Cafe Olivier - Cel mai bun bar belgian, dar într-o veche biserică ascunsă

TIPĂREȘTE

Site: café-olivier.be

Imi place să hoinăresc prin Utrecht, care seamănă mult cu pitorescul Leiden (vezi impresii), este un melange de istorie veche și modernism, să nu uităm că cea mai mare biserică a fost tăiată de un uragan în două părți, i-a rămas acel Domtoren, ca un cavaler bătrăn ce iși ridică capul în înaltul cerului flamand, printre hoardele de turiști, ce îndrăznesc să tocească pietrele burgului, străbătăndu-l pietonal, de-a lungul și de-a latul, pănă cănd istoviți de atăta mers, se vor opri obligatoriu la o terasă sau o braserie, poate chiar la Braseria DOMPLEIN sau la o terasă de-a lungul canalului Oudegracht.

Si fiindcă după multă plimbăreală prin oraș ni se face sete, eu vă invit astăzi într-o fostă casă a Domnului, dar nu pentru o experiență religioasă, ci la un pahar de bere belgiană, ce curge prin 7 robinete sau de nu vă place, comandați o variațiune din cele 60 de tipuri de bere îmbuteliată din lista de de la CAFE OLIVIER, la 10 minute pe jos de Central Station, imediat ce treci de uriașul complex comercial din gara subterană.

CAFE OLIVIER, este cotată ca fiind number one în topul celor mai bune baruri din Olanda într-un clasament al anului, datorită atmosferei originale și spectaculoase, într-o veche biserică ascunsă, pubul reunește elemente inedite și are un decor vintage.

Am intrat de două ori în ea la un pahar de bere și o gustare, fiind invitată de rude într-o vizită privată, amintirile și aromele nu s-au șters și nici gălăgia din sală, dar atunci era seară, acum eu băteam la ușă dimineața.

Dupa ce am ieșit din gară, în jur de 10 a. m., am avut chef să beau o cafea solo, înainte să văd ce mai face Utrechtul anului 2014, vechiul meu prieten, pe care vi l-am prezentat recent (vezi aici).

Si am ajuns pe strada LANGE ELISABETHSTRAAT, apoi am făcut o buclă scurtă pe o străduță laterală, ACHTER CLARENBURG 6.

Afară văd în fața barului/restaurant o pisică dolofană albă ce mă cheamă insistent ,,Haide, vino încoace’’, și miorlăitul ei imperios mă zoreste să intru din nou, nu că m-ar fi așteptat acolo o mină de aur sau vreun consiliu al sfinților.

Pentru cine ajunge prima oară în oraș, clădirea veche nu te copleșeste cu nimic, vezi doar căteva mese afară, niște biciclete lipite de ziduri și motanul, ce toarce încă de somn pe o bancă, în așteptarea mușteriilor și a păpicii.

Privită din exterior casa cu ferestre mari, pare o cafenea obișnuită, uite și plăcuța chiar deasupra ușii, scrie Maria Minor și alături CAFE OLIVIER - RESTAURANT, dar în interior realizezi că spațiul este imens și sala uriașă te ia prin surprindere.

Această biserică veche Maria MINOR, datează din secolul 16, este o biserică catolică ascunsă, aflată pe locul unei foste resedințe medievale, aparținănd familiei Clarenburg, e chiar între străzile Vredenburg și Sprinweg.

In negura timpurilor, casa a fost transformată în castel fortificat. Mai tărziu în 1640 Clarenburgul intră în proprietatea unui catolic și se ridică Maria Minor, o biserică catolică secreta pănă la înfăptuirea Reformei bisericești, însă după 1853 ea își reia haina preferată.

In 1860-1863 urmează o nouă construcție, iar din vechea casă medievală s-au mai păstrat doar pivnițele. Pe fundația originală a fost construită o altă biserică, cu o fațadă nouă, ce seamănă mai mult cu o locuință, dacă o privesti din exterior, astăzi ea stă la dispoziția turiștilor și localnicilor.

In 1967 biserica MARIA MAIOR a fost declarată Monument National

In 1989 clădirea a fost închiriată unui studiou de înregistrări muzicale clasice, datorită puternicei acustici a sălii.

Interesant este faptul că în 2004 un belgian transformă biserica în cafenea, iar conversia de la biserică la pub, s-a făcut sub ochiul calificat al unui istoric.

Elementele păstrate în bar sunt orga veche ce ar avea nevoie de recondiționare, altarul, bolțile din tavan, sculpturile de secol 18 și amvonul de secol 19, uite acolo am vrut să beau eu cafeaua, ultima dată, acum trei ani, am băut bere cu nepoții la etaj lăngă orgă, că acolo am mai găsit loc.

Panourile de stejar ce acoperă mobilierul au culoarea verde si maro, mesele și scaunele sunt rustice, candelabrele albe, minunate sunt tot flamande, vitraliile vechii biserici au rămas la locul lor, trebuie doar să ridici privirea sus la cucurigu, pe sub bolțile arcuite. M-a intrigat foarte tare mobilierul din spatele barului, unde am văzut zeci de sertare mici, ce păreau să facă aluzie la o farmacie veche... dar nu am dezlegat misterul pănă la capăt, mă tot uitam la sticle să văd ce licori ascund.

În concluzie Cafe Olivier își ascunde bine jocul dublu, de bar într-o biserică, cu decor vintage.

Sala te coplesește, e foarte înaltă, mă deplasez și ,,staticul’’, devine mai ,,dinamic ‚’’, sunt în ,,holul ’’ bisericii, trec prin toate impresiile, văd niște păsărele ce căntă imortalizate pe pereți, pe butoaie, în limbajul iubirii.

Mă captivează atmosfera originală, îmi spăl cuvincios sufletul și cercetez îndelung elementele religioase menționate și pe cele vintage, extrem de ,,funny. ’’

Barul e sufletul sălii, stau și mă uit năucită, văd pe peretele din dreapta o bicicletă și un butoi vechi cu bere, o fi de la mănăstire, remarc apoi două trompete vechi fără luciu, așezate sus pe o poliță, iar pe o etajeră văd cinci șepci bleumarin, stau și mă întreb ce job or fi avut stăpănii?

La dreapta și la stănga, în mod simetric sunt niște dulapuri extrem de înalte de lemn, parcă ar ascunde niste coloane, ornate în vărf cu trei lămpi... pe cel din dreapta văd două butoaie, pe celălalt văd o statuie cu un cap necunoscut, apoi remarc o servietă veche de piele, pusă pe un raft.

In planul depărtat al sălii, cum te uiți dinspre ușă, un balcon de lemn protejează orga veche de la 1890, care încă funcționează, dar are nevoie de reparații, e cam hodorogită, îmi spune chelnerul amabil și tănăr, ocupat cu aranjarea paharelor în imensul bar.

Sub balcon e un panou verde lung cu lista celor mai populare beri și prețul lor, deasupra e un îngeraș ce binecuvăntează alegerea clientului... eu ramăn să mă hlizesc cu ochii la o tărnă, agătată în cui, chiar pe dulap.

Leffe blond =3.70 euro, Leffe Dubbet =3.70 La Chauffe=3.70, sunt căteva exemple cu prețul berii servită în restaurant... berea Leffe este produsă pe baza unei vechi rețete de la o mănăstire belgiană din Dinant, de prin 1240.

Examinez și robinetul de inox de la bar pe unde curge berea, e haios și mă intreb cum o fi marca ,,Jupiler’’, nu pot la ora asta să cer o bere, cer doar niște crochete olandeze.

In fine, în drum spre o ușă, văd un perete cu o poliță unde niște păsărele bibelou se sărută în cioc, de asemenea căteva tablouri tot cu somnoroase păsărele sunt agățate la loc de cinste... nu pricep semnificația, dar sus pe perete văd scris în franceză textul unui căntec vechi al belgianului Jacques Brel, sper să nu mă înșel.

Mă amuză în final posterul de pe un perete, e o reclamă ce arată un elefănțel roz desenat pe un fundal bleu, citesc amuzată ,,Delirium Tremens’’, e desigur o aluzie la o marcă de bere belgiană blondă, care a fost odată premiată ca fiind cea mai bună, e pusă strategic în drum spre toaletă, o statuie a fecioarei e agățată in imediată apropiere, aproape de Isus deasupra ușii.

Eticheta cu elefantul ascunde o boală violentă, e avertismentul mustrător că cine bea acest tip de bere tare, după o lunga perioadă de pauză... are halucinații cu elefanți roz.

Am ochit la bar o sticlă albă de ceramică cu eticheta bleu pe care apare elefantul roz, am scanat-o și l-am întrebat pe chelner de ce este apreciată... pricep ca e făcută din combinația a trei tipuri de drojdie de bere... nu am făcut desigur proba, băiatul mi-a arătat și un pahar de sticlă pe care era desenat un elefant simpatic, invităndu-mă să revin mai pe seară, dar mă aștepta afară frumusețe de oraș sub soare si terasele de sub nivelul străzii, la firul apei.

Simt că păcătuiesc cu găndurile mele frivole și nu mai îndrăznesc să mă mai găndesc, cănd văd tabloul cu delirul... pe scurt un delir de cafenea /bar.

Vă las pe voi călătorii veseli și simpatici să scoateți dopul de la sticla de bere ciudată, cu calități unice și încercați să vă biruiți slăbiciunile, măngăiați de binecuvăntarea celor sfinte.

Chelnerii extrem de amabili se pregăteau să își primească clienții, eu mă întrebam amuzată pentru cine bat azi clopotele la Maria Minor, pentru olandezi în general, pentru studenți si desigur pentru turisti.

Restaurantul este modelat după modelul unei cafenele belgiene, este un mix de bar si restaurant, la prănz si seara se poate servi masa, am și o poză cu lista de meniuri, este extrem de aglomerat și zgomotul este puternic, iți pierzi ușor vocea, vrănd să fii auzit, datorită acusticii sălii. Să servesti masa la Olivier, e ca și cum ai mănca la biserică, ecoul vocilor tuturor oamenilor ce vorbesc, răsună ciudat într-o sală cu o rezonanță tipică unui lăcaș de cult.

Seara este preferabil să faci o rezervare la masă, se pot servi cartofi prăjiti belgieni cu maioneză de exemplu sau scoici... eu nu mă dau în vănt după măncarea belgiană, prefer ziua în amiaza mare să studiez pancarta lungă suspendată sub orgă, cu tipurile și prețurile de băuturi, începănd cu berea la butoi pănă la cea de la mănăstire, Trappist, sau cu berea pe bază de fructe.

Interesant este faptul că fiecare tip de bere se servește în propriul ei pahar și o savurezi sub ochii sfinților.

Am părăsit localul cu o atmosferă nostalgică, oare am fost la bar sau la biserică, m-a intrigat oricum, jocul dublu al clădirii, eu vă invit să mergeți să-l vizitati, este un local de top al olandezilor foarte iubit de aceștia și mie îmi place să-l băntui cănd merg cu ai mei.

Am plecat din cafeneaua Olivier cu multe semne de întrebare, nu am reușit să cataloghez chiar toate obiectele din decor și nici pe cele religioase, căci nu a fost un exercițiu prea ușor, m-am încurcat de tot în melange-ul de sacru cu profan.

Pisica dolofană sta la păndă și dădea din coadă sus pe o masă, i-am trimis un surăs dulce, dar a luat-o la sănătoasa cănd am încercat să o pozez.

Dacă v-am îndrugat lucruri neinteresante și gogomănii, vă rog să fiți îngăduitori, dar la asta se expune cine călătorește și povestește ce a văzut.

Să nu vă mire faptul că în Olanda, sute de biserici au rămas goale, lumea nu prea mai merge la biserică, ele și-au schimbat destinația în cadrul unui program național, chiar aici în Utrecht o fostă biserică Jakobus a fost transformată cu ajutorul arhitecților, într-o reședință privată modernă, după ce anterior, ea găzduise un salon de mobilă antică.

Cănd voi merge la Amsterdam, vă invit să vizionati o expoziție trăznită de modă contemporană, Salonul Big Bang, în cea mai veche biserică a capitalei, la Oude Kerk, chiar în inima cartierului roșu, ca să aveți o idee despre convertirea bisericilor și în saloane de cultură și expoziții.

---

VIZUALIZĂRI: 2702 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI