Wiesbaden - capitala landului Hessen

TIPĂREȘTE

După o iarnă lungă și o primăvară cu temperaturi care amintesc de ianuarie, soarele își face simțită în sfârșit prezența și în Germania, așa că nu am putut să ratez un asemenea moment rar și m-am pus iară la drum, destinația fiind de această dată Wiesbaden, unul dintre cele mai vechi orașe balneare din Europa, al doilea oraș ca mărime din Hessen, după Frankfurt am Main, și în același timp capitala landului.

Este al doilea popas în acest oraș de pe malul Rinului, după ce acum câteva luni m-am bucurat de efectul binefăcator al apelor termale de la băile Aukammtal. Dacă la prima vizită nu am avut prilejul să văd prea multe, de data aceasta am alocat o zi întreagă doar explorării orașului.

Am regăsit orașul îmbrăcat în haine de sărbătoare. Nimerisem la Theatrium și aveam locuri chiar în lojă. Deși numele ne duce cu gândul la scene și actori, Theatrium este de fapt sărbătoarea străzii Wilhelm (Wilhelmsstrasse), eveniment care se ține de 30 de ani în Wiesbaden. De-a lungul a două zile, vizitatorii pot urmări spectacolele susținute de muzicanți și dansatori pe diverse scene ridicate de-a lungul străzii Wilhelm, în timp ce savurează o delicatesă culinară sau un pahar de șampanie, vin sau bere. Dacă la inceput am fost sceptic și asta din cauza experiențelor românești cu asemenea sărbători, unde de obicei se lasă cu îmbulzeli și călcări în picioare, Germania avea să mă surprindă iară, căci m-am putut bucura de sărbatoare fără să fiu împins, înjurat și fără să mă întorc acasă cu hainele rupte și degetele de la picioare plate.

Am părăsit pentru moment agitația din Wilhelmsstrasse pentru liniștea din parcul Warmer Damm, o oază de verdeață la vest de celebrul bulevard. La capătul sud-estic al parculul, pe Paulinenstrasse am descoperit Villa Söhnlein, construită între 1903-1906 pentru fabricantul de șampanie Friedrich Wilhelm Söhnlein. Pentru a mai îndulci dorul de casă al soției sale americane, vila a fost construită după modelul Casei Albe din Washington. De accea este numită astăzi Weißes Haus (Casa Albă în germană).

Nu departe de Weißes Haus, la sud de parcul Warmer Damm, o altă vilă și o altă dovadă de dragoste atrag atenția curioșilor. Este vorba de Villa Clementine, ridicată între 1878-1882 de industriașul Ernst Meyer pentru soția sa, Clementine, care avea să moară la scurt timp după terminarea construcției. Lângă Villa Clementine se află Biserica englezească The Church of St. Augustine of Canterbury, fondată în 1863 pentru englezii care veneau la băile termale din Wiesbaden.

În partea de nord a parcului Warmer Damm se găsește Das Hessische Staatstheater, clădirea teatrului de stat al landului Hessen fiind construită între 1892-1894 în stil neobaroc. Intrarea principală se află în mijlocul Colonadelor teatrului, care împreună cu Colonadele Kurhaus flanchează așa numitul Bowling Green, un spațiu verde cu o frumoasă fântână arteziană în centru.

Kurhaus (pavilionul balnear principal) a fost inaugurată în 1907 de însuși împăratul Wilhelm al II-lea și adăpostește cea mai lungă hală cu coloane din Europa (129 m). Clădirea impozantă este și gazda Cazinoului din Wiesbaden, unde poetul rus Fjodor Dostojewski și compozitorul Richard Wagner și-au încercat norocul. După ce am străbătut cea mai lungă hală cu coloane din Europa, am ajuns în spatele Kurhaus, unde se întinde un superb parc (Kurpark) cu un lac din mijlocul căruia țâșnește un jet de apă. O oază de relaxare, unde plimbările pe aleile parcului și cu barca pe lac se îmbină cu o ședință de bronzat pe malul lacului.

Am lăsat parcul în urmă, având ca țintă centrul vechi al orașului. Inima Wiesbadenului este Schlossplatz, o piață unde se află un ansamblu de clădiri istorice, emblematice pentru Wiesbaden. Una dintre acestea este Primăria Veche (Altes Rathaus), care este cea mai veche clădire din oraș (1610). La câțiva pași distanță se află Primăria Noua (Neues Rathaus) -1884-1887, iar vis-a-vis fostul palat al ducelui de Nassau, care astăzi găzduiește Parlamentul landului Hessen (Hessischer Bundestag). Lângă Primăria Nouă se înalță Marktkirche, o biserică în stil neogotic cu 5 turnuri, care este de altfel și cea mai înaltă clădire din Wiesbaden (98 m).

Din Schlossplatz pornesc străduțe pietonale, cu magazine și terase, la care se poate mânca bine și la prețuri convenabile. Colindând aceste străduțe am întâlnit vestigii ce amintesc de stăpânirea romană-Heidenmauer mit Römertor-rămășițele unui zid dintr-un vast sistem de apărare, construit în timpul împăratului Valentinian (anul 370). În 1902, zidul este completat cu o poartă – Römertor.

Nu departe se află Kochbrunnen, cel mai cunoscut izvor termal al orașului, temperatura apei atingând 66 de grade. Doar o mică parte din apa acestui izvor alimentează fântâna din interiorul unui mic pavilion ridicat în piața Kochbrunnen, restul fiind folosită la Kaiser-Friedrich-Bad, baia termală a împăratului Friedrich, care este situată în apropiere. Vis-à-vis de piața Kochbrunnen se află Cancelaria landului Hessen (Hessische Staatskanzlei).

Pentru iubitorii de suveniruri recomand magazinul din Burgstrasse. Nu trebuie ratat pentru că acolo se află un ceas cu cuc, considerat cel mai mare din lume.

Per ansamblu, orașul mi-a lăsat o impresie plăcută. Wiesbadenul nu este dedicat doar turismului de sănătate, ieșind în evidență atât prin oferta culturală, cât și prin activitățile in aer liber și mijlocul naturii. Din punctul meu de vedere Wiesbaden este mai frumos decât Frankfurt, deși cel din urmă se află pe locul 4 în clasamentul celor mai vizitate orașe germane.

---

VIZUALIZĂRI: 4299 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI