O plimbare prin Ktima, Paphosul de pe dealuri

TIPĂREȘTE

Așa cum vă povesteam în reviewul anterior vezi impresii, Paphos este format (geografic vorbind) din două părți, care s-au dezvoltat (istoric vorbind) în faze diferite.

Kato Paphos („Orașul de jos” ), întemeiat de regele Nikocles în secolul al IV-lea î. Hr., a fost capitala cipriotă a Ptolemeilor și mai apoi a romanilor între veacurile II î. Hr. -IV d. Hr. Raidurile arabe din secolele VII-X au forțat însă populația să-și abandoneze locuințele de pe țărm și să se refugieze pe dealurile stâncoase ce străjuiau orașul.

Așa s-a născut „Orașul de sus” (Pano Paphos) sau Ktima. Denumirea Ktima, care înseamnă „bunuri/proprietate” , s-a păstrat din perioada medievală, când Ciprul era condus de dinastia Lusignan (1192-1489) iar zona aceasta deluroasă aparținea coroanei regale france.

În timpul ocupației otomane (1571-1878), în Ktima și-au avut sediul atât comandantul garnizoanei locale (pașa), cât și episcopul Paphosului. A fost o perioadă grea pentru locuitorii apăsați de taxe uriașe și obligați, mulți din ei, să treacă la Islam, în timp ce bisericile romano-catolice au fost transformate în moschei. Mai mult decât atât, Paphosul era practic izolat de restul insulei, și abia în 1920 britanicii au construit șoseaua care l-a legat de Limassol.

Subdezvoltarea s-a menținut până în anii 1970-1980, când Paphos a devenit, mulțumită unor investiții masive în infrastructură, principalul centru turistic din vestul insulei. Ktima a fost în mare parte restaurat în 2017, odată cu declararea orașului drept Capitală Culturală a Europei, și se prezintă astăzi ca un amalgam de clădiri medievale, otomane, neoclasice și coloniale înșirate pe străduțe înguste labirintice ce alternează cu bulevarde largi cu scuaruri imense, pline de cafenele și restaurante mai puțin cunoscute de turiști, dar frecventate de localnici.

Ktima este deopotrivă zonă rezidențială și centru administrativ. Aici se află primăria orașului, biblioteca municipală, trei muzee importante (arheologic, bizantin și etnografic), sediul poștei și poliției, cartierul școlilor („school cluster” ), vechiul cartier turcesc Moutallos, dar și parcuri și grădini publice, galerii de artă și câteva biserici și moshei interesante.

O soluție convenabilă pentru turiștii care nu au prea mult timp la dispoziție pentru vizitare este un sightseeing tour cu autobuzul roșu cu etaj descoperit. Funcționează zilnic din aprilie până în noiembrie, cu plecare din oră în oră (la fix) din port. Există două variante: turul de 60 minute fără posibilitatea de a coborî (12 euro/adult, 6 euro/copil 4-12 ani, gratis sub 4 ani) sau hop-on hop-off valabil 24 de ore (15 euro/adult, 7 euro/copil 4-12 ani, gratis sub 4 ani).

Traseul este același și cuprinde 12 stații pe care le puteți vedea în primele fotografii anexate la review sau accesând citysightseeingpafos.com/ ... r-brochure.html.  

Eu am folosit transportul în comun, bine pus la punct. Pentru adulți, costul unui bilet este 2 euro, respectiv 3 euro după ora 21, și există abonamente pe o zi de 6,50 euro. Copiii sub 6 ani circulă gratis și cei cu vârsta de 6-13 ani plătesc jumătate din preț. Aceste tipuri de bilete pot fi cumpărate doar de la șofer (e recomandabil să aveți bani potriviți sau, în orice caz, bancnote nu mai mari de 20 euro), în timp ce abonamentele lunare sau anuale se achiziționează de la birourile de informații din stațiile Karavella, Tombs of the Kings (în apropierea căreia am locuit), Harbour și Polis. Detalii găsiți aici: pafosbuses.com.

În aceste patru stații importante este afișat orarul autobuzelor, dar îl puteți afla și de pe site-ul precizat mai sus. Pot să confirm că este respectat cu sfințenie, drept care vă sfătuiesc să-l consultați pentru a evita pierderile de vreme în stații, mai ales că pe unele linii autobuzele circulă rar.

Karavella este principala stație din Paphos, și aici opresc și autocarele Intercity. Surprinzător pentru mine, cele două autobuze care fac legătura cu aeroportul (612 cu stația terminus Tombs of the Kings, respectiv 613 cu cap de linie la Karavella) sunt dintr-acelea obișnuite, nu tip autocar, așa încât bagajul trebuie cărat înăuntru și depozitat cumva la picioare pe parcursul călătoriei.

Revenind la Ktima, din păcate în cele 6 zile de ședere aici (din care una ocupată cu o excursie despre care voi relata în alte reviewuri), nu am avut timp să-l bat la pas cu asiduitate, și nici vremea îngrozitor de călduroasă nu m-a ajutat.  

Am bifat totuși din autobuz Apostolou Pavlou, un bulevard lat care face legătura dintre zona portuară și Kennedy Square, principala piață din oraș, loc de întruniri publice și întâlniri la cafenele și taverne. La intersecția acestui bulevard cu alte două (Tombs of the Kings și Agion Anargiron) se află cel mai mare complex comercial din oraș, Kings Avenue Mall.

Am parcurs cu autobuzul și strada Griva Digenis, pe care se află Muzeul de Arheologie, Primăria și Biblioteca Municipală. Primăria, o clădire în stil neoclasic cu coloane, o imitație a Parthenonului atenian, a fost construită în anul 1955 în Grădinile Municipale. Vizavi de aceasta, în imediata apropiere a Pieței Kennedy, Biblioteca Muncipală este un alt edificiu impresionant în stil neoclasic datând din anii 1940.

La nord de Kennedy Square se întinde o zonă pietonală ofertantă din punct de vedere turistic, unde se pot vizita biserica Agios Kendeas, un locaș religios care a jucat un rol decisiv în înființarea primelor școli din Paphos, moscheea Djamir Kebir (fostă biserica Agia Sofia), sau băile otomane ridicate în 1592 de comandantul turc Mehmet Bay Emboubeikir. Însă principalul punct de atracție rămâne, probabil, Municipal Market.

Și către ea m-am îndreptat și eu.

Municipal Market sau Paphos Market/Open Market sau Agora, așa cum mai apare ea menționată pe unele site-uri și hărți, a fost amenajată în 1920 ca piață de legume, fructe și carne, însă în ultimii ani a fost transformată în mici spații comerciale destinate cu precădere turiștilor, unde sunt scoase la vânzare îmbrăcăminte, accesorii, produse de marochinărie, bijuterii, cosmetice și suvenire. Mărfurile sunt de bună calitate, din câte am observat, iar prețurile mi s-au părut rezonabile.

Dar cel mai mult m-a impresionat panorama superbă a Orașului de jos care se deschide de la înălțimea dealului, pe o terasă din dreptul stației autobuzelor 610 și 611, situată drept în fața intrării principale. Paphos Overlook, așa e notat pe hartă acest punct belvedere. Foarte spectaculoasă priveliștea. Am văzut și un lift care urca din Kato Paphos aici, dar cred că a fost scos din funcțiune.

După ce am căscat ochii (nu și portofelul) în piață, am străbătut câteva străzi pietonale în drum spre Karavella bus station. Am constatat cu mirare că erau pustii în jurul orei 14, când am ajuns eu, dar presupun că aveau să se anime seara. Nu de alta, dar am văzut în trecere multe magazine, unele din ele ale unor branduri internaționale, și o grămadă de cafenele și restaurante.

La un asemenea local, pe numele său Grafico Cafe, m-am oprit și eu pentru un frappe și un fresh de portocale (ambele 2,50 euro). Asta inițial, însă în timp ce le savuram la umbră, mi-am dat seama că mi se făcuse foame, așa încât am comandat și un sendviș cald cu șuncă și brânză (4,90 euro). Și după ce mi-am pus burta la cale, am continuat drumul spre Karavella, de unde am luat autobuzul 618 spre stația Tombs of the Kings, și de acolo autobuzul 615 către Venus Beach, unde mă aștepta Elena pentru plaja de după-amiază.

Într-o altă zi, după plimbarea pe faleză, am pornit către Muzeul de Arheologie.

Adresa: strada Griva Digenis nr. 43 

Orar: marți-duminică 9-16.30.  

Intrarea liberă.  

Site: http://www.culture. gov. cy/ 

Este un muzeu districtual (cel național se află, așa cum e normal, în capitala Nicosia), de dimensiuni modeste, cu numai cinci săli, și vizita mi-a luat puțin peste o oră.

A fost înființat imediat după obținerea independenței Ciprului de sub britanici (1960) și inaugurat în anul 1964, cu extinderi efectuate în 1965,1977 și 1987. Cuprinde o colecție de artefacte descoperite în regiunea Paphos datând din paleolitic până în epoca romană și prezentate cronologic.  

În prima sală sunt expuse unelte excavate în siturile epi-paleolitice și neolitice de la Vretsia-Roudios (mileniile XI-X î. Hr.) și Kisonerga-Myloudia (mileniul IX î. Hr.), cele mai vechi descoperite în Cipru și printre cele mai vechi din lume. Se crede că ar fi aparținut unor populații de vânători-culegători ajunși pe insulă din Levant și Anatolia.

A doua sală prezintă artefacte din perioada chalcolitică (3900-2500 î. Hr.) găsite în așezări umane și cimitire din Lempa-Lakkoi, Kisonerga-Mosfilia și Souskiou-Vathyrkakas. Printre acestea, cele mai vechi obiecte din cupru descoperite în Cipru, vase de ceramică și figurine cruciforme. Interesantă mi s-a părut reprezentarea așa-zisei Case a lui Pithos (sfârșitul mileniului III î. Hr.), unde artefactele găsite dovedesc existența unor comunități mai bine închegate, cu o ierarhie socială, organizare economică și relații comerciale cu alte insule din bazinul mediteranean.  

Din epoca timpurie și de mijloc a bronzului, caracterizată prin dezvoltarea mineritului, agriculturii și a ocupațiilor domestice, provin fusurile de țesut din situl Kisonerga-Skalia, confecționate din cuprul abundent pe insulă, dar și vasele de ceramică descoperite în cimitirele din zonele Kisonerga-Ammoudia și Kisonerga-Heiromantres.

În epoca târzie a bronzului (1650-1050 î. Hr.), Palaepaphos (actualul sat Kouklia) a devenit un centru major de producție și comerț cu cupru și cel mai important centru de cult al Afroditei. A fost și o perioadă de strângere a legăturilor cu civilizația egeană greacă, influența acesteia fiind vizibilă în obiceiurile de înmormântare, similare cu cele descrise de Homer. Muzeul prezintă două morminte luxoase reprezentative pentru perioadele cipro-geometrică și cipro-arhaică (secolele XI-VIII î. Hr.), aparținând probabil clasei conducătoare.

Epoca fierului (1050-310 î. Hr.) a însemnat apariția regatului Palaepaphos, lucru demonstrat de monedele și inscripțiile votive traduse din greacă în scrierea cipro-silabică, folosită până în perioada elenistă.  

În secolul al IV-lea î. Hr. a fost întemeiat Neapahos, care a devenit capitala insulei și noul său centru economic și administrativ, precum și unul dintre porturile mari din estul Mediteranei. Numărul mare de amfore și monede datând din acestă perioadă stă mărturie relațiilor comerciale extinse ale orașului cu întreaga zonă mediteraneană, în timp ce prosperitatea adusă de negoț e dovedită de statuile din marmură ale Afroditei și picturile murale ilustrând figuri mitologice care decorau clădirile publice. Alte mici obiecte de lux din ceramică fină, metale prețioase ori fildeș au fost descoperite în clădiri particulare, cel mai probabil ale unor negustori bogați.

Din perioadele elenistă (312-58 î. Hr.) și romană (58 î. Hr. -395 d. Hr.) muzeul expune câteva sarcofage luxoase, statui din marmură, coloane în stil grecesc și stellae funerare, precum și picturi murale descoperite în Casa lui Aion (Parcul Arheologic din Paphos).

În fine, în atrium este prezentată cea mai mare inscripție descoperită în zona Paphosului, în onoarea împăraților romani Antoninus Pius și Marcus Aurelius, cei care au reconstruit teatrul orașului, cel mai vechi de pe insulă.

În concluzie, deși relativ scurtă, vizita la Muzeul de Arheologie mi s-a părut interesantă și mi-a completat cunoștințele despre trecutul orașului dobândite la Parcul Arheologic.

Recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 327 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI