Volendam, perla Olandei de Nord

TIPĂREȘTE

,,Oricine vrea să vadă adevărata frumusețe a Olandei, să meargă în Volendam’’ (căntec olandez)

Vă propun astazi căteva clipe de reverie cu o lume nebună de turiști, la 20 de km de Amsterdam, în vestitul Volendam, considerat perla Olandei de Nord, e un sat vechi de pescari cu dialect propriu, care a știut să-și păstreze autenticitatea de-a lungul a șase secole de istorie și l-a vrăjit chiar pe Picasso și Renoir prin frumusețea așezării, într-o mică enclavă geografică.

Volendam îmi cănta lung prin urechi, stătea ca fantomă cu măna ridicată de 16 ani, ascultam de ani buni la postul de radio olandez căntecul superb interpretat de BZN despre portul unde :’’I feel free where once the fishermen sailed out to fight the sea. ’’

Am sperat în adăncul inimii că voi întălni un Volendam idilic cu pescari la maginea ,,mării interioare’’, dar m-am înșelat, am întălnit doar trei statui de bronz cu pescari ce au rămas fără vorbă, m-am consolat în schimb cu un dulău ce se juca în apă cu stăpănul, la ora cănd soarele dădea în toropeală.

Da, am ajuns în Volendam, să caut frumusețea și poezia locului lăudată de reclamele turistice, am vrut să văd plase de pește întinse la uscat, am vrut să aud un clopot de biserică să sperie cerul, dar biserica era încuiată, am găsit însă chestii, ,,osebite’’ în felul lor și vă spun că nu prea m-am săturat, căci inima de turist în cazul meu, nu are minte.

Orășelul turistic e foarte fotogenic, e plin de atmosferă, e vesel, e colorat cu unele case ca în povești, are un port ce zumzăie cu bărci tradiționale, are căteva canale și poduri, o Marinapark și își spală zilnic ochii în oglinda lacului Ijsselmeer, punănd în buzunarul lui turistic toate clișeele olandeze cunoscute.

Am coborăt din avion și am întins-o glonț spre Volendam

Am plecat după-amiaza din aeroportul din Amsterdam direct spre Volendam, cu bagajele ,,romănești’’ în mașina familionului, la început de iulie, am făcut un ocol pe traseu ignorănd căteva bombăneli, suspinam să văd odată localitatea, pe care o cunoșteam doar după ilustratele poștale, pictate cu niște costume populare superbe, eram apoi curioasă foc să descopăr cu ochii mei, de ce primii lui turiști, au fost pictorii francezi.

Speram să găsesc un pumn de pămănt coborăt din cer, încremenit în timp, neschimbat, cu o cultură nealterată, avănd în vedere reclamele turistice care vănd în Amsterdam pachete turistice spre Volendam și Edam sau Marken.

Precizez de la început că Volendamul mi s-a părut un sat/orașel cu două identități, una ce aparține localnicilor, ascunși în scena din spate, cealaltă e turistică, foarte comercială, e la vedere, chiar pe Haven, strada principală, cu vedere la ,,mare’’.

În Volendam, vechiul și modernul se plimbă umăr la umăr, se mai înghiontesc, se mai despart, dar nu se amestecă.

Volendam, vechi sat de pescari, are o poziție singulară

Volendamul aparține municipalității Edam –Volendam, la origine el era portul orașului Edam, localizat pe răul Ijsselmeer.

Volendamul se află sub nivelul mării și se cuibărește aproape de un dig protector, pe vărful căruia se află strada principală, dupa cum îmi povestește măndru olandezul de la volan.

În 1357 locuitorii din Edam au săpat un canal mai scurt spre Zuiderzee și au construit un port propriu, mai aproape.

Fermierii și pescarii locali și-au format o nouă comunitate, Volendam, care va urma curios căile religiei romano-catolice, disprețul lor pentru Edam-ul protestant fiind proverbial.

Anul 1932 marchează a doua oară istoria satului de pescari, prin închiderea golfului Zuiderzee, adică Marea Sudului (care comunica odată cu Marea Nordului) și crearea lacului Ijsselmer. Această schimbare a fost posibilă datorită unor proiecte ingineresti prin construirea unui dig de 32 de km.

Zuiderzee devine Ijsselmeer, șoseaua construită pe creasta digului leagă provincia Olandei de nord de Friesland, am mers apoi cu mașina chiar pe acest traseu spectaculos.

În consecință activitatea de pescuit a locuitorilor din Volendam suferă pagube majore, accesul la mare era acum blocat, s-a interzis pescuitul cu plase mari pe Ijsselmeer și pescarii au fost nevoiți să navigheze mai departe, iar viața a devenit mai dificilă.

Țiparul este vedeta așezării, iar Volendamul continuă și astăzi să văndă pește de apă proaspăt.

Orășelul e plin de restaurante ce te îmbie cu pește și am văzut și tonete mobile ce vănd celebrul ,,paling’’, adică țiparul afumat.

Astăzi pornind dinspre Marina Park, ne plimbăm de-a lungul digului mărginit de case tradiționale, mergănd pietonal cam 30 de minute, pănă cănd numărul turiștilor se subțiază.

Volendam, paradisul artiștilor și hotelul istoric Spaander

Satul de pescari a făcut o puternică impresie asupra pictorului francez Henry Havard prin 1883, el își va încuraja prietenii artiști, să-l viziteze negreșit.

Printre artiștii care l-au urmat pe Henri Harvard se numără Picasso și Renoir, ei au fost primiți călduros de localnici.

În perioada 1875-1914 Volendam devine o adevărată colonie de artiști și model pentru mulți pictori.

Căutănd subiecte tradiționale, pictorii străini au descoperit aici o mină de aur și ei au devenit primii turiști ai satului în secolul al 19-lea.

Domnul Leendert Spaander cumpără în 1881 o mică cafenea pe Dig și o transformă într-un loc de întălnire pentru artiștii de pretutindeni, intră în legătură cu ei și le pune la dispoziție hotelul personal.

Proprietarul care avea 7 fete, agață pe pereții hotelului lucrările de artă pe care le primea drept mulțumire pentru găzduire, deoarece artiștii aveau buzunarele cam goale.

Treptat s-a adunat o adevărată colecție, circa 1400 de obiecte care se păstrează în depozitul hotelului începănd din 1963.

Am intrat în holul artistic și prietenos al hotelului care mi-a sărit în ochi fiindcă mă documentasem de acasă, altfel treceam nepăsătoare pe lăngă el. Intru cu trupa doar pentru cinci minute, dar vai, eu nu aveam darul de a picta, și nici o altă înclinație artistică, o doamnă cu aere de șefă se uită nepăsător la mine, mi-era teamă că o să mă întrebe :, Ați venit să pictați sau plătiți în cash? ’’

- ,,Regret, doamnă, nu am nici un talent, vreau doar să pozez un hotel istoric ’’.

Camera de primire a hotelului istoric Spander, are o podea albită de atăta frecat, observ în spate o masă lungă, superb aranjată pentru un grup organizat.

Am prins rapid căteva cadre cu niște tablouri ce purtau semnături necunoscute mie, e lăngă ușa de la intrare o mică galerie, m-a încîntat mai mult o mașină vechă de marcat pe care scria ,,gulden’’, aflătă chiar la recepție și o văcuță colorată.

Mi-ar fi plăcut să stau și eu la o masă și un pictor sărac, venit în vizită să stea să-mi facă și mie măcar o caricatură, dar nu a fost să fie... fiecare din cele 77 de camere ale hotelului are un nume propriu... pricep că picturile sunt expuse prin tot hotelul, o cameră costă în jur de 80 de euro pe noapte.

Afară pe zidul clădirii e o inscripție cu lista de celebrități care i-au călcat pragul: Picasso, Renoir, Eleanor Roosvelt, Kirk Douglas, Elisabeth Taylor, Marco van Basten, Mohamed Ali.

Am ieșit în strada principală Haven la promenadă, unde lumea defila în sus și în jos printre biciclete, casele, magazinile și restaurantele sunt aliniate ca mărgeanul, e o maree de turiști la terasele decorate cu mult portocaliu, peste drum e ,,marea’’, plaja mică și vapoarele de linie ce așteaptă grupurile organizate să mearga în croazieră pe Ijsselmeer sau spre Marken.

Casele pitorești și colorate din Volendam

Mă găndesc iar la zilele fericite în care artiștii se plimbau pe străzile pietruite, traversănd podețe și canale înguste, căutănd subiecte de inspirație. Mă plimb în speranța deșartă că doar, doar voi întălni un pictor modern cu un șevalet la malul apei, am văzut doar un localnic solo ce-și plimba vesel căinele de rasă, detaliu mi-a rămas în sertarul afectiv al memoriei.

In afară de port, Volendam m-a încăntat prin arhitectura caselor sale impecapibile, cochete, ce se îmbrățisează drăgăstos privirii mele, cele vechi sunt ascunse în spatele centrului, în Labirintul cu cateva alei înguste, căte un canal și un pod... aici mi-a plăcut cel mai mult, dar nu am avut prea mult timp de scotocit după ciudățenii.

Admir perdulețe de dantelă pe la ferestre, ghivece vesele cu flori colorate pe fațade, o băncută în fată ușii, un sabot de lemn, o moară de vănt în grădina casei, fațade verzi, chiar roșii, căte un guleraș de epocă, căte un acoperiș țuguiat.

Fotografiez o căsuță mignonă pentru păpuși, rătăcesc aiurea prin spatele străzii mari, cuprinsă de atmosfera plăcută și binecuvăntată de soare.

Observ și un șirag de clompeni, agățati de o sfoară, ca niște căpățăni de usturoi, pe lăngă o ușă.

Ambianța este calmă, prietenoasă, dar punctul de atracție maxim este strada Haven, paralelă cu apa, aici e paradisul turistic și comercial.

Promenada pe Haven sau pe Strada Mare

Pe strada Haven 41 se află [Visafslag, casa de licitații pentru pește, o clădire de lemn pe niște piloni înalți, unde pescarii îsi vindeau peștele la începutul secolului 20. Ridicată în 1934, această casă este un punct central al orașului, ea face parte din vechea moștenire a satului.

Mă așteptam totuși să găsesc pe stradă locuitori îmbrăcați în vestitele costume populare tradiționale, era sămbătă, dar reclamele turistice, repet, sunt înșelătoare.

,,Nu plec de aici, pănă nu văd o bonetă țuguiată ‘’, spun sorelei și mă abtin să cumpăr o păpușă tradiționlă dintr-un magazin, ce prezenta o colecție bogată de haine, renunț că prea sunt piperate la preț.

Intrăm în două magazine foto, unul se numea ,,Kiss Fish Studio’’, celălalt ,,Foto de Boeur Haven’’, poți să-ți faci două poze lăngă manechine sau ai opțiunea să te îmbraci tu însuți într-un costum autentic, dar plătești 15 euro sau mai mult pentru distracție.

Seful de magazin nu m-a lăsat să pozez costumele, avea înăuntru niște clienți asiatici, ce se distrau copios, dar tot am furat o poză din ușă cu studioul.

Costumele populare locale le vezi doar duminica la biserică sau cu ocazia sărbătorilor locale din Volendam, poți avea norocul să te întălnesti cu puținii localnici, ce le mai poartă cu măndrie, am mai întălnit această situatie și în alte sate, prin peregrinările mele.

Ținuta locală tradițională pentru femei este compusă dintr-o fustă lungă neagră, cu un șorț cu dungi, accesoriul spectaculos este boneta albă țuguiată și pantofii de lemn, numiți clompen.

Bărbații poartă pantaloni lungi bufanți, cu o jachetă sau o vestă, cămașă și o eșarfă la găt.

As fi vrut să vizitez și muzeul din Volendam pe Zeestraat 41, pentru a avea o privire de ansamblu asupra vieții în secolele 19 și 20, dar era ora închiderii.

Pe Haven 25 descopăr un magazin simpatic, este Cheese Factory Volendam , căci orașul este renumit și pentru brănză, nu numai pentru muzică și pește.

Acest magazin rănjește vesel și portocaliu prin cei 400m. p. și ne invită generos să desfacem portofelul în călătoria fascinantă și apetisantă a unuia din cele mai bune produse alimentare ale Olandei.

Am din nou ocazia să-mi amintesc de Alkmaar (vezi impresii) și Gouda, miros, văd, gust o bucățică de cașcaval, mă uit prin muzeu, prin oalele de aluminiu, studiez o mașină de fabricat brănza, dar îmi cad ochii pe un manechin, cu costum tradițional... stop cadru.

În timpul zilei au loc demonstrații în 6 limbi de circulație despre procesul de fabricație al brănzei olandeze.

Am părăsit muzeul, am spus ,,Cheese ‘’și am plecat mulțumită că am văzut măcar un manechin în costum tradițional.

Orașul are și patru biserici separate, ușor de observat, cele mai interesante sunt în centru, una este foarte veche și e construită din lemn, se cheamă Protestant Stolphoeveerk și apartine patrimoniului local.

Strada mare e un paradis al shoppingului cu suveniruri, la prețuri parcă mai mici ca în capitală, cumpăr fulger niște magneți deosebiți, mi-a atras însă atenția și un magazin cu diamante, unde poți să vezi cum sunt acestea șlefuite.

Este o atmosferă intens portocalie prin restaurante și magazine, mingile de fotbal zburau prin plafoane și deasupra capului turiștilor, aluzie la recentul campionat de fotbal, ce tocmai se încheiase...

Miros de pește prăjit, statui cu pescari pe bancă și picnic în văzul lumii

Cănd soarele se mai topește peste apele lacului Ijsselmeer și este vremea cinei, turiștii dau năvală în restaurante, să se înfrupte din bogățiile mării, cu greu găsesti un loc liber la terasă.

Era o vreme cănd averea Volendamului era țiparul, astăzi statul olandez permite pescuitul lui, doar 4 luni pe an, el fiind o specie protejată.

În Volendam există chiar și un muzeu al țiparului, în [Paviljoen Smith , pe strada Slobberlan 19, care este o piesă din istoria orașului de la 1856.

In acest pavilion se află un muzeu muzical ciudat, care onorează peste 100 de ani din istoria muzicală a orașului, numit Palingsoundmuseum .

Volendamul este orașul care a dat naștere celor mai bune formații de muzică olandeze, să amintesc doar artiștii de la CATS, BZM și celebrul lor artist JAN SMIT.

Acest pavilion nu este un local ieftin, dar oferă și un magazn de delicatese marine, poți cumpăra pește afumat pentru acasă.

Eu însă aveam chef de kibbeling cu sos de maioneză și usturoi, era foarte aglomerat la mese prin restaurante, nu prea aveam timp, mi-am satisfăcut pofta de pește la o tonetă pe stradă, am stat 15 minute la coadă, distrăndu-mă la vederea unor copii ce vărsau pe tricouri sosuri de maioneză... fiecare client cumpăra diverse specialități și primea o tavă de carton, turiștii cereau explicatii despre ecuația necunoscută din vitrină și răbdarea mi-era pusă la încercare, cei doi vănzători în vărstă se mișcau ca melcul. Am asteptat să mi se prăjească kibbelingul, în timp ce sorela stătea la coadă să prindă loc pentru mine, pe banca din vederile poștale.

Am avut noroc, ne-am așezat pe bancă, parcă eram la picnic în văzul lumii, turiștii treceau și se chinuiau să prindă pescarul în obiectiv... dar coșul de plastic de lăngă statuie a stricat frumușeată de poză.

M-am lins pe degete pentru 4 euro porția și am părăsit scena pentru următorul rendez –vous cu nevasta pescarului de piatră, ce ținea în mănă un coș de heringi... frumoasă poză... nu e rea deloc... lăngă mine un olandez dă pe găt un hering uleios și se șterge cu măna plină de grăsime, direct pe pantaloni...

Dacă ai chef de dulce, în Volendam există și tonete unde poți cumpăra celebrele waffles, și clătite mici tradiționale, dar și înghețată la cornet, le-am prins în poză ca să le fac reclamă.

A venit timpul să facem calea întoarsă spre parcarea din marginea orășelului, trecem pe lăngă case bogate, mai noi, cu grădini la vedere și mă uit la aranjamentele florale.

Orașul se explorează cel mai bine pe jos sau cu bicicleta... cine are timp poate să vadă regiunea din jurul Volendamului cu o barcă închiriată sau merge cu vaporul de croazieră.

Impresii subiective

Da, m-am plimbat în lung și-n lat de-a lungul digului din Volendam, am anihilat timpul, am călcat cu un pas în trecut și cu unul în prezent, însă reclamele turistice m-au păcălit, nu am întălnit nici un pescar bronzat cu căciulă de astrahan și cu pantaloni bufanți ca un balon, nu a fost să fie zi de sărbătoare, e una celebră, dar e prin iunie.

Nu am întălnit nici un grup de fetișcane cu bonete albe țuguiate caraghios, cu mărgeane de coral la găt, nu veneau dragele de ele cu vacile de la păscut, erau în blugi, pe caii de la biciclete și îsi croiau drum printre turiști, cu copiii în cărucioare sau pe ghidoane.

Am ascultat doar vocea blăndă a bărcilor tradiționale, cam silențioase, încremenite pe lac, ca niște statui, aproape de dig, mi-a plăcut să aud sforăitul lor sub apa lacului Ijesslmeer. Da, mi-ar place să mă reîntorc în pitorescul Volendam...

Cum ajungi în Volendam

La Volendam se poate ajunge individual, din Amsterdam doar cu autobuzul 110 din Central Station și cu autobuzul 316, direcția Edam, timpul estimat este de 35-40 de minute. Nu există tren pentru această destinație, cea mai bună soluție este achiziționarea unui pachet turistic din Amsterdam prin agentia Lindbergh din Damrak, care include Edam, Marken si morile de vant de la Zaanse Schans, pentru o jumătate de zi.

Vă rog atașați video clipul :www.youtube.com/watch?v=YSP3X55NJ4s

(Canyon –Mooi Volendam)

---

VIZUALIZĂRI: 9415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI