Crno Jezero sau „Ochii din Durmitor”

TIPĂREȘTE

Zabljak, o frumusețe rurală, o stațiune aerisită, cu locuri de cazare pentru toate portofelele/cardurile.

Pentru a putea beneficia de relaxare în Parcul Național Durmitor, o cazare în Zabljak este soluția ideală.

Cum noi nu suntem „munțomani” (expresia nu-mi aparține dar e tare haioasă) dar pofta de peisaje verzi și răcoroase exista, am ales să poposim un pic în acest muzeu natural.

Obiectivul meu a fost Lacul Negru, Crno Jezero, la 3 km distanță de centrul satului Zabljak. Acum să nu vă imaginați că sunt vreo cățărătoare pe vârfuri semețe sau vreo înotătoare prin lacuri glaciare. Îmi place să admir natura și să mă plimb un pic, la atât se reduce „muntele” pentru mine. Deci, pentru cei ca mine și nu numai, o să povestesc ce se poate face la acești „ochi”.

Cel mai mare dintre cele 18 lacuri glaciare, Crno Jezero nu mi-a înșelat așteptările.

Am urmat indicatoarele puse cam peste tot în Zabljak și am ajuns în câteva minute cu mașina la aglomerația auto care mărginea șoseaua, am înaintat atât cât am putut, să fim cât mai aproape de bariera care bloca trecerea mașinilor, să nu cumva să mergem prea mult pe jos =)). Ne-am „pitit” după un autocar și-am pășit către casa de bilete, un bilet costa 3 euro/persoană, de parcare n-a pomenit nimeni, probabil au crezut că suntem turiști din autocar :D

Cărarea șerpuită care acoperă pământul din parc este asfaltată, pista pentru bicle mărginea iarba, estimez eu că am parcurs circa 1 km prin inima pădurii.

La marginea asfaltului sunt băncuțe confecționate din copaci, din loc în loc sunt coșuri de gunoi, natura e respectată în Durmitor.

Printre brazi zăresc poienițele pline cu flori, margaretele, iubitele mele, îmi zâmbeau cu toate petalele, eram tare încântată. O cișmea pietruită era solicitată de către turiștii însetați, apa ei era potabilă. Un loc de joacă pentru copilași este amenajat într-o poieniță, eu am poreclit-o Dumbrava Minunată.

Pentru turiștii jucăuși, Crno Jezero ascunde printre brazii uriași un parc de aventură, am văzut pe sforile alea și pitici dar și adulți. Din loc în loc, din drumeagul principal se desprind poteci însemnate, pentru diverse trasee prin pădurea bătrână.

Stâlpii de iluminat sunt prezenți pe toată lungimea asfaltată, la capătul acesteia, în stânga sunt toaletele gratuite, în dreapta sunt panouri informative. Nu lipsesc nici de aici restaurantele cu terasă, locul este complet, nu muriți nici de foame, nici de sete.

Ei da, în final, pe fundalul picturii mute îmi apare mărețul Lac Negru care nu e negru deloc, imaginea mi-a tăiat răsuflarea. „Minunăție de minune”, văd o apă verde, cu margini pietruite, line, deloc abrupte, rotunde aș putea spune. Apa e păzită de vârfuri albe, muntoase, asemănătoare cu iubitul meu Biokovo - vezi impresii

La marginea stâncilor, brazii se oglindesc în lacul rotund, umbra lor este neagră, de-aici și denumirea de Lac Negru. Bine, cât am stat acolo culorile se jucau cu ochii noștri, diferite nuanțe de verde ni se perindau prin față, soarele era vinovat, se juca de-a v-ați ascunselea cu norii, ba mai mult, s-a și supărat și la un moment dat n-a mai apărut, cerul începuse să verse picături mărunte, o torențială caldă, ușoară, de vară, s-a abătut asupra Durmitorului.

De jur împrejurul apei este o potecă, dar sunt și cărări ce se pierd prin pădure, numai bune pentru a parcurge diferite trasee. Citisem că poteca din jurul lacului are vreo 4 km, n-am verificat informația dar e posibil să fie adevărată, zona e destul de întinsă.

Lacul Negru are forma cifrei opt, este compus din doua lacuri, cel văzut de mine e Lacul Mare, n-am ajuns până la Lacul Mic. De aici și expresia „ochii din Durmitor”, imaginea celor două lacuri văzute de sus seamănă cu doi ochi.

Muzeul Crno Jezero îți oferă sentimente nedefinite, măreția naturii te-ndeamnă să-i mulțumești din nou Domnului pentru că poți beneficia de frumusețe, de aer și culoare.

Intrarea în apă e lină, se adâncește destul de repede, sunt necesari șoșonii de apă, am văzut în apă pietre coțuroase. Erau câțiva turiști de vârste diferite care se scâldau în apa lui Crno. Am băgat și eu mâna în apă, era caldă la mal. Concluzia este că se poate face baie și plajă în/la Crno Jezero.

Băncuțele sunt numeroase, ele privesc tăcute lacul, munții și pădurea, ne puteam odihni ore întregi acolo, nu cred că m-aș fi plictisit. Am urcat un pic pe poteca din stânga în timp ce domnul soț se odihea privind lacul, am găsit un foisor foarte frumos, cocoțat un pic printre brazi, umbrele oglindite în apă erau mișcătoare, v-am spus că soarele era jucăuș.

Se pot închiria și caiace sau se pot face plimbări cu bărcuța, am văzut câteva pontoane construite pentru astfel de plecări alunecoase și ude.

Am poposit la o limonadă/cafea pe frumoasa terasă, prețurile normale, personalul amabil și vorbitor de engleză, toaletele erau foarte curate.

Întreaga zonă seamănă foarte mult cu Lacul Sf Ana, mă refer la frumusetea locului, nu la apă, Ana fiind un lac vulcanic, nu glaciar cum e Crno.

N-am făcut un târg cu timpul dar am îndepărtat pătura de mister care învelea Crno Jezero, am îmbrățișat cu ochii margaretele fermecate, băncuțele bătute de vreme și vremuri, verdele bătrân al brazilor, apa „Ochilor Durmitorului” și-am ascultat liniștea profundă care mi-a buimăcit emoțiile.

---

VIZUALIZĂRI: 2840 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI