Nunta de piatră – o lume alba si pura

TIPĂREȘTE

La numai 5 km de Kardjali in satul Zimzelen, natura ne arata inca o data ca orice am incerca noi sa construim, tot ea stie mai bine cum se fac treburile! Undeva pe marginea drumului, langa un indicator, lasam masina si incepem sa urcam pe dealul alaturat. Nu sunt alte indicatoare si nici turisti.

Arsita ne da mult de furca. Suntem in plin soare si nu gasim nici urma de copacel unde sa ne racorim putin. La un moment dat o potecuta face la dreapta printre tufe si am impresia ca pe acolo trebuie sa o luam pentru a ajunge la obiectivul nostru. Ma strecor printre tufisuri cu tepi lungi si ajung cu chiu cu vai la... un gard de sarma! Prin gard se vedea clar ca am ajuns pe unde trebuie. Injur ardeleneste, adica incet dar sigur si deodata vad o spartura in gard, facuta tot de ceva turisti rataciti printre ghimpi ca si noi. Ne strecuram prin spartura si avem grija sa nu ne taiem la picioare. Bingo! Am ajuns!

In fata noastra se intinde un peisaj ireal. Totul este alb stralucitor. Coloane de piatra alba se inalta ca si cum ar strajui un templu. Lipesc limba de o coloana si va asigur ca nu era sare (ptiu, ptiu!!). Ma dezlipesc scuipand in toate partile ca o pisica. Bravo mie! Asa-mi trebuie!

Locul are o legenda frumoasa. Un baiat se indragosteste de o fata din zona dar nu reuseste sa ii vada decat ochii deoarece fata purta o basma care ii acoperea fata, dupa obiceiul locului. Cu toate acestea baiatul se indragosteste de ea atat de tare incat parintii lui se tem ca se va imbolnavi. Tatal sau hotaraste sa il salveze si merge la familia fetei respective sa o ceara de nevasta pentru fiul sau. Conform obiceiului acelor vremuri, petitorul trebuia sa aduca cu el mult aur. Familia fetei accepta cererea in casatorie, alcatuieste un convoi de nuntasi, urca fata pe un catar si pornesc cu totii catre satul baiatului, satul Zimzelen.

Pe drum fata era fericita ca merge sa se casatoreasca cu baiatul pe care si ea il iubea nespus de mult. Intamplarea face ca la un moment dat, tocmai cand alaiul trecea peste un rau, o pala de vant sa ii smulga fetei basmaua care ii acoperea fata. Tatal mirelui a vazut frumusetea incredibila a fetei si prin minte i-au trecut ganduri necurate. Vantul a citit gandurile socrului si imediat a starnit o furtuna incredibila care i-a transformat pe toti nuntasii in piatra alba. Baiatul indragostit a alergat intr-un suflet la locul intamplarii, a cazut in genunchi si plangand a implorat vantul sa il transforme si pe el in piatra alaturi de iubita sa. Vantul i-a ascultat ruga si l-a transformat in stana de piatra sarutandu-si iubita. In fata lui exista si in ziua de azi o baltoaca formata din lacrimile sale de jale.

Nu va mai povestesc despre frumusetea locului ci va las sa il descoperiti singuri prin intermediul filmuletului meu.

Rog webmasterul sa ataseze urmatorul film

https://www.youtube.com/edit? o=U&video_id=a8QPft5W5to

---

VIZUALIZĂRI: 1553 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI