Ulcinj - piratii din Adriatica

TIPĂREȘTE

Fiind o zi ploioasa in Budva, aprilie 2017, am decis sa mergem la Ulcinj, intr-o excursie cu iz istoric. Ne-a impresionat si cetatea si istoria ei, orasul peste asteptari de mare (cam 125000 populatie) cocotat pe un versant cam abrupt dupa gustul meu. Va propun cateva perceptii care sa va ajute sa explorati si mai bine Ulcinj.

Cetatea. Foarte bine pastata in mare masura, este locuita, veti gasi restaurante in interior, ba chiar si o mica piscina, probabil a vreo-unui boutique hotel. Noua ne-au placut stradutele foarte inguste pe care mai gaseam si cate o mini-masina, Smart ForTwo de exemplu.

Istoria. Cetatea are o straveche reputatie briganda, fiind locul cel mai periculos din Adriatica, salasul piratilor si al contrabandistilor. Se spune ca Miguel de Cervantes a fost prizonier cinci ani aici, vasul spaniol pe care naviga pe cand avea cam douazeci de ani fiind abordat si capturat de catre trei nave rapide ale piratilor de aici. Tot aici s-a indragostit de o localnica, frumoasa Dulcinea, fata din Ulcinj, personajul din Don Quijote. Tot ca o curiozitate locala, dintre fostii sclavi, inclusiv negri africani, eliberati de catre stapanii lor, multi au ramas, cetateni de baza si de vaza ai orasului, astfel incat, in sec XIX aici erau localnici negri, proprietari si oameni liberi. Singurul loc din Europa unde se intampla asta. Orasul isi pierde originile in negura timpului, fiind probabil initial tot o asezare ilirica, ca mai toate asezarile de pe coasta dalmata. De remarcat ca in sec. XIII, navalirile tatarilor au ajuns pana aici, aprox. anul 1241. Dupa sec XV cetatea a fost protejata de catre otomani, interesati de serviciile localnicilor.

Muzeul. Are cele mai multe ghiulele adunate la un loc pe care le-am vazut eu, pastreaza un iz si de inchisoare dar si de cazarma, fara multe exponate insa de vizitat.

Parcarea. Se poate parca sub ziduri, sa ajunge relativ usor, date fiind stradutele nu foarte late si pline cu comercianti. Nu am platit dar era o zi de extrasezon, mai libera.

Masa. Se poate manca si in cetate cum spuneam dar noi am ales o locatie populara de langa plaja de vis-a-vis, cu meniuri gen kebap. Localnicii sunt majoritar albanezi, foarte amabili, deh, comercianti.

Pe scurt, am petrecut o zi plina de istorie, de arome locale si cu o plimbare pe plaja.

---

VIZUALIZĂRI: 5036 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI