Excursie de o zi în Cadrilater - Turtucaia și împrejurimile

TIPĂREȘTE

O destinație potrivită pentru o zi de weekend este Turtucaia, care este prea puțin cunoscută, deși este aflată la numai 1h 30 min de București. Turtucaia este un port pescăresc la Dunăre în Bulgaria, care odinioară a aparținut României, între 1913-1940. Vizitând Turtucaia, poți face o incursiune emoționantă în istorie, aceasta fiind cunoscută pentru sângeroasa bătălie din 1916, în Primul Război Mondial, dintre armatele bulgare și germane aliate contra armatei române, considerată a fi una dintre cele mai mari pierderi militare ale României.

După 61 km parcurși pe un drum bun am ajuns de la Ruse la Turtucaia. Ajunși în orășel, am fost întâmpinat pe ulitsa Transmariska de numeroase clădiri istorice în stil arhitectural neoromânesc, care amintesc de faptul că aici odinioară ne aflam pe pământ românesc. Clădiri în stil arhitectural neoromânesc cele mai remarcabile sunt vechea școală românească sau actuala primărie a orașului Turtucaia.

Am luat la pas Parcul Dunărean, situat chiar lângă fluviul Dunărea, care, în această secțiune are până la 1 km lățime. Parcul a fost complet renovat și se întinde pe o suprafață de aproape 12 hectare. Există mai multe zone de agrement unde au loc evenimente culturale, sportive și jocuri pentru copii. În partea de vest a parcului a fost construit un model al unei mori plutitoare. În partea centrală a parcului se află aleea biodiversității, unde vizitatorii pot face cunoștință cu bogăția speciilor zonei. Aici este restaurat zidul de nord al cetății antice „Transmariska”. Statuia știucii de Dunăre care are 4 metri înălțime amintește de gloria orașului ca centru de pescuit, cândva în port putând fi numărate aproape 5.000 de bărci. În amfiteatrul în aer liber cu 250 de locuri, de multe ori au avut loc concerte de muzică clasică și contemporană, teatru și spectacole de dans. Cu douăzeci și cinci de ani în urmă, unul dintre ambarcațiunile de torpile (proekt 123K) al flotei navale a Bulgariei a fost plasată în parc.

Plimbându-ne mai departe, suntem abordați de "tanti Roibu", o localnică româncă în vârstă a Turtucaiei cu care am conversat mai bine de un sfert de oră. Foarte important este faptul că în Turtucaia toți locuitorii vorbesc limba română la un nivel relativ bun, deci oricărui turist român nu-i va fi deloc dificil să se descurce folosind limba română.

Turtucaia adăpostește două muzee: Muzeul Pescuitului Dunărean și a Construcției de Bărci deschis în 1974 este unic în țările din bazinul dunărean si a fost creat pentru a prezenta stilul de viață al bulgarilor din satele pescărești de la Dunăre. Nu este o coincidență faptul că muzeul este situat în Turtucaia, deoarece pescuitul a fost ocupația principală a populației din această regiune de la antichitate până în prezent. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea orașul a devenit centrul pescuitului dunărean. Celălalt muzeu este Muzeul de Istorie care dezvaluie cele 20 de secole de istorie a orașului pe trei etaje monitorizate de dezvoltare cronologică a Turtucaiei din antichitate până la ocuparea orașului de Bulgaria în 1940.

În partea de nord-est a Turtucaiei se mai găsește și cartierul pescăresc. Prin originalitatea sa, puritatea și renaștere, este păstrată pentru generațiile viitoare în forma sa autentică cu plase de pescuit, navigație interioară ateliere de pescuit și case. Acesta seamănă cu o legendă vie pentru această ocupație a strămoșilor noștri, a trecut din generație în generație, astfel încât astăzi Turtucaia pierde esența ei ca un proeminent centru pescăresc al Bulgariei contemporane pe Dunăre.

La intrarea în cartierul pescăresc nu am ratat biserica Sfântul Nicolae. Construcția bisericii a început în 1827 cu donații ale localnicilor. Potrivit vechilor povești, biserica a fost construită cu permisiunea tacită a sultanului. În mod oficial, biserica a fost sfințită la 14 iulie 1865. În timpul celui de-al doilea război balcanic în 1913, biserica a fost jefuită de armata română. În 2003, biserica a fost complet renovată în cadrul proiectului Beautiful Bulgaria, arhitectura incredibilă impresionează iar sculptura în lemn a porților regale, iconostasul și frescele arată ce poate mai bun școala de pictură de la Tryavna.

În partea de sus a orașului se află Türbe-ul lui Sabri Hussein, de asemenea, numită și Softa Baba Tekke, una dintre clădirile emblematice din Turtucaia, edificiu de cult islamic, de unde am putut să observ o panoramă superbă a Dunării. Sabri Hussein, șeic nakshbend, a trăit în Turtucaia de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la mijlocul secolului al XIX-lea. Türbe-ul a fost construit în jurul mijlocului secolului al XIX-lea, pe un teren terasat, și este un spațiu octogonal, cu o cupolă semisferică. Cele opt colțuri ale spațiului continuă într-o cupolă, care se termină fără o deschidere în partea de sus, pereții clădirilor sunt solizi, construiți cu pietre și ferestre – cu bare din fier. Sabri Hussein a fost îngropat în clădire.

Ne-am îndreptat apoi către periferia orașului, pentru a vizita cimitirul militar din Turtucaia. Este cel mai mare cimitir militar al războaielor pentru unificarea națională a Bulgariei. Din 1913, Cadrilaterul s-a aflat în granițele Regatului României. Timp de doi ani, cu ajutorul specialiștilor militari francezi și belgieni, a fost construită o fortăreață impunătoare cu 15 forturi, fortificații de pământ. El a apărat o garnizoană de 39.000 de oameni cu 150 de tunuri. Generalul Mihail Aslan îl numea „Micul meu Verdun. “ Dar, la 5 și 6 septembrie 1916, armata bulgară, sub comanda generalului Kiselov, cu un atac izbitor, a capturat fortăreața în doar 33 de ore. În luptă au fost uciși 8000 de soldați bulgari și 28 000 de soldați români. Memorialul a fost creat la scurt timp după luptă, iar în 1922 a fost construit și un obelisc memorial, pe care astăzi pot fi citite, scrise în limba bulgară, română, germană și turcă, aceste cuvinte: „Onoare și admirație celor ce au știut să moară vitejește pentru țara lor. "

După terminarea vizitării orașului Turtucaia am dorit să vizităm ceva și prin împrejurimi. Inițial am dorit să vizitez Rezervația Naturală Srebărna de pe Dunăre, declarată patrimoniu UNESCO, dar pentru că nu era sezonul potrivit pentru a vizita un asemenea loc (eram în luna martie), am decis să ajung la un alt patrimoniu UNESCO, mormântul tracic de la Sveștari. Drumul de la Turtucaia până la Sveștari se află într-o stare nesatisfăcătoare, dar veți trece cu vederea starea drumului după ce ajungeți la mormântul tracic de la Sveștari.

Am ajuns în fața movilei, care se închide cu o ușă securizată similară probabil celor de la seifurile băncilor, ghidul a introdus un cod de acces special, ne-a condus în interior și înainte de a începe turul ghidat ne-a explicat regulile de vizitare din incintă. Totul în interior a fost atât de strict și îngrijit încât m-am simțit de parcă aș fi intrat în arhivele Bibliotecii Vaticanului. In jurul movilei sunt alei, peluze, iar în mormânt, sistemul de securitate, sistemul de climatizare, care menține o temperatură constantă în interior, iar gura de acces este închisă cu ușă securizată cu deschidere prin telecomandă. Dimensiunile sunt impresionante - 7,5 m, lățimea la înălțimea 6.5m frontală a camerei (interior) 4,45 m Construcția de blocuri de calcar mari pretratate... Se compune din: dromos și trei spații (de intrare, și o cameră mortuară), fiecare acoperit de o boltă separată.

Am trecut prin intrare (dromos) și ne-am găsit în fața intrării efective în mormânt. Pe ambele părți este decorat cu două coloane care se încheie cu capiteluri ionice iar deasupra lor au frize de relief cu capete de tauri și între ele rozete și ghirlande. Camera laterală este destinată cadourilor și jertfelor, iar pe peretele ce se învecinează cu anticamera există o deschidere de tip fereastră.

În mod firesc cea mai impresionantă este camera mormântului. Pereții sunt formați cu coloane, adiacente peretelui. Blocurile sunt susținute de 10 figuri feminine moderate ale cariatidelor. Ele sunt în picioare cu mâinile și cu o înălțime de 1,20 metri. Uneori se mai observă și urme de vopsea pe cariatidele vopsite odinioară.

În camera de îngropare, până la două dintre pereți sunt două paturi de înmormântare din piatră. Mai multe oase de cai, probabil sacrificați pentru a însoți conducătorul în mod divin, au fost găsite în mormânt.

În ciuda drumului neîntreținut merită să faceți un popas și la mormântul tracic de la Sveștari!

Părăsind acest loc, am observat în pădure un șantier arheologic. Interesându-mă pe internet, am aflat că în acel șantier arheologic era cetatea Dausdava (în traducere: Cetatea Lupilor) care a fost o cetate dacică.

În apropiere de mormântul tracic de la Sveștari se află de asemenea Demir Baba Teke, considerat locul final de odihnă al lui Demir Baba, pe care nu am apucat să îl vizităm.

Turtucaia este o destinația perfectă de weekend la sud de Dunăre, apropiată de București care deși este legată istoricește de România, este prea puțin cunoscută și merită să fie vizitată!

---

VIZUALIZĂRI: 3549 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI