Viena, orașul sufletului meu

TIPĂREȘTE

Nu poate fi emisă o definiție sau o descriere a orașului pentru că ar trebui să utilizăm tot arsenalul de epitete al bogatei noastre limbi.

Pentru mine ar fi destul de simplu să rezum toate pornirile poetice spunând că Viena este capitala țării unde ași vrea să trăiesc.

Trecând peste utopii îmi impun să sintetizez o parte din impresiile proprii pentru a fi de ajutor celor ce vor să ajungă aici.

Situat în extremitatea răsăriteană a Austriei, orașul dă numele și landului în care este situat și este binecuvântat de Dunărea ce îl scaldă din plin. Dunărea formează aici mai multe brațe, care cuprind numeroase insule fluviale.

Orașul istoric a fost ridicat numai în partea de sud a Dunării dar astăzi el se întinde pe ambele maluri.

Cu cei peste două milioane de locuitori ai săi (cam un sfert din populația totală a țării) Viena este al zecelea oraș ca mărime din cadrul Uniunii Europene.

De-a lungul istoriei sale, Viena a fost capitala Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană (cu intermitențe între 1400 și 1806) și, între 1867-1918, a Imperiului Austro-Ungar.

Secole la rând orașul a fost capitală imperială dar și reședință pentru familia imperială Habsburg, ceea ce a determinat dezvoltarea sa ca unul dintre cele mai puternice centre culturale și politice ale Europei.

Pentru multe secole, Viena a fost centrul muzicii clasice și al operei. Christoph Gluck, Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Johannes Brahms, Anton Bruckner și mulți alții au lucrat la Viena.

Johann Strauss-fiul și familia sa au creat vestitele lor valsuri în Viena iar orașul a devenit casa pentru „A Doua Școală Vieneză”, cu Arnold Schönberg, Alban Berg și Anton Webern, toți fiind născuți aici.

Viena este notabilă și pentru arhitectura sa. Există numeroase clădiri în stil baroc, dar sunt reprezentate si toate celelalte stiluri.

Marea majoritate a atracţiilor turistice ale Vienei se regăsesc în centrul oraşului, fiind destul de uşor de vizitat pe jos sau folosind metroul pentru câteva staţii.

Ca orice novice în ale Vienei am ajuns prima oară în faţa Catedralei Sfântul Ștefan (Stephansdom). Pentru asta am utilizat metroul despre care am rămas cu o impresie puternică.

Intrarea în subteran este marcată cu simbolul ”U” (U-Bahn, o abreviere a "Untergrundbahn", sau, în traducere, cale ferată subterană) și este singurul metrou cu care am circulat care nu are un sistem automat de permitere a accesului (turchineți) putând ajunge pe peron practic aproape din stradă.

Pentru că suntem civilizați am remarcat automatele pentru bilete situate în tunelele de acces și, utilizând cu succes interfața excelentă cu variante în mai multe limbi, inclusiv engleză, am achiziționat biletele potrivite.

Am plătit 10 euro pentru un bilet valabil 48 de ore dar sunt oferte de o săptămână sau o lună, convenabile pentru cei ce doresc să uziteze acest mijloc de transport pentru a descoperi Viena. Și asta pentru că cele 6 linii te poartă chiar peste tot acolo unde contează și nu numai.

În plus, urmare a interconectării sistemului de transport, biletele de aici pot fi utilizate la toate mijloacele de transport în comun din Viena, inclusiv tramvaie, autobuze și trenuri, dar cu excepția liniei de autobuz Vienna Airport Line și City Airport Train express.

Țin să precizez că, în pofida lipsei turchineților, siguranța metroului este impecabilă ca urmare a sistemului video atotcuprinzător și a agenților în civil ce reacționează prompt la orice amenințare sau încălcare a regulilor (inclusiv intrare fără bilet).

Pentru a vă ușura misiunea vă sugerez să achiziționați pass-ul turistic Vienna Card pa baza căruia, pentru 18,50 euro de persoană beneficiați de 210 discount-uri, printre care accesul nelimitat cu metroul, autobuzul și tramvaiul, timp de 72 ore de la achiziționare și validare. Restul reducerilor privesc accesul la muzee, obiective turistice, teatre, magazine, restaurante, cafenele sau crame.

Așa cum am spus mai sus prima oară (și apoi de fiecare dată) când am ajuns în Viena am folosit metroul pentru a ajunge în centru și, la sugestia unui polițist de metrou, am ales stația de metrou Stephansdom.

Ieșind din stația de metrou ai o senzație de lipsă a soarelui mai acută ca la Domul Milanez, poate din cauza faptului că gura de metrou e aproape de zidurile catedralei.

Biserica Sf. Stefan, Stephansdom

Stephansdom, este obiectivul emblematic al orașului și domină centrul orașului vechi.

Construcția sa începuse deja în secolul al XII-lea dar a fost terminată abia în anul 1433. Domul măsoară 34 metri în lățime și 107 metri în lungime și are patru turnuri. Acoperișul său se constituie din 230.000 țigle colorate.

Ambele turnuri ce străjuiesc intrarea principală (Heidentürme) au o înălțime de 65 de metri și adăpostesc clopotul care la rândul său are o înălțime de trei metri și cântărește 22 de tone. Este unul din cele mai mari din lume și a fost făcut din fierul tunurilor capturate de la turci în anul 1683. Clopotul răsună în fiecare an în oraş vestind sosirea Anului Nou.

Cel mai înalt turn al domului este cel din partea de sud care măsoară 137 de metri. O scară permite vizitatorului pătrunderea în turn oferindu-i o minunată priveliște de la o înălțime de 70 metri.

Turnul din partea de nord nu a fost finalizat, este deservit însă de un lift ce te poartă la o înălțime de 60 de metri de unde poți admira împrejurimile clădirii sacre.

Până în vârful turnului sudic, dacă nu vă e frică de febră musculară, trebuiesc urcate 343 de trepte iar taxa este de 3,5 euro pentru adulţi, 2 € pentru copii între 15-18 ani şi 1 euro pentru copii între 6-14 ani.

Pentru a urca în turnul nordic (Pummerin) trebuie sa plătiţi o taxă de 4,5 euro pentru adulţi, 1,5 euro pentru copii între 6-15 ani şi 0,5 euro pentru copii mai mici de 6 ani.

În interior intri pe poarta principală de acces, denumită și Poarta Gigantului din cauza unui os de mamut găsit acolo la excavațiile pentru fundație.

Odată ajuns în interior trebuie să remarci Altarul impresionant creat în stil baroc la 1641, Orga gigant construită la 1886, naosul principal acoperit de o Boltă striată, susținută de coloane înalte decorate cu 77 statuete din piatră și lut, cele cinci ferestre medievale colorate din spatele altarului și nu în ultimul rând catacombele. Acestea au fost dezvoltate pe la 1732 ca alternativă pentru înmormântarea cetățenilor ca urmare a închiderii cimitirului. În cei aproape două sute de ani de funcționare au ”colectat” peste 18.000 de rămășițe ale căror urme sunt relevate în timpul turului ghidat. Pentru a nu fi departe de popor și familia habzburgică și-a construit o cripta, cea a Ducelui, ce le adăpostește trupurile depuse pentru odihnă.

Vizitarea în regim “all-inclusive” înseamnă 11,90 euro în care intră audio guide pentru catedrala în sine + vizitarea catacombelor cu ghid uman + accesul în turnul de sud.

Dacă doriți doar vizitarea catacombelor prețul unui bilet este de 4,50 euro de persoană pentru un tur cu ghid. Organizarea pe limba cunoscută de turiști se face la intrarea în catacombe și este caracterizată de rigoarea austriacă: nu există pierdere de timp.

Este deschis de luni până sâmbătă de la ora 8,30 la 17,30 (din aprilie în octombrie), 8,30 la 18,00 (în lunile iulie şi august) iar între noiembrie şi martie între 8,30 şi 17,00.

Piața și perimetrul din jurul catedralei este destul de aglomerată polarizând interesul multor turiști.

De asemenea poate constitui punctul de plecare pentru descoperirea centrului istoric.

Eu personal am pornit pe Kärntner Straße urmând pașii unor nume celebre, imortalizate în mozaicul străzii: Mozart, Chopin etc.

Am admirat modul remarcabil în care se renovează și se consolidează centrul vechi (fără a afecta în vreun fel locuitorii sau comercianții). Clădirile vechi, puse în valoare adăpostesc firme celebre, bănci sau branduri toate la dispoziția turiștilor.

Continuăm drumul până ajungem la Opernring Straße, strada Operei. De altfel, chiar la colțul străzii se înalță maiestuoasă clădirea

Operei de Stat din Viena, Staatsoper.

Opera de Stat din Viena este una dintre cele mai importante repere ale muzicii de operă din toată lumea. Renumita scenă vieneză are un program variat de la zi la zi cuprinzând peste 60 de opere şi balete programate în cele 285 de zile din stagiune. Aceasta densitate de spectacole face ca Opera de Stat din Viena să fie numărul 1 în lume.

Clădirea a fost ridicată între anii 1863 şi 1869, făcând parte dintre construcţiile ce străjuiau pe atunci noua strada Ring (Ringstraβe).

Participând la tururile organizate puteţi arunca o privire în culisele acestei fastuoase scene a muzicii de operă, Muzeul Operei de Stat oferă informaţii despre istoria acestei instituţii.

Construcția a fost aproape demolată de bombardamentele din al doilea război mondial și repusă pe picioare în 1955. Logia centrală a constituit punctul de pornire a reconstrucției rămânând și acum simbolul minunatei clădiri.

Tot la exterior nu poți remarca statuile din bronz urcate pe cele patru arcuri ale logiei ce reprezintă în viziunea autorului lor eroismul, drama, fantezia, comedia și iubirea, ingredientele unor spectacole de succes ce nu încetează să se producă aici.

Cele două fântâni arteziene amplasate pe fiecare parte a Operei la momentul construirii sale reprezintă cele două forme de manifestare a sentimentelor umane reproduse pe scena sa: muzica, dansul și veselia pe de o parte și durere, dragoste și sete de răzbunare de cealaltă parte.

Este deschisă de marţi până duminică de la 10,00 la 18,00 biletul normal fiind 3 euro, cel combinat cu ghid audio 6.5 euro, cel combinat cu ghid audio și acces la Muzeul Teatrului 8 euro sau combinat cu Muzeul Teatrului fără ghid audio, 4.5 euro.

Continuând drumul pe Opernring ajungem la o insulă de verdeață la intrarea căreia ne întâmpină gânditor Johann Wolfgang Goethe cel care dă și numele străduței din apropiere.

Intrăm în parc și am ocazia să constat o diferență culturală imensă între noi și austrieci. Peste tot pa gazonul impecabil întreținut tineri perechi, adulți sau bătrâni, copii zburdalnici se odihneau, se jucau sau pur și simplu priveau rațele sălbatice ce se hârjoneau în apa micului lac de acolo. Nici o mizerie vizibilă, nici un comportament agresiv, nu tu țipete, urlete sau manele, hmmmm, îmi place aici.

Una din laturile parcului este închisă de clădirea vitrată a Casei Fluturilor (Schmetterlinghaus) un paradis exotic cu vegetație luxuriantă în care fluturii zboară pe lângă tine prietenoși așteptând parcă să îi fotografiezi.

Cilindrul de sticlă este de fapt fosta seră regală ce este gazda actuală a acestor frumoase creaturi se face printr-un magazin de unde poți cumpăra tot felul de suvenire: vederi, broșe cu fluturi, magneți, gentuțe, tricouri şi alte articole de gen, toate imprimate bineînţeles cu …... fluturi.

Programul de vizitare este:

de luni până vineri de la 10,00 la 16,45, sâmbătă, duminică și sărbătorile legale până la 18,15 (din aprilie și până în octombrie)

zilnic de la 10,00 până la 15,45 (din noiembrie și până în martie).

Tarifele sunt OK: 6 euro pentru adulţi, 5 euro pensionarii, 4,50 euro studenţii, 3 euro copii între 3-16 ani.

Cealaltă latură a parcului este delimitată de o construcţie monumentale, ce atrage privirea:

Hofburg – Curtea imperiala

Mai mult de 700 de ani imperiul habsburgic a fost condus de la Hofburg. Capela imperială construită în stil gotic amintește încă de vechiul palat.

Chiar în mijlocul orașului vechi veți admira decoruri luxuriante vizitând apartamentele private și încăperile în care monarhul și familia sa își duceau viața cotidiană la curtea imperială. Numeroasele muzee și colecții de artă stau mărturie pentru deosebitul simt artistic al monarhilor.

Complexul asimetric se întinde pe o suprafață de 240.000 metri pătrați și este împărțit în 18 aripi, 19 curți interioare și 2.600 de camere în care încă mai lucrează sau locuiesc aproape 5.000 de oameni.

Astăzi, la Hofburg se află sediul oficial al președintelui republicii, precum și un important centru de conferințe și numeroase expoziții de artă.

Adresa la care trebuie să ajungeți pentru al vizita este Innerer Burghof 1, Kaisertor putând utiliza U-Bahn până la stația Herrengasse sau tramvaiul D, J, 1 sau 2 pana la Burgring și autobuzul 2A sau 3A până la Hofburg.

Poate fi vizitat zilnic între 9,00 și 17,30 (până la 18,00 în Iulie și August) contra unui bilet ce costă 9,90 euro pentru adulți și 4,90 euro pentru copii între 6 și 18 ani.

Ieşim din nou în strada principală, Opernring şi mai facem câţiva paşi. O luăm la dreapta şi, la scurtă distanţă vedem pe stânga spaţiul incredibil al Maria-Theresien-Platz. De a o parte şi de alta a pieţei veţi vedea, în stânga Kunsthistorisches Museum (Muzeul de arte frumoase ce găzduieşte colecţia imperială de artă) iar în dreapta Naturhistorisches Museum (Muzeul de istorie Naturală deschis la 1889 şi construit pentru a reflecta în oglindă imaginea vecinului său. Expune colecţii de istorie naturală, geologie şi arheologie ce au avut la bază pasiunea pentru curiozităţi a împăratului Franz Stephan). Nu am avut niciodată timp să le vizităm dar nu e timpul pierdut.

Drumul nostru s-a oprit la Äußere Burgtor, o poarta orașului vechi, situată între Heldenplatz și Wiener Ringstraße (Burgring), cunoscută și sub numele de Heldentor.

Vechea poartă a castelului a fost construită în 1660 ca parte a fortificațiilor Vienei și a avut un rol defensiv important în timpul celui de-al doilea asediu turcesc asupra Vienei din 1683.

Pe frontispiciul porții dinspre Ringstraße se află o inscripție cu litere aurite: „FRANCISCUS I. IMPERATOR AUSTRIAE MDCCCXXIV“ (Francisc I, Împărat al Austriei, 1824), iar pe cel dinspre Heldenplatz inscripția „IUSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM“ (Dreptatea este temelia statului.), motto-ul împăratului Francisc I al Austriei.

Nu am intrat în piața de dincolo de porți ci ne-am întors.

Am refăcut drumul până la Operă și acolo am schimbat strada. Am făcut stânga chiar lângă Operă, pe Operngasse, ușor stânga pe Augustinerstraße pentru a putea admira biserica Sankt Augustin construită într-un frumos stil gotic tocmai la 1300 și a doua ca mărime din zona centrală a Vienei.

De aici am continuat drumul pe Operngasse ce continuă spre centrul vechi pe Tegetthoffstraße. Trecem prin Neuer Markt unde am făcut poze cu fântâna lui Neptun și am revenit în Stephanplatz.

După atâta plimbare ni s-a făcut foame. Am găsit pe o stradă vecină cu Stephansdom, Graben, mai multe terase deschise și cu oferte apetisante.

Am ales și am mâncat cu mare plăcere Wiener Schnizel asezonat cu un vin roșu, Zweigelt, iar la desert, bineînțeles, Apfelstrudel.

Cam atât pentru o primă jumătate de zi în centrul Vienei. Oricum voi reveni în curând să vă plictisesc cu alte impresii din acest oraș de neuitat.

---

VIZUALIZĂRI: 8209 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI