Viena - orasul care te aude

TIPĂREȘTE

Experienta unei vizite la Viena poate fii surprinzatoare, chiar daca nu esti aici pentru prima oara. In hoinareala noastra prin oras am dat atentie unui afis mare pus mai peste tot in oras, afis care spunea ca Orasul te aude. Urechile sale sunt la Haus der Musik. Singurul muzeu din Viena deschis zilnic pana la ora 22.

Curiozitatea ne-a adus aici prima oara, intensitatea emotiilor traite aici ne readuce sa-l vizitam iar si iar la fiecare nou perindare a noastra prin Viena.

Locatia este centrala, prima statie de tramvai dupa Opera, in directia opusa Primariei, Sailerstatte gasse nr 30. Traversezi si la 400-500 metrii te intampina silueta eleganta a unui vechi palat. -Palatul arhiducelui Karl, devenit mai tarziu resedinta compozitorului vienez Otto Nicolai cunoscut pentru opera sa Nevestele vesele din Windsora si fondator al Filarmonicii din Viena.

Este un muzeu interactiv, care te face sa te apropii de sunet si de muzica intr-un mod cu totul aparte. Si totul pentru un bilet de intrare de 10 euro sau o legitimatie anuala (care iti garanteaza si accesul la concertele life organizate aici gratuite, dar unde este destul de greu sa obti un loc pentru ca sunt multi amatori, iar sala de concert neincapatoare) de 33 euro.

Primul nivel este dedicat Filarmonicii vieneze. Documente originale privind fondarea sa, programe vechi de sala scrise elegant, bagetele unor compozitori celebrii, fracul purtat de Herbert von Karajan, inregistrari radio ale unor evenimente legate de istoria filarmonicii, etc. In fata unui ecran sunt doua pupitre speciale, fiecare dotat cu cate un "zar " de burete, unul rosu si altul albastru. Mesajul de pe ecran invita pe rand jucatorii aflati in fata pupitrelor sa arunce cu "zarul". De patru ori fiecare. Apoi sunteti invitati sa ascultati valsul pe care... tocmai l-ati compus. La iesirea din muzeu se trece prin magazinul de suveniruri. De aici, contra a 2 euro puteti obtine "partitura" compozitiei dumneavoastra. Daca o sa vizitati si Figarohaus-una dintre numeroasele locuinte ale familiei Mozart ,,locul unde a fost compusa opera bine cunoscuta, o sa aflati ca de multe ori Mozart folosea metoda zarurilor, alegand astfel succesiuni predefinite de note pentru a realiza noile compozitii. Dar cine stie, poate ca nu era singurul compozitor care facea asta.

In partea opusa salilor descrise pana acum se afla sala de auditie. Asezati comfortabil in scaune asemanatoare celor de la Musikverein puteti urmarii pe un ecran urias, panoramic, inregistrarea Concertului de Anul Nou (evident cel din anul in care facem vizita la muzeu). Trairea este intensa, nu ai nevoie sa te inscrii la loteria pentru un bilet norocos la concert, esti chiar acolo, poti sa aplauzi in rand cu ceilalti spectatorii, sa lasi muzica sa te cuprinda si sa te destinda!

Esti liber sa intri si sa iesi oricand doresti, nimeni nu te va admonesta, dar oare te vei indura?

De la al doilea etaj incepe aventura sunetului. Constructia etajului este facuta intr-o panta usoara, care urca in forma de melc, asemeni constructiei urechii umane.

Prima incapere este in semiobscuritate, in centru un obiect translucid, de forma rotunda sta asezat pe podea. Te inconjoara sunete infundate, ciudate, le cunosti, dar nu stii de unde sa le iei. Si totusi sunt primele sunete pe care le auzim cu totii - cele din timpul vietii noastre intrauterine!

Urmeaza sali cu diorame de mare efect care iti arata pe intelesul oricui cum se formeaza sunetul in natura sau in urechea umana. Apoi un adevarat laborator, interactiv. In fata unui ecran, cu castile la ureche iei parte la experimente simple (misti un joystick, apesi un buton, etc). Schimbi ecranul dupa fiecare experiment, iar la final afli cum percepem noi sunetul, cum poate fii pacalita urechea umana, iti masori acuitatea auzului, dar afli si ca cel care aude cel mai bine in lumea asta mare este... fluturele!!! Urmeaza sali dedicate instrumentelor de precutie, celor cu coarde, etc. Intr-una din vizitele mele la acest muzeu am fost insotita de un tanar prieten, care a studiat muzica timp de 18 ani. Abia dupa ce a vizitat aceste sali mi-a spus ca acum intelege si apreciaza efortul unuia dintre profesorii sai de la Conservatorul bucurestean, care lipsit de un astfel de muzeu s-a straduit si chinuit sa realizeze modele precum cele expuse aici, desigur la o scara mult redusa. Si pentru ca la baza muzeu are conceptul de interactiv totul poate fii atins. In alte sali poti asculta cum muzica clasica este transformata in muzica electronica, poti asculta tot felul de sunete de la cel al tusitului pana la transmisiuni ale comunicatiilor din timpul misiunilor Apollo... In alte sali copii si nu numai pot crea muzica folosind propria voce inregistrata de un sintetizator, mixata cu sunete preinregistrate din care selectezi ce vrei. Sau poti atinge la intamplare bucati galben-maronii de cauciuc pentru a crea alte bucati muzicale. Poti sa stai intr-o constructie asemanatoare unei masini de cursa, sa manuiesti un volan pentru a urma traseul trasat pe un ecran de... sunet. Daca iti reuseste, melodia curge armonios, daca dai gres iese o adevarata cacofonie muzicala. Dupa ce te-ai distrat la toate jucariile de acolo treci in alta sala, te asezi pe un scaun metalic de forma unui jilt, introduci intr-o fanta o fisa de plastic si asculi, inconjurat de sunet din toate partile, ceea ce ai compus ceva mai devreme la locul de joaca.

La etajul al treilea sunt salile dedicate compozitorilor austrieci-Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert, familia Strauss, Maler. Echilibrate ca spatiu, oferind atata informatie cat doresti sa retii. Uimitoare mi s-a parut reconstituirea prin mijloace criminalistice, a imaginii actuale a lui Mozart si a sotiei sale Constance. In sala dedicata lui Beethoven, pe un panou sunt expuse cornete acustice la care poti asculta gradul auzului marelui compozitor de-a lungul perioadei in care acesta a surzit. Uimitor. Sala Gustav Maler a fost amenajata chiar de fiul acestuia, un arhitect de succes. De aici si originalitatea sa, exponatele fiind fixate in cuie pe trunchiuri de copaci. Peste tot sunt expuse obiecte personale care au impact vizual asupra vizitatorului. O sala este dedicata compozitorilor austrieci mai putin prolifici, dar al caror merit este recunoscut la fel ca si al titanilor muzicii clasice cu care austriecii se mandresc.

In ultima sala esti invitat sa-ti incerci talentul de dirijor. La pupitru te asteapta o bagheta speciala, pe ecranul urias din fata ta sunt afisate numele bucatilor muzicale dintre care esti invitat sa o alegi pe aceia pe care te incumeti sa o dirijezi. Orchestra Filarmonicii din Viena acordeaza instrumentele si asteapta rabdatoare sa dai semnalul de incepere. Daca duci la bun sfarsit incercarea, orchestra te va felicita batand usor in stative si din magazinul de la iesire, contra 2 euro, iti ridici certificatul de dirijor emerit al Filarmonicii din Viena. Daca te descurci mai putin bine cu masura si ritmul, instrumentistii se vor oprii pe rand din cantat, te vor apostrofa: NU asa se canta Mozart, se vor ridica si vor parasii sala, toti pana la unu. Mai ramai doar tu.

Vizita se incheie trecand prin magazinul de suveniruri de unde iti poti ridica partitura valsului compus cu ajutorul zarului, certificatul de dirijor, Cd-ul cu muzica pe care ti-o inregistrezi singur sau orice alt obiect care sa iti aminteasca de vizita la acest neobisnuit muzeu.

---

VIZUALIZĂRI: 2051 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI