Skipton, parfum de târg medieval

TIPĂREȘTE

Totul a pornit cu mulți ani înainte, când mi-a căzut în mâini o carte poştală reprezentând castelul din Skipton. Turnurile crenelate, luminate de un soare mărinimos, mi-au rămas în minte pentru multă vreme. Desigur Skipton părea la fel de inaccesibil pentru mine ca şi planeta Marte, dar fotografia viu colorată îşi exercita magnetismul asupra mea. Şi poate că încet, încet aş fi uitat, căci numărul anilor creşte, iar memoria se uzează, dar excursia de anul acesta din Anglia m-a adus şi la Leeds. Studiind eventualele trasee în afara oraşului am reîntâlnit castelul, iar imaginea estompată, ascunsă într-un colțişor al memoriei a devenit din nou proaspată ca acum mai bine de trei decenii.

Skipton este o localitate situată pe râul Aire, în North Yorkshire. Deşi mic şi neînsemnat are o istorie aproape milenară, fiind menționat în 1086, în celebra Domesday Book, carte scrisă din porunca lui William Cuceritorul şi care conținea lista tuturor aşezărilor din Anglia. A rămas însă un târg de provincie, loc de întâlnire a crescătorilor de oi şi negustorilor de lână.

Am ajuns uşor aici, cu trenul care porneşte din Leeds, un tren modern, curat, care circulă des şi are internet gratis. Peroanele cu un parfum victorian ale gării mă avertizează că aici viața îşi are propriul ritm, deloc trepidant şi că timpul se scurge mai domol.

Drumul spre centrul oraşului este presărat cu prăvălii cu marfa la vedere, mici magazine de antichități, practic nişte vechituri, şi cârciumi cu meniul şi prețurile afişate lângă uşă. Dacă foamea nu m-a împins spre vreun restaurant, în schimb curiozitatea m-a dus prin câteva mici magazine. Peste tot vânzatorul îți zâmbeşte şi schimbă două vorbe cu tine chiar dacă ai cumpărat doar o carte poştală sau un magnet, semn că arta de a-ți apropia clienții nu s-a pierdut în Anglia.

Înainte de a ajunge la castel am oprit pentru scurt timp la biserica Sfânta Treime, o biserică anglicană veche, unde noțiunea vechi înseamnă vreo şapte secole de existență. Cu o siluetă pătrățoasă, datorată stilului Gotic perpendicular atât de obişnuit în Anglia, şi înconjurată de o grădină cu alei liniare şi gazon de un verde proaspăt, îți captează inevitabil privirea, deşi masivul castel Skipton îi este învecinat. Modificarile survenite în ultima sută de ani, dorite sau fortuite, nu i-au alterat forma. Interiorul este vesel, departe de sobrietatea calvinistă, dar şi de opulența catolică. Cafeniul de diferite nuanțe al stranelor şi grinzilor de susținere contrastează cald cu albul pur al pereților şi cu vitraliile viu colorate. Câteva statui lustruite de timp amintesc familia Clifford care pentru sute de ani a veghetat la bunăstarea lăcaşului.

Castelul m-a întâmpinat cu porțile deschise, surâzător ca în cartea poştală de demult. La fel de surâzătoare doamna de la casa de bilete mi-a spus că am la dispoziție exact 45 de minute, în cazul în care nu vreau să rămân peste noapte închis în castel. În ciuda faptului că prețul biletului avea iz de piper am declinat oferta.

Cronicarii povestesc că la sfârşitul sec. al XI-lea un baron normand a ridicat un castel plăpând, cu pereți din pământ şi înconjurat de un şanț cu apă, ocupând poziția strategică de lângă stâncile din Skipton. Incursiunile scoțienilor au făcut ca zidurile sale să fie înlocuite apoi cu piatră sănătoasă, aptă de a rezista inamicilor, iar intrarea în proprietatea familiei Clifford, în 1310, pe tipul regelui Edward al II-lea, a adus şi alte îmbunătățiri sistemului defensiv. În anii Războiului civil de la mijlocul sec. al XVII-lea aici a fost ultimul bastion al regaliştilor, cei 300 de oşteni conduşi de sir John Mallory predându-se în condiții onorabile, după un asediu de trei ani. Deşi astăzi castelul aparține unei fundații care l-a transformat într-un muzeu, drapelul familiei Clifford flutură deasupra meterezelor, mai mult de decor, dar cu aprobarea lordului Clifford de Chudleigh.

Am luat cu asalt castelul înarmat cu o hartă primită la intrare, hartă detaliată care indica principalele puncte de interes. Bogat în istorie el nu este nici pe sfert la fel de înzestrat în privința exponatelor prezentate. Mă aşteptam să văd documente vechi cu sigilii din ceară roşie, săbii şi halebarde, muschete şi tunuri, dar acestea probabil sunt prin alte muzee sau colecții.

Sala mare sau a banchetelor, unde lordul îşi petrecea timpul între o bătălie şi o vânătoare, era principala încăpere a castelului. Aici erau primiți oaspeții, aici se țineau petrecerile, aici se încheiau afacerile. Fără îndoială, nici în vremea Anne-i de Clifford mobilierul nu era in exces, însă azi sala este aproape goală, de-a lungul pereților parțial tencuiți fiind doar nişte bănci şi o masă. Şemineul simplu şi bârnele înnegrite ale acoperişului întăresc aspectul auster.

Camera de zi şi dormitorul stăpânului casei au fost construite mai târziu, în perioada Tudorilor, având ferestrele spre curtea interioară din motive de siguranță. Ultimul care s-a bucurat de "confortul" acestora a fost George Clifford, al 13-lea lord de Skipton şi al 3-lea conte de Cumberland. Comandant de navă şi amiral, el a luptat împotriva Armadei spaniole şi a fost primul care a adus vestea victoriei la Londra, reginei Elisabeta I. Ulterior a devenit unul dintre favoriții marii regine.

Turnul de veghe care supraveghea poarta principală era în permanență în alertă şi pregătit, cu străji şi soldați. De aici putea fi turnată apă clocotită şi plumb topit peste atacatorii porților, stăvilind iureşul acestora. Însă acum este gol, nici măcar unul din multele tunuri capturate de la scoțieni în urma bătăliei de la Flodden din 1513 nemaigăsindu-se prin preajma. Piatra pereților este curată şi podeaua fără pete de sânge, istoria zbuciumată părând a fi uitată prin file de cronici.

Arhitectural, curtea interioară este singura care prezintă eleganță şi gust. Ferestrele multiple sculptate cu răbdare, cu modele liniare, uşile de acces în curte sau mai bine-zis cadrele acestora dovedesc o grijă față de latura artistică a imaginii castelului. Blazonul decupat în piatră, cu dragoni în prim-plan, aşa cu era moda, este la loc de cinste deasupra unei uşi.

Intrând în pivniță nu pot să nu remarc valabilitatea expresiei legate de "băutură" şi "temelie". Chiar dacă spațiul în castel nu era chiar excedentar, dimensiunile ei reflectă importanța, dar şi amploarea activităților desfăşurate. Aici era depozitat vinul adus din Franța pentru lord şi invitații săi şi tot aici se producea berea destinată a ascuți spiritul combativ al ostaşilor.

Părăsind castelul am pornit să văd High Corn Mill, una dintre cele mai vechi mori de apă din North Yorkshire, situată pe râul Eller. Construită prin 1311, ea a măcinat ani de zile cereale, iar în perioada Revoluției industriale a început să acționeze maşini de făcut hârtie, apoi de prelucrat lână. În zilele noastre mai există doar o moară din cele două care funcționau pe vremea lui Robert de Clifford, primul baron de Clifford, şi clădirea a fost transformată într-o romantică locuință.

Mi-am continuat drumul însoțit de râul Eller, râu frumos delimitat de maluri zidite, curgând când mai leneş, când mai vioi. Odinioară pe aici treceau mici vase de transport, făcând legătura spre canalul Spring şi apoi spre canalul Leeds - Liverpool. Pe canalul Spring, deschis în 1774, era cărată piatră din carierele de lângă castel. Acum activitatea industrială şi-a schimbat locul şi pe Eller sunt ambarcațiuni de agrement şi mici nave pentru turişti. Skipton-ul şi-a descoperit latura pitorească şi încearcă să profite de ea.

Înainte de a părăsi oraşelul am vrut să văd mai de aproape biserica anglicană, turla ei țepoasă atrăgându-mi atenția încă de la sosire. Piatra de temelie i-a fost pusă cu 180 de ani înainte, atunci când regele George al IV-lea trecea în eternitate şi regina Victoria îşi începea lunga-i domnie. Este un lăcaş de rugăciune al comunității şi dovada păstrării credinței sunt schelele care o acopereau pe jumătate.

Skipton-ul pare a fi conştient că a trecut într-un nou mileniu, dar nu doreşte să se rupă de amintiri, nu vrea vrea să uite trecutul. În fond conservatorismul britanic pe aceasta se bazează. Şi la Skipton farmecul unui mic târg de țară rămâne intact. Daca veți avea ocazia să treceți prin preajmă nu ezitați să opriți măcar să inspirați un pic de parfum medieval.

Să aveți un drum frumos în față.

---

VIZUALIZĂRI: 1495 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI