul Sf. Pavel si biserica Kyriaki Chrysopolitissa.

Era aproape de asfintit si se pare ca am ajuns ghiar in “ora de aur” cum spun fotografii impatimiti ce asteapta momentul pentru a face cele mai frumoase poze. Noi, am nimerit intr-un asemenea moment si ne-am bucurat de lumina “de aur” ce se intindea peste micuta biserica si ruinele celei mai mari biserici crestine din Paphos.

Biserica, a fost construita in sec. al –XIII-lea pe ruinele celei mai mari bazilici crestine ce a fost ridicata in sec al VI-lea si distrusa in 653 in timpul invaziei arabe. Din vechea basilica se mai vad fragmente din coloanele de marmura si bucati de mozic din podeaua bisericii. Precum si ruine din vechiul Palat Episcopal.

Mica biserica, Agia Kyriaki, era inchisa si nu parea a fi fost deschisa in ultimii ani.

In interiorul situl gasim si ce a mai ramas din stalpul de care a fost legat si biciuit cu 39 de lovituri Sf. Paul, pe cand propavaduia crestinismul.

De aici ne indreptam spre faleza pentru o scurta plimbare pe malul marii cu regretul ca inca mai avem multe obiective ramase pentru o alta vizita in Cipru.

A doua zi urma sa ne indreptam spre Larnaca cu oprire la Kourion (macar asta trebuia sa nu ramana nevazut) si apoi la aeroport.

4 zile de program destul de intens, multe locuri superbe vazute, multe locuri despre care doar am citit si care au ramas pentru altadata!

---

VIZUALIZĂRI: 4608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI