Ce se mai poate face in zona Veliko Tarnovo - Arbanasi. Locuri despre care (sper) nu s-a mai scris.

TIPĂREȘTE

Timp de 7 zile am fost cazati la hotel Sevastokrator din Arbanasi, dupa cum am scris aici

Evident, in septembrie, cu apa din piscina la temperaturi rezonabile doar 4-5 din cele 7 zile (4 pentru mine, 5 pentru fete) si rezistind noi in ea 1-2 ore / zi, trebuia sa ne gasim si alte activitati.

Cu exceptia cazurilor in care mentionez un alt mijloc de transport, toate excursiile au fost facute pe jos.

Anul trecut am vizitat VT, jumatatea estica, strada cu strada. Inclusiv Sveta Gora (si dealul, si cartierul cu acelasi nume, care adaposteste caminele studentesti, cantine etc). Ne-a "scapat" doar cartierul Asenov, pe care l-am planificat in cadrul acestui sejur. Arbanasi - la fel, vizitat integral, strada cu strada.

Ce ne raminea de facut? Sa improvizam :)

Obiectiv principal: sa ajungem in VT, plecind din Arbanasi, pe jos, fara sa intrebam pe nimeni cum se poate face.

Obiectiv secundar: orice se mai poate vizita in zona pe o raza de 10 km de drum lejer sau 5-6 mai dificil.

Panorama 1

In prima zi am pornit usurel, fara sa ne luam macar apa, la plimbarea de dimineata. N-aveam nimic planificat, doar admiram peisajul, si tot admirindu-l m-am gindit ca pe dealul din dreapta drumului spre VT s-ar putea merge in paralel cu strada pina in oras.

Si-am ajuns la locul unde drumul dinspre VT, ofera prima optiune spre Arbanasi (vezi foto). Mai exact, in partea de nord-vest a satului.

Am traversat si am gasit o poteca (marcata!) spre vest (VT). Marcajul l-am vazut ceva mai tirziu, asa ca am avut ceva ezitari in a urma poteca, desi largimea acesteia si distributia ierbii sugerau faptul ca a fost folosita si de masini. Ezitarea a venit de la identificarea unor urme de ciine de talie mare :)

Pe scurt: drumul a fost lejer, aerul din padure curat; singurul punct care oferea optiuni era o raspintie ce permitea si accesul spre nord - nu o luati pe drumul acela.

Dupa ceva timp veti ajunge intr-un punct de unde se poate admira in toata splendoarea Tsarevets-ul, dintr-un unghi ce nu-i lasa nimic de ascuns. De unde stiti ca ati ajuns? Simplu, ajungeti la o masa cu doua bancute pe deal si va intoarceti vreo 5 metri. De acolo cred ca ies cele mai bune poze; noi n-am avut la dispozitie decit telefonul si un binoclu de jucarie :)

Timp traseu, cu copil de 6 ani: doua ore si jumatate de la hotel pina pe deal si inapoi, cu o pauze pentru admirat peisajul. Mentiune: nu incercati cu masina, cind am fost noi drumul era blocat de un copac prabusit ce nu a putut fi inlaturat cu funii. Plus ca ati putea strica distractia altora :)

"Dealul melcilor"

Nu stiu exact cum se numeste zona, dar erau milioane de melci prin iarba si fin, asa ca am botezat-o noi.

Se iese din Arbanasi prin sud-est si se observa imediat doua poteci asfaltate si una cu piatra cubica, toate mergind in paralel cu soseaua.

Urcusul e lejer, drumul e presarat cu banci, linga acestea exista cosuri de gunoi, din loc in loc e cite un foisor. Aproape de virful dealului e un alt loc minunat pentru a fotografia VT, cetatea si Arbanasi - Panorama 2

Dupa vreo 2 km se termina potecile si apare un indicator catre un club de echitatie: Kaloyan 92.

Am cautat acum pe internet si am gasit asta: kaloyan92.com/?m=1

In realitate arata mult mai pustiu si prafuit; in principiu e o baza unde sint crescuti si antrenati caii. Cind am fost noi erau 3 calareti ce lucrau cu caii pe traseul cu obstacole (sarituri), dar nu am stat suficient cit sa vedem si sarituri, doar alergare usoara.

Ne-am dus la un nene ce parea grajdar, l-am salutat calduros cu "dobr den" si ne-a salutat, la rindu-i, cu un "ha? " (probabil statuse prea mult in soare iar salutul calduros deja ii facea rau), apoi am mentionat si noi ce cuvinte stiam: "gloaba, tzena, dete", incercind sa-l facem sa priceapa ca vrem sa platim ca sa plimbam copilul 10 minute pe un cal. S-a ratoit putin la noi si dus a fost.

Dusi am fost si noi, dupa ce am mai facut - cu ciuda :) - citeva poze.

Cu copilul inlacrimat ca nu poate "sa cistige concursul, ca Sofia" (nu ma intrebati cine e, stiu doar ca e din desene animate), am plecat de acolo cu promisiunea ca pe drum ne jucam de-a printesa, dragonul si cavalerul.

Am urmat soseaua principala si vreo 5 minute ne-am certat cine sa fie dragonul si cine cavalerul, ca printesa ii era rezervata odraslei, si am ajuns la

Hotel Kaloyan's Castle

bgstay.com/en-o-9795-hote ... oyan%60s_castle

Acolo am facut ceva poze, ne-am racorit la restaurantul in aer liber si am ascultat de ordinele printesei (cavalerul fiind statuia din dotarea "castelului", noi nu mai aveam prea multe optiuni).

Dupa utilizarea locului de joaca (de catre printesa) si vizitarea salii de bal a castelului + toalete (de catre toti), ne-am intors la hotel.

Timp total: vreo 3 ore, cu tot cu cascat gura, facut poze, milogit dupa cai si consumat racoritoare la castel. A, si dat pe tobogan.

Parcul Ksilifor - drumul dinspre VT

Pusi pe fapte mari, dupa un mic dejun copios (mincare pe bune fetele, un coctail de asa-zise fructe eu), am plecat spre VT. Adica spre centrul Arbanasi, pindind un taxi. Prindem unul, debarcam la podul din VT ("sub" cetate), pornim spre cartierul Asenov.

Directia era est-sud-est, si am ales drumul ce strabatea cartierul prin nordul riului Yantra. Acolo ne-am oprit la locurile de joaca pentru copii, am fotografiat casele aflate in stare avansata de degradare, apoi am luat-o catre sud pe linga o autobaza (atentie! ca si in Romania, autobazele se depasesc pe partea opusa a strazii, pentru a evita ciinii) si am continuat de-a lungul Yantrei spre sud pina la un pod de pe vremea lu' Pazvante (vezi foto).

Dupa pod (am trecut pe sub el) am continuat drumul in aceeasi directie pina la o fabrica parasita, unde drumul se continua in stinga (adica est, mai pe romaneste), la deal.

Excelsior! en.wiktionary.org/wiki/excelsior

Si-am mers, si-am mers, si-am mers, pina am mai vazut un om. El nu ne-a vazut, era in padure, citea un indicator, asa ca ne-am asezat pe o bancuta intre doua movilite de gunoaie, asteptind sa revina la drum si sa-l intrebam ce scrie pe indicator.

Dupa gesturile pe care le facea mi-am dat seama ca tocmai marcase poteca aia ca "drum interzis", asa ca am asteptat sa-si ridice pantalonii si sa plece, pentru ca nu tineam neaparat la compania lui.

Excelsior!

Si iar am mers, si-am mers, ne mai depasea cite o motocicleta ce o lua prin padure pe cite o carare, dar am rezistat tentatiei si ne-am urmat drumul. Am rezistat si indemnelor familiei de a ne intoarce, argumentind ca daca nu ajungem unde mi-am propus (ele nu cunosteau inca destinatia urmarita), macar ajungem la mare. Excelsior! Dupa ceva timp (mult) am ajuns la un alt indicator in padure, care arata - promitator - drumuri catre 4 localitati din doua judete vecine. Iar rugaminti de intoarcere, dar eram de neoprit: am continuat sa urcam, pina in virful dealului nu mai era mult si voiam sa am o privire de ansamblu asupra situatiei.

Excelsior!

Si am ajuns la un lac (laculet?), deasupra caruia trona o sirma folosita la tiroliana. Linga el, o cabana si un restaurant ("RESTAURANT! " a racnit fi-mea si a inceput sa alerge). Excelsior!

Deja se aglomerase locul: o intersectie, un hotel ce arata bine, un restaurant la fel, leagane, tobogane, buturugi pentru curse pe obstacole, panouri de escalada, si reclame promitatoare la concursuri de tir cu arcul si alte minuni.

A, si inca 3 copii adusi de parinti cu masinile.

Eram in Parcul Ksilifor :)

Dupa biscuiti, apa, si o tura prin distractiile locului, apar doua taxiuri ce lasau niste turisti la hotel. Am confiscat unul si ne-am intors la Arbanasi (aflat la vreo 4-5 km pe sosea, in continuarea drumului parcurs de noi), cu gindul de a reveni direct din Arbanasi intr-o alta zi. Nu inainte de a remarca faptul ca soferul ne-a dus pe alt drum decit credeam ca ar trebui urmat, ceea ce m-a facut sa presupun ca celalalt ar fi doar un drum de tara.

Timp total aventura: vreo 4 ore.

Parcul Ksilifor - drumul dinspre Arbanasi

Acum deja stiam ce avem de facut. In primul rind, ne-am facut curaj sa pornim la drum :) Apoi am luat-o pe o scurtatura direct de la hotel spre "Dealul melcilor". Si nu mica ne-a fost uimirea atunci cind, odihnindu-ne in ultimul foisor de pe deal, am vazut venind spre noi un grup de tinere pensionare, ce ne-au salutat voios cu "dobr den" si carora le-am raspuns asisderea. Am intrat in vorba cu ultima dintre ele, care stia engleza si ne-a spus ca merg la...Parcul Ksilifor!

Mobilizare generala, am sarit din foisor si am lungit pasul ca sa tinem aproape de ghidele noastre :) Drumul a fost cel pe care l-am banuit, o poteca aflata intre antena TV din dreptul crescatoriei de cai si hotelul-castel Kaloyan.

Am coborit, voiosi, prin iarba inca racoroasa si moale, si am ascultat, cuviosi, o mica lectie de istorie.

Astfel incit atunci cind am ajuns in Parcul Ksilifor nu ne-am mirat vazind acolo vreo 200 de persoane, iar cind am auzit o doamna ce sustinea un discurs la microfon spunind ceva de "vesel praznic" am stiut si care e motivul: era zi nationala, Bulgaria sarbatorea Unirea.

Costume nationale, coruri de amatori, hore, jocuri cimpenesti (bine, copiii tot la tobogane trageau, si la nisipul plin de scoici - l-or fi adus de la mare), pe alocuri chiar si gratare.

Ne-am bucurat si noi alaturi de toti ceilalti participanti si, cind s-au raspindit cu totii la iarba verde sa manince ce-si adusesera de-acasa, am plecat si noi spre Arbanasi dupa ce ne-am facut curaj cu invariabilii biscuiti cu cacao.

Am incercat sa atingem si un alt obiectiv, o pestera ce aparea pe harta cu obraznicie la vreo 500 de metri de poteca, dar sandalele fetelor n-au permis si asta. Poate alta data :)

Seara, evident, ne-am grabit catre VT cu un taxi, pentru a urmari spectacolul de sunet si lumini de la cetate.

Si tot la puncte de atractie as bifa si taxiul de la intoarcerea catre Arbanasi la 10 seara, care a facut traseul in 2-3 minute, prilej pentru printesa sa exclame in curbe: "uuiiiiiiiiiiiiiiiii..."

Se credea in montagne russe :)

Sper ca am ales pozele potrivite pentru ilustrarea traseelor si obiectivelor.

---

VIZUALIZĂRI: 6477 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI