O timișoreancă la Viena (partea a II-a) – atracții în centrul istoric al Vienei

TIPĂREȘTE

Dacă articolul anterior a fost dedicat în întregime palatului Schonbrunn, de data asta vă voi povesti puțin despre zona centrală a Vienei, unde sunt concentrate o mare parte a obiectivelor turistice pe care voiam sa le trecem în revistă în zilele următoare.

Vă spuneam că am stat în cartierul Margareten, de unde am preferat să mergem pe jos până în punctul zero al orașului, însă nu pentru ca ar fi fost o distanță chiar neglijabilă, ci mai mult de dragul plimbării. Fiind pentru prima oară în Viena, nu am abuzat de transportul în comun (deși îl aveam gratuit prin Viena Card), ci am dorit să profităm pe cât posibil de soare (când a binevoit să ni se arate) pentru a explora zona. Metroul l-am lăsat doar pentru zilele cu vreme ploioasă și pentru obiectivele mai îndepărtate.

Cea mai mare atracție a Vienei este cu siguranța Stephansdom, judecând după furnicarul din Stephansplatz, piața centrală ce poartă numele catedralei. Catedrala este stăpâna peste cerul Vienei încă din anul 1147, fiind emblema orașului și una din cele mai cunoscute catedrale ale lumii. Spectaculozitatea și unicitatea ei se datorează în oarecare măsură și acoperișului din țiglă ce conferă un efect vizual deosebit prin jocul de culori și modelele în formă de diamant ce-ți iau ochii din prima secundă. Poluarea a afectat de-a lungul timpului fațadele, astfel că de curând s-a început un proces de renovare, sau mai bine zis de curățare a mecegaiului depus, iar pe alocuri fusese deja adusă la suprafață adevărata culoare alb-crem a cladirii.

Interiorul este decorat în stil gotic și înnobilat cu sculpturi care prind viață sub lumina multicoloră ce se răsfrânge prin vitraliile ample. Alte atracții ale catedralei sunt amvonul, sculptat în 1514 de către Anton Pilgram și catacombele, unde sunt îngropați membrii familiei imperiale. Aici este înmormântat împăratul Friederich al III-lea și prințul Eugen de Savoya, prințul Timișoarei, sau eliberatorul ei, daca vreți.

Contra cost se mai pot vizita cele doua turnuri, Turnul de Nord care găzduiește clopotul Pummerin, un clopot gigantic de 20 de tone construit din ghiulele capturate de la otomani și Turnul de Sud, cel mai înalt turn al catedralei, care oferă, de la înălțimea sa de 135 de metri, o panoramă spectaculoasă asupra Vienei. Păcat că din panoramă lipsește atracția principală, însăși catedrala, în rest, nimic de reproșat. Dacă în primul turn se poate ajunge cu liftul, contra sumei de 5.50 euro, accesul în Turnul de Sud se face doar urcând cele 343 de trepte până la balconul panoramic, după achitarea unei taxe de 4.50 euro. De asemenea, puteți opta pentru un tur cu ghid în interiorul catedralei sau puteți vizita, tot cu ghid, catacombele.

Din Stephansplatz pornesc doua mari alei pietonale: Graben, care duce către Michaelerplatz și Karntnerstrasse, către Opera de Stat. Pentru început o luăm pe Graben și ne îndreptăm ușor spre o altă mare atracție turistică a Vienei, Palatul Imperial Hofburg, reședința de iarnă a Habsburgilor și, în prezent, sediul președintelui republicii. Cam la mijlocul distanței între Stephansplatz și intersecția cu strada Kohlmarkt (unde facem stânga), întâlnim Wiener Pestsaule (Coloana Ciumei), unul din cele mai importante monumente ale Vienei. A fost inaugurată în anul 1693 la ordinul împăratului Leopold I, în semn de mulțumire pentru eradicarea epidemiei de ciumă ce a decimat Viena în anul 1679. Astfel de munumente în stil baroc prin care încetarea epidemiilor de ciumă este pusa pe seama divinității găsim în multe orașe germanice sau care s-au aflat, la un moment dat în istorie, sub influență germanică și gândul mă poartă involuntar și spre Coloana Ciumei (sau Monumentul Sfintei Treimi) din Timișoara, creată tot la Viena și adusă până la noi pe calea apei, pe Dunăre, Tisa și în sfârșit, pe Bega, care în acea perioadă era un important canal navigabil. Este unul din puținele monumente cărora li s-a acordat ceva atenție de-a lungul vremii, astfel că și ea arata la fel de bine (mă rog, pe-aproape) ca omoloaga sa vieneză.

În capătul străzii Graben o luăm la stânga pe strada Kohlmarkt și la câteva zeci de metri distanță intrezărim printre firmele magazinelor de lux, una din cele mai impozante aripi ale palatului Hofburg, Michaelertrakt, atracția principală a pieței Michaelerplatz, finalizată în 1893. În centrul pieței se află un ansamblu de vestigii arheologice din perioada romană, descoperite în urma excavărilor din 1991 și lăsate la vedere, în aer liber, iar în stânga găsim biserica împăraților, Michaelerkirche, cea mai veche clădire a pieței, care, din cauza aspectului nesofisticat, riscă să fie trecută cu vederea, umbrită de opulența palatului. În mijlocul aripii Michaelertrakt se află Michaelertor, o poartă grandioasă mărginită de statui uriașe ale lui Hercule, pe sub arcada căreia pătrundem în palatal Hofburg. Trecând prin culoarul ce se deschide spre una din curțile interioare, vedem în partea dreaptă intrarea spre Kaiserappartmens (Apartamentele Imperiale) și Muzeul Sisi, iar în stânga accesul spre Scoala Spaniolă de Călărie.

2.1. Spanische Hofreitschule (Școala Spaniolă de Călărie)

Și iată cum am ajuns și la obiectivul despre care vă spuneam că m-a încântat mai mult decât orice altceva în Viena (știu, mă suspectați de ignoranță, eu ii spun mai elegant, sensibilitate :D). Spectacolul Școlii Spaniole de Călărie este o experiență pe care aș repeta-o cu mare drag, cu atât mai mult cu cât nu-mi imaginez un mod mai plăcut și mai potrivit de a petrece o dimineață de duminică în Viena decât asistând la o reprezentație de cea mai înaltă clasă a încântătorilor lipițani, vedetele școlii de echitație.

Despre Scoala Spaniolă de Călărie

SSC este parte a patrimoniului cultural austriac, fiind unica instituție din lume unde înalta artă a călăriei renascentiste este păstrata și cultivată de aproape 450 de ani (Jubileul de 450 de ani va fi sărbătorit printr-un spectacol extraordinar în luna iunie a acestui an). De ce i se spune spaniolă? Deoarece în perioada de început a școlii, caii erau originari din peninsula Iberica, fiind considerați la acea vreme cea mai nobilă și mai potrivită rasă pentru dresajul clasic. Lipițanii de azi sunt o încrucișare între rasa spaniolă, arabă și berberă și inițial proveneau din Lipizza, Slovenia, de unde au și primit numele rasei. Astăzi însă sunt crescuți în Austria, la fel ca și piberii, rasă ce aparținea instituției Federal Stud Piber din Styria. În urma fuziunii dintre SSC și FSP, instituția a păstrat numele cu mai mare “greutate”, iar azi putem asista la spectacole aparținând ambelor rase.

In apropiere, între Michaelerplatz și Josefsplatz gasiți o clădire deosebită în stil renascentist, numită Stallburg sau Maximiliansburg. A fost construită în anul 1560 ca reședință a împăratului Maximilian al II-lea, iar azi adăpostește grajdurile lipițanilor. Din exteriorul ei, ii puteți surprinde pe toți, stând cuminți, fiecare la locul lui și așteptând să apară din nou în fața publicului.

Spectacolele Școlii Spaniole de Călărie

Repertoriul SSC cuprinde o serie de reprezentații la care putem asista, în funcție de perioada aleasă, însă cele mai spectaculoase sunt cele de duminică dimineață. La unul din aceste spectacole de gală am avut și noi onoarea să asistăm.

Antrenamentul de dimineață este cel mai accesibil ca preț și ca posibilitate de vizionare (aveți cea mai mare șansă să găsiți bilete disponibile), asta și pentru că se desfășoară în fiecare zi a săptămânii, mai puțin duminica. Aici biletele nu pot fi cumpărate în avans, iar prețurile încep de la 12 euro (cu Viena Card). Antrenamentul se desfășoară pe muzică, însă nu toate elementele dificile sunt executate zilnic. Pe acelea le puteți vedea însă, negreșit în cadrul spectacolelor de gală.

Piber meets Vienna este un spectacol care are loc în perioada în care lipițanii sunt în vacanță. Cu câțiva ani în urmă vacanța dura 2 luni (iulie și august), însă din motive de maximizare a profiturilor, a fost scurtată la o lună pe an (iulie), perioadă în care reprezentațiile sunt încredințate piberilor. Deși vedetele incontestabile ale Școlii spaniole sunt lipițanii, spectacolul piberilor este și el încântător. În această perioadă este și singurul disponibil pentru că, evident, în lipsa lipițanilor nu există nici antrenamentele de dimineață. Prețurile variază între 10 și 40 euro în funcție de poziția în sală.

Spectacolul de gală are loc în fiecare duminică de la ora 11 într-una din cele mai frumoase săli de călărie din lume, o încăpere în stil baroc ce aduce mai degrabă a sală de bal. Construcția a fost proiectată la ordinul împăratului Carol al VI-lea de către arhitectul Josef Emanuel Fischer, iar lucrările au fost finalizate în anul 1735.

Spectacolul are 80 de minute (cu 20 mai mult decât în cazul piberilor), timp în care vă puteți delecta cu o reprezentație de cea mai înaltă clasă, un veritabil balet al lipițanilor pe muzică clasică. Programul este structurat în patru părți: “All steps and movements”, “Work in hand”, “On the long rein” - caii executa individual diferite, mișcări, pași, elemente spectaculoase precum levade, capriole și courbette, dar și exerciții în diagonală, în lungul pereților și printre piloni, cu sau fără călăreț în șa.

Ultima parte și cea mai spectaculoasă este “School quadrille”, în care timp de 20 de minute, o farmație de 8 călăreți execută un program care e evaluat ca fiind cel mai lung și mai dificil din lume, într-o armonie, cursivitate și cu o naturalețe perfectă. Eleganța călăreților în uniformă Empire dublată de rafinamentul și prestanța lipițanilor a căror pași se așează exact pe ritmul muzicii, toate într-un decor de vis sunt o adevarată încântare pentru ochi și suflet și te fac să-ți dorești ca acele momente să dureze la nesfârșit. Spectacolul se încheie pe Marșului lui Radetzky, într-o avalanșă de aplauze și cu o sală întreagă ridicată în picioare și emoționată până la lacrimi. A trecut mai bine de un de la eveniment, dar mi-l amintesc de parcă a fost ieri și mi-aș dori să fie mâine ziua când îl voi mai revedea. A fost, de departe, cel mai frumos, elegant și plin de sensibilitate spectacol la care am asistat vreodată și vi-l recomand cu multa căldură. Trebuie să mai știți că filmatul și fotografiatul sunt interzise pentru a nu le distrage atenția cailor. Din același motiv este interzisă și intrarea copiilor sub 3 ani. Eu stând mai în spate, am putut strecura exact o poză (pe care am și postat-o aici), evident fără blitz. Aș mai fi putut face câteva dar nu am vrut să abuzez, deși în jurul meu erau destui care nu se sinchiseau, unii dintre ei folosind chiar dslr (unde sunetul e chiar deranjant), ceea ce mi s-a părut, elegant vorbind, o dovadă de egoism și o lipsă totală de respect. Până la urmă regulamentul este stabilit pentru a ne oferi nouă, spectatorilor o experientă cât mai plăcută și în același timp sigură pentru călăreți. Nimeni nu se simte bine, cu atât mai puțin un animal, daca aude din toate părțile zgomote și vede luminițe roșii, ce să mai vorbim de blitz-uri orbitoare. Pot să înțeleg (deși nu agreez) că unii mai trișează când vine vorba de plata unei așa-zise taxe de fotografiat, însă aici e vorba de siguranță, nu de dorința de a mai stoarce un bănuț de la vizitatori.

Carevasăzică, dacă vreți să aveți o amintire “regulamentară”, puteți cumpăra de la magazinul de prezentare diferite obiecte aparținând SSC, mi s-au părut foarte interesante potcoavele (sunt reale, au fost “încălțate” de lipițani :) ), tot felul de magneți, vederi, pahare, calendare, carnețele și o multitudine de DVD-uri care vă vor aduce, măcar virtual, în compania mândrilor lipițani de fiecare dată când veți simți nevoia revederii.

Prețurile pentru reprezentația de duminică variază între 23 euro (fără loc pe scaun) și 150 euro, însă de cele mai multe ori biletele se epuizează cu multe zile, chiar săptămâni inainte, așa că, dacă sunteți hotărâți, ar fi indicat să le achiziționați online. Noi am avut ceea ce se cheamă norocul prostului, ne-am dus total neinformați, în sensul ca habar nu aveam că spectacolul se bucură de un interes atât de mare din partea publicului și că există riscul să nu gasim bilete. Nici măcar nu ne-a trecut prin cap să cumpărăm biletete în ziua în care am ajuns în Viena, adică cu vreo 5 zile înainte de spectacol. Așa că ne-am dus frumos sâmbătă după prânz (bine ca nu ne-am dus direct duminică), am intrat și am cerut fără emoție bilete pentru a doua zi. Domnișoara de la ghișeu a zâmbit și a menționat ceva cum că avem mare noroc că mai sunt disponibile bilete, ce e drept, doar în picioare, celelalte erau de mult epuizate însă nici măcar atunci nu ne-am dat seama cu adevărat cât de norocoși am fost. Dar nu luați exemplul nostru, cumpărați biletele în avans, preferabil cu loc pe scaun (cred că prețul ajunge în jurul a 40-45 euro), daca nu, e bine și în picioare atâta timp cât știți că puteți rezista toate cele 80 de minute.

2.2. Kaiserliche Schatzkammer (Trezoreria Imperială)

Din multitudinea de obiective turistice disponibile în cadrul complexului Hofburg ne-am hotărât asupra Trezoreriei, găzduită de cea mai veche aripă a palatului Hofburg. A avut o oarece influență și coada de sute de persoane la Apartamentele Imperiale și Muzeul Sisi, coadă pe care am remarcat-o constant, de fiecare dată când s-a nimerit să trecem prin curtea interioară, fie vara, fie iarna, ceea ce ne-a făcut să o percepem, mai in glumă, ca făcând parte din decor. Acum mi s-ar părea ciudat să n-o mai văd acolo. Accesul către Schatzkammer se face prin Schweizertor (Poarta elvețiană), o poartă construită în stil renascentist în 1552, dominată de culorile roșu și negru și decorată la partea superioară cu o serie de ornamente aurii ce încadrează blazonul habsburgilor. Vă va atrage atenția pentru că are un aspect diferit de tot e în jurul ei.

Schatzkammer este genul de muzeu ce-i poate impresiona până și pe cei mai puțin atrași de artă și istorie (credeți-mă pe cuvânt :) ), reușind să reunească o sumedenie de exponate de cea mai mare importanță, printre care bijuteriile Coroanei, coroana lui Rudolph, mantia și sabia imperială, Coroana Sfântului Imperiu Roman, Sfânta Lance, însemne ale diferitor ordine cavalerești și o serie de pietre prețioase printre care un smarald gigantic.

2.3. Muzeul Neue Burg (Muzeul Efes, Colecția de Instrumente Muzicale, Colecția de Arme și Armuri)

Continuând spre stânga ajungem în Heldenplatz (Piața Eroilor), dominată de statuile ecvestre ale Arhiducelui Carol și Eugen de Savoya. Apropo de statuia ecvestră a prințului de Savoia, am ințeles că sunt șanse să găzduim una și în Timișoara, dar momentan proiectul este în stadiu incipient. Atracția pieței o reprezintă Neue Burg, cea mai nouă aripă a palatului Hofburg, finalizată în urmă cu doar 100 de ani. Clădirea în formă de arc de cerc adăpostește Muzeul Etnografic, Biblioteca Națională și Muzeul Neue Burg, cu trei mari colecții: Muzeul Efes, Colecția de Arme și Armuri și Colecția de Instrumente Muzicale.

Noi ne-am rezumat doar la Muzeul Neue Burg lasand Biblioteca pe altă dată, cu toate că auzisem numai laude la adresa ei. În realitate aveam un interes deosebit pentru Muzeul Efes care găzduiește o serie de sculpturi și frize grecești, printre care unele aparținând, zice-se, Templului Artemisei, una din cele 7 minuni ale lumii antice și câteva descoperiri interesante ale unei expediții austriece pe insula Samothraki. Colecția de Instrumente Muzicale impresionează prin multitudinea și varietatea de instrumente folosite de-a lungul timpului, unele din acestea aparținând unor muzicieni celebri, iar Colectia de Arme si Armuri se bucură de o faima internațională, fiind una din cele mai complete și complexe colecții de acest gen din lume.

Dar să nu uităm că, înainte de a fi un muzeu, Neue Burg este un palat veritabil, așa că arhitectura interioară absolut spectaculoasă, cu decorațiuni opulente, coloane de marmură, fresce și candelabre grandioase surclasează, în opinia mea (totuși neavizată), multe din exponatele găzduite în interior.

2.4. Schmetterlinghaus (Casa Fluturilor)

După o asemenea infuzie de istorie și cultură e cazul să ne mai destindem puțin mintea și ce poate fi mai potrivit decât o calatorie virtuală într-un paradis exotic? În spatele clădirii Neue Burg, în colțul nordic al parcului Burggarten, vă va atrage atenția o construcție de dimensiuni considerabile în stil art nouveau, predominant din sticlă. Deasupra intrării, amprenta portocalie a unui fluture vă anunță că sunteți în fața Casei Fluturilor, o seră tropicală ce crează un habitat natural pentru cele 150 de specii aduse din Costa Rica, Thailanda și alte tărâmuri exotice.

Intrarea se face printr-un magazin de unde puteți alege dintr-o varietate largă de suveniruri, după care se trece printr-o perdea de plastic cu rol de a împiedica fluturii să iasă odată cu vizitatorii și de a crea un mediu tampon. Înainte de a pătrunde în „pădurea tropicală” e recomandabil, de fapt imperativ să lăsați la vestiar tot ce aveți pe voi detașabil pentru că în interior căldura (28 C) și mai ales umiditatea (80%) sunt infernale și te lovesc instantaneu. Însă disconfortul este rapid depășit la vederea unui peisaj parcă desprins dintr-o poveste, un paradis exotic, cu flori, podețe și mici cascade, printre care zboară sute de fluturi mari, viu colorați și deloc speriați de oameni, încât cea mai serioasă problemă devine aceea de a nu-i călca în picioare. Din loc în loc sunt așezate farfurioare cu „bunatăți”, în special banane și portocale, unde are loc o adevărată „îmbulzeală fluturească” și aveti cea mai mare șansă să-i admirați de la câțiva centimetri distanță, fără niciun efort.

2.5. Maria Theresien Platz (Piața Maria Theresia)

Traversând Ringul vienez prin fața palatului Neue Burg ajungem în Maria-Theresien Platz, o piață de dimensiuni considerabile în centrul căreia tronează un monument grandios din bronz înfățișând-o pe Maria Theresia pe tron, încojurată de statui de dimensiuni mai mici reprezentând diferite figuri emblematice ale curții imperiale. De o parte și de alta a pieței se află două clădiri aproape identice așezate față în față, construite și inaugurate simultan în anul 1889, cu 2 ani înainte de finalizarea lor, în perioada de extindere a palatului Hofburg. Clădirile reprezintă două dintre cele mai valoroase muzee ale Vienei, Kunsthistorisches Museum la Sud și Naturhistorisches Museum la Nord.

2.6. Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istorie a Artei)

Kunsthistorisches Museum este unul din cele mai mari muzee de gen din Europa. Construită în stil renascentist, clădirea pe trei etaje găzduiește câteva colecții de excepție: Egipt, Grecia și Roma Antică, o impresionantă pinacotecă din care nu lipsesc opere ale celor mai celebri pictori: Tizian, Caravaggio, Rafael, Rubens, Rembrandt, Bruegel și mulți alții, Colecția de Sculptură și Artă Decorativă. Dacă doriți, puteți opta și pentru ghid audio, noi l-am sărit de data asta, însă dacă nu mergeți suficient de bine documentați poate ar fi mai bine să apelați la el, mie îmi pare puțin rău că nu am făcut-o. Lăsând la o parte expozițiile, clădirea în sine arată într-un mare fel, întocmai ca Neue Burg și geamăna de vis-a-vis.

2.7. Naturhistorisches Museum (Muzeul de Istorie Naturală)

Deși l-am vizitat cu altă ocazie, mai exact în iarna lui 2014, o să-l trec tot aici în revistă, fiind și unul din muzeele care m-au impresionat în mod deosebit. Muzeul găzduiește câteva săli cu schelete de dinozauri (de remarcat o replică a unui schelet de Diplodocus), o colecție uriașă de păsări și animale împăiate (unele dispărute), fiecare beneficiind și de o scurtă descriere. N-aș putea să garantez că în colecția muzeului sunt reprezentate absolut toate speciile, însă am mari dubii că le-a scăpat ceva. O altă expoziție interesantă este cea mineralogică, unde puteți vedea o mulțime de fragmente din meteoriți (inclusiv căzuti pe teritoriul României) și o largă varietate de pietre prețioase și semiprețioase.

Însă ce m-a impresionat în mod deosebit, în mare măsură și pentru că nu am mai văzut așa ceva până acum, a fost expoziția temporară dedicată mamuților conservați în Siberia. Printre exponate am putut admira un schelet complet al unui adult și unul parțial, al unui pui, precum și fragmente descoperite chiar pe teritoriul Vienei, toate având 45000 de ani vechime. Expoziția s-a desfășurat în perioada 19 noiembrie 2014 – 2 martie 2015, așa că la ora asta mamuții trebuie să fie deja acasă, mai exact sub acoperișul Academiei de Științe din Sankt Petersburg, de unde au fost împrumutați.

Per ansamblu, un mare mare plus pentru acest muzeu, o reala plăcere sa-l străbați dintr-un capăt în altul și mă bucur nespus că l-am vizitat. Merita sa-l vedem cu prima ocazie când am fost în Viena, nu știu de ce l-am neglijat. Dar tot răul spre bine pentru că acum am avut șansa să prindem și expoziția temporară de mamuți, cu adevărat spectaculoasă.

2.8. Volksgarten (Grădina Poporului)

Este o grădină amplă, situată între Burgtheater și Heldenplatz. Inițial s-a dorit a fi o grădină privată a împăraților, însă ulterior s-a renunțat la idee, devenind grădină publică. Grădina a fost inaugurată exact în 1 martie 1823, că tot am sărbătorit de curând Mărțișorul :). Este renumită pentru trandafirii săi și este inspirată tot dintr-o grădină pariziană (nici nu se putea altfel) și anume Luxembourg, grădina casei regale a Franței, creată de regina Marie de Medici. Undeva în zona centrală a grădinii a fost construit în jurul anilor 1820 Templul lui Tezeu, o replică a Templului lui Hefaistos (sau Theseion) din Agora ateniană, templu în fața căruia am avut onoarea și bucuria să ajung după nici 3 luni.

O altă atracție a parcului este Fântâna Triton și Nimfa, ce găzduiește câteva familii de rațe sălbatice, pe care le-am surprins de-a lungul timpului în diferite ipostaze, inclusiv în formă extinsă, cu o gramadă de bobocei curioși și gălăgioși ce-i încântau pe micii vizitatori (și chiar și pe cei mai mari :D).

În mijlocul grădinii imperiale, într-o notă de primăvară, îmi închei și eu periplul prin centrul istoric al Vienei. În episodul următor ieșim la o plimbare pe Ringul vienez... Să aveți o săptămână faină! :)

---

VIZUALIZĂRI: 4758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI