Fethiye & Oludeniz - sejur de recomandat

TIPĂREȘTE

Fiind prima mea postare dati-mi voi sa transmit binete tuturor celor care impartasesc experientele de calatorii si vacante. Eu am beneficiat din plin de aceste review-uri asa ca merci frumos dragi calatori!

Am plecat cu masina din Constanta catre Fethhiye in 12 Sep 2013. Am tras tare in prima zi si am noptat la Izmir (un hotel oribil la marginea drumului expres, am regretat alegerea si din pacate nu imi amintesc numele hotelului - am sa incerc sa caut mai atent prin poze poate gasesc ceva, daca gasesc revin cu review dedicat).

In 13 Sep am ajuns la Selçuk si am intrat la Efes (Ephesus) - loc detaliat si in alte review-uri. Personal consider ca este un must visit din mai multe puncte de vedere: este un sit istoric impresionant, pt pasionati de arhitectura si design este ceva spectaculos si pur si simplu magnetic (nivelul de detaliu si perfectiune la sculptura in piatra este ceva greu de descris), pt cei care vor sa vada tursimul de masa in forma pura este locul unde se poate studia, pt amatori de lingvistica este locul unde veti auzi cele mai multe limbi vb pe metru patrat (turca, engleza, franceza, rusa, araba, manadrina, italiana, spaniola, germana, japoneza, filipineza, limbile scandinave, etc... este halucinant la un moment dat).

Sfaturi pentru Efes: luati cu voi neaparat apa dinainte de a intra pt hidratare (eu am plecat cu 2 bacsuri din Romania si nu am regretat, apa noastra imbuteliata are o calitate pe care nu o poti gasi in Turcia, dpmdv) turul dureaza 2-3 ore depinde de ce esti interesat (noi am stat aproape 4 ore cu tot cu pauza de cafea, poze la detaliile de constructie, dat apa la pisici si joaca cu ele, fotograf pt altii, studiul obiectivelor, pauza la umbra). Recomand si protectie impotriva soarelui (palarie, sapca de desert, imbracaminte de in, ochelari) eu am plecat cu un bronz model tricou.

Am plecat spre Fethiye, de fapt spre Kayakoy (satul de piatra) unde am ajuns spre seara si ne-am cazat la pensiunea Misafir Evi (casa de oaspeti).

Despre Misafir Evi - rezervasem din Iulie o dubla pentru 8 nopti. Locatia am gasit-o exact cum ne-am imaginat-o si ne-am dorit-o: rustica, linistita, originala si pitoreasca. Rezervarea am facut-o in urma unei corespondente pe e-mail cu proprietarul, Filiz (se citeste s z-ul din turca), o doamna amabila care initial solicitase datele de credit card, eu am fost dispus sa ii platesc in cont, ea a renuntat la aceste formalitati si i-am platit la fata locului. Despre locatie puteti gasi si recenzii online, eu va pot spune ca raportul calitate pret este excelent - noi am platit 70 TL per pers cu MD inclus, pt demipensiune plateam 90 TL per pers. Am vrut doar MD inclus deoarece am vrut sa experimentam si alte locatii si va sfatuiesc in deosebi pe gurmanzi sa faceti la fel. Daca totusi decideti sa mancati cina la Filiz nu veti regreta, este gatit in casa dar stand mai multe zile se repeta. Micul dejun nu este pentru gurmanzi: 1 ou de persoana iar restul bufet (verdeturi, branza, fructe. gem) - ce este de mentionat ca sunt de provenineta locala, fie crescute in gradina, fie de la cei din sat, mai putin oualele care erau de magazin. In zona stau f prost cu cafeaua (slab calitativ, nu stiu sa o prepare). Nu recomand camerele de la parter orientate spre piscina - este umezeala. Cele doua camere de la etaj orientate spre iesirea din curte sunt cele mai bune (nu se aude nici hóge la cantarea de dimineata si nici cocosi matinali). In rest pensiunea este f curata, dispune de o curte interioara placut amenajata cu multa verdeata, spatii de citit, piscina, smochini, sezlong, hamace si cel mai important lada frigorifica cu halbe inghetate pentru un Efes rece de zici ca-i ambrosie :). Nu aveti televizor si frigider in camere, un televizor la parter in lobby iar frigider la bucatarie si 2 lazi frig in curte, nu o recomand cuplurilor cu copii de peste 3 ani, oameni pe care ii gasiti acolo cauta liniste - locul are o armonie aparte. Si deasemenea in niciun caz nu recomand locatia oamenilor lipsiti de bun simt, vulgari, galagiosi - sigur nu o sa va placa, va veti plictisi.

Legat de zona: vazuta de sus pe harta avem: orasul Fethyie in NV situat pe malul marii; la S avem Kayakoy (care de fapt este denumirea vechiului sat greces Levissi, actualele doua sate locuite se numesc Keciler Koyu si Kinali Koyu - veti vedea 2 geamii in zona) la o altitudine aprox de + 800 m in fapt o mini depresiune (urci din Fethiye aprox 7 km in serpentina abrubta si apoi cobori 1 km) sau un crater de vulcan asa se vede din parapanta - este ceva superb, se merge numai prin padure de pini care ies dintre pietre, o padure fantomatica care la noi nu se regaseste; La V avem Ovacik si Hisaronu - cartierul de locuinte respectiv cartierul de distractie aflate sus si ele fata de Fethiye si Oludeniz statiunea iar in SE Oludeniz statiunea cu celebra Blue Lagoon strajuita de muntele Babadag (muntele Tatalui +1998 m) de unde te lansezi cu parapanta spre plaja din Oludeniz.

Unde am fost si ce am facut:

Saklikent: aflat la aprox 30’ de mers cu masina (dinspre Fethiye spre Antalya). Este un canion carstic spectactulos. Esti nevoit la intrare sa intri prin apa fff rece (care-ti ajunge undeva pana la piept sau brau depinde de inaltime) care curge cu un debit insemnat facand inaintarea greoaie, numai ajutandu-te de frangie poti trece. Iti fac turcii poza in suviul de apa si dupa ce te intorci contra 5 TL ti-o predau. Canionul este f lung noi am tot inaintat in el pana intr-un punct unde era destul de delicat de escaladat si din ratiuni de siguranta nu am mai inaintat. In rest calcarul acela erodat iti da impresia ca esti pe o planeta straina iar racoarea vs caldura de afara este mana cereasca. Luati cu voi un rucsac sau alt obiect de depozitare (in special electronice) pe care sa-l puteti ridica deasupra apei in momentele in care intrati in apa pana la brau sau chiar pana la umeri. Nu mancati la asa zisele restaurante de la intrarea in canion, mancati in satele de dinainte de canion: stai ca turcu, la masuta mica, mananci gozleme proaspete cu ayran facute de localnici si bei Efes Bira – sultan te numesti iar doamna este cadana . In zona este si Yaka Park (de fapt un restaurant – crescatorie de pastrav) – merita vazut: se capteaza apa din munte si este amenajata in cascade si lacuri mici – interesant. Se poate manca si aici dar este mai scump decat in sate iar calitatea nu difera. Noi doar am intrat, am facut cateva poze si am plecat, eram full ca sa mai putem manca ceva.

Paragliding: Filiz ne-a ajutat cu rezervarea si va recomand daca aveti posibilitatea sa o faceti prin cel la care sunteti cazat, noua ne-a obtinut un discount f bun. Am zburat cu Reaction. Cu tot cu CD ne-a costat undeva la 90-100 Euro de pers. Te urca de pe plaja din Oludeniz cu un microbus pana sus la 1998 m. Pe drum te rogi sa nu cada microbusul in prapastie (drumul pare de un sens si mai vin din cand in cand si din contrasens, ce urca pe roti trebuie sa si coboare), iar cand ajungi sus te rogi mai tare  si pana la urma faci cativa pasi cu pilotul tau, te asezi in scaun si zbori... fantastic. Daca doriti sa faceti si altceva in ziua respectiva tineti cont ca trebuie sa rezervati din timp (minim 1 zi inainte) si ca puteti avea surprize – daca bate vantul peste o anume viteza nu se zboara. Sa mergeti cu incaltari ce acopera tot piciorul; noi am fost in sandale si ne-au dat de la ei ceva pantofi sport destul de dubiosi cu 2-3 numere mai mari (sosetele sigilate). Atentie la pozele din zbor sa va uitati in obiectiv, sa fiti fotogenici (merge si cu ochelari chiar recomand), altfel o sa va pozeze casca. Daca va stiti cu rau de stomac sau de mare nu acceptati spining pt ca o sa vi se faca rau – nevasta-mea a patit-o.

Boat trip. Inainte de paragliding ne-am rezervat pt ziua urmatoare un boat trip pe care am dat 20 TL/pers. Poti rezerva la agentiile de pe plaja. Noi am rezervat la Pegas. Este un vaporas maricel pe 2 niveluri. Veniti mai din timp daca doriti loc la nivelul puntii unde ai umbra si este racoare. La nivelul de sus mergi la prajit. Pe barca in cei 20 TL ti se da un gratar (pui sau peste) si cartofi prajiti, bauturile se platesc separat inclusiv ceaiul. De la 10 la 18 ne-a plimbat in 7 locatii: Blue Cave, Butterfly valley, Aquarium, Gemiler Bay, Cold water bay si Camel beach – in fiecare dintre ele se opreste si se sta un anumit timp pentru baie sau vizitare. Se poate vizita Butterfly valey – dar in perioada septembrie nu prea vezi butterfly pe acolo si Saint Nicholas Church din Gemiler Bay. In rest balaceala la greu – apa este fabuloasa. Am inchiriat si un fotograf (pe nume Casper) caruia i-am dat 40 sau 60 de TL si ne-a pozat omu’ toata ziua, ne-a dat CD la final si adresa de e-mail in caz ca nu mergea ulterior CD-ul.

Bazar-ul de Marti din Fethyie – Merita vazut intr-o oarecare masura. Eu mi-am luat mirodenii, seminte de pin, suc-otet de rodii (fantastic pt salate), melasa de roscova (inlocuitor de zahar). Am mancat cele mai bune gozleme, 2 halbe de ayran autentic, 2 halbe de suc de rodii presate la rece in fata ta (yum-yum), serbet din pepene galben cu gheta sparta – pt mirodenii si mancare merita (unique). N-am avut ce sa vad in partea de bazar propriu-zis – regasiti ce se facea la noi imediat dupa 90 si mai exista si acum in unele locuri (Europa in Bucuresti, pe la Medgidia) – un loc unde se vand perdele, blugi, tricouri, portelanuri, butelii, etc. Eu am negociat o narghilea (made in China) de la 200TL la 100 TL – am zis ca am facut o afacere dar am regretat un pic ulterior, o puteam lua mai ieftina din alta parte . Dupa bazar ne-am plimbat pe faleza din Fethiye care este frumoasa, sa vedeti marina acolo (sute de yacht-uri care mai de care mai spectaculoase si aliniate ca sardelele in cutie). Poti sa te opresti la terase sau pe bancute sa mananci inghetata (va recomand Salep Dondurma – inghetata elastica) sa mananci un peste proaspat, sa bei o bere sau chiar un porum fiert (sut misir – porumb de lapte).

Hamam in Fethiye – am vrut un hamam (baie turceasca) cat se poate de autentic si asta am primit. In Oludeniz erau cateva hamam dar mici si ne-a fost teama sa nu ne trateze turistic. Am cerut indicatii si am mers la hamam-ul orasului Fethiye unde merg si localnici. Costa 40 TL de pers. Faci un dus, te baga la sauna un pic, iar faci dus, te freaca un nene bine de tot cu o manusa abraziva si face caterinca de tine ca esti jegos, faci iar dus (dai jos jegul) apoi imbraca intr-o spuma de sapun stoarsa mestereste dintr-un sac, masaj si apoi pe cine-l tine te trosneste si iti aseaza oasele (eu am zis ca nu mai ies intreg, dar am iesit fresh). Mi s-a parut un pic scump dar o experienta grozava. Nu vb Engleza acolo doar Turca si am gasit un vorbitor de Rusa (era din Turkmenistant). Eu m-am inteles cat de cat in Turca cu ei iar nevasta-mea in Rusa. Pt cei pudici atentie ca mai poti vedea si partile altora (barbatii intra doar cu un prosop in jurul taliei pe care il mai dai la o parte cand te intoarce pe o parte sau pe alta, cand stai cu fata in sus ti-l pune mot). Doamna mea s-a inteles cu Turkmenul si a fost ok. La final ne-au invelit bine in prosoape si ne-au dat ceai de mere – apoteotic. Ne-a placut la amandoi. By the way – nu este f usor de gasit, ca orientare intrebati si cautati autogara si de acolo in stanga (practic in spatele autogarii) pe langa marginea acelui raulet cam 400 metri).

Fethiye – in oras se pot vedea vestigiile Lyciene (sarcofage, carved tooms), orasul vechi, faleza, se poate merge la plaja la Calis. Eu va recomand orasul vechi cu zona Passepartout si magazinele de shoppingaraie + locurile de baut ceai sau ceva racoritor. Fiind la final de sezon am prins preturi bune (ne-am luat niste perne ornametale, haine, papuci de piele, bineinteles ochiul magic, si alte chestii). Aici am gasit narghilele la preturi bune si mult mai ok dpdv design (am regretat achizitia din bazar), table f fain lucrate. Am jucat table cu un turc – proprietar de magazin, am castigat si mi-a dat tutun si carbune de narghilea gratis. S-a ofticat turcul ca n-am mai jucat pt revansa dar nu mai aveam timp de el . Mergeti neaparat la piata de peste care este la 3-400 metri de Passepartout. Iti alegi peste proaspat, il platesti si pt 6 TL ti-l gateste si ti-l preda cu o salata bogata. Noi ne-am luat vreo 4 feluri de peste (neaparat pink fish – sunt cam de 4 ori mai mari ca un stavrid dar f buni). Ca detaliu ei nu mananca si nu comercializeaza chefal, il considera murdar. Pentru mine este al doilea cel mai bun loc de mancat peste de mare dupa Tripoli, Libya. Noi am mancat la terasa/ restaurantul Alabalik (inseamna Pastrav) – vi-l recomand.

Restul zilelor le-am petrecut la plaja. In zona plajele comune sunt Fethiye la Calis beach, fie in Gemiler bay, fie in Oludeniz – nici una nu are nisip. Singura plaja reala este Kidrak beach. Coborati in Oludeniz si in centru statiunii faceti stanga spre LyKia World, iesiti din Oludeniz mergeti 2 km si ati ajuns. Este de fapt un parc natural in care se regasesc mai multe specii de albine si viespii (pe noi nu ne-au deranjat, sunt mai multe la zona limitrofa plajei unde incepe padurea de pini) – am stat si langa padure la umbra fara probleme. Pe plaja am descoperit si cuiburi de Caretta (oua deja eclozate). Plaja este fff frumoasa. Are aprox 1,5 km. Parcarea este cu plata si este destul de scumpa 14 TL per zi (daca compari cu Mamaia nu mai este asa scumpa) dar nu ai alte optiuni. In fiecare zi in care am fost acolo nu erau mai mult de 30 de pers pe plaja, in timp ce in Oludeniz stateau britanicii gramada la sezlong pe pietre – n-am inteles logica lor. Atat in Oludeniz cat si in Fethiye sunt zone unde puteti parca fara sa platiti, nu parcati in zonele nepermise. In Oludeniz puteti parca undeva in centrul statiunii, nu coborati cu masina spre plaja, faceti stanga pe strada mai larga (o sa o observati ca fiind mai larga) si apoi cautati loc de parcare fie pe strada asta fie pe strazile ce merg in sus – apoi coborati pedestru spre plaja. In Fethiye parcarea este ieftina.

Cu toate ca am stat in Kayakoy nu am apucat sa vedem in detaliu satul grecesc de piatra, destul de putin – un mic regret. Nu am mers sa vedem cetatile Lyciene din zona deoarece vazusem destule pietre la Efes si in Fethiye am vazut mormintele in piatra – mie mi s-a parut suficient.

La un moment dat din pacate ne-am intors. In drum spre casa am dormit in Eceabat la unul din Hotelurile de tranzit - horror. Sunt curios daca cineva a incercat in Eceabat vilele dinspre dealurile Galiopoli (am vazut ca sunt doua locatii), daca da pls share. By the way - de la Ecebat ne-am luat ulei de masline f bun la canistra de 5 litri – am luat 20 de litri cu 40 TL/ canistra, undeva la 20 Ron/litru.

Daca am ratat ceva sau aveti voi intrebari suplimentare as fi bucuros sa va raspund.

---

VIZUALIZĂRI: 5503 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI