Orășelul-muzeu, spectaculos și uimitor de primitor

TIPĂREȘTE

În căutarea lui Moș Crăciun, anul acesta mi-am propus să trec un pic granița, de la Cluj am plecat spre Oradea, am ieșit din țară pe la Salonta, vama a fost liberă, în 6 minute eram la vecini. N-aș vrea să uit să menționez de ferma de bizoni de la Salonta, animalele erau foarte frumoase, sunt crescute pentru comercializarea cărnii, am înțeles că este foarte apreciată, la fel ca și carnea de vită.

Continuăm cu drumul rural din Ungaria, către Szeged. Liber, peticit pe alocuri, erau foarte puține localități pe acest traseu, per total am fost mulțumiți.

La doar 60 km de Nădlac, unde se varsă Mureșul în Tisa, Orașul Soarelui – Szeged este un important centru universitar, un adevărat muzeu în aer liber, un oraș în care se organizează multe festivaluri în cursul anului. Atmosfera este una tinerească, la prima vedere ai zice contrariul, clădirile pensionare mustesc de istorie și sunt împânzite peste tot.

Muzeul Mora Ferenc este impunător, grandios, construit pe malul Tisei, la doi pași de hotelul nostru. Aici sunt expoziții permanente dar și temporare, din păcate era închis pentru renovare.

Muzeul Paprika este lângă Novotel, tot pe malul râului. Era închis pentru renovare, pentru o perioadă nedeterminată. Am făcut câteva poze, prin geamul de la ușă.

Foarte multe clădiri din Szeged sunt adevărate bijuterii, nu poți trece indiferent pe lângă ele și nu e musai să fii istoric de artă ca să observi frumuseți greu de descris în cuvinte.

Palatul Deutsch are elemente florale inspirate din folclor, Turnul de apă din Piața Sf Ștefan este o mândrie a orașului, localnicii îl numesc „Bătrâna Doamnă”, toate elementele din structură sunt din beton armat. Turnul este funcțional și se poate vizita cu programare, pentru grupuri de peste 10 persoane sau în prima zi de vineri a fiecărei luni. Dar există și ziua porților deschise când Turnul se vizitează gratuit, în interior este un spațiu expozițional dar și un punct de belvedere frumos.

Piața Sf Ștefan este micuță dar bine amenajată, este circulară, îmbrățișează Turnul, iar băncuțele și statuile din jur invită la relaxare. La marginea pieței era amenajat un loc cu tarabe, gen piață-alimentară dar și o hidoșenie de bar-piramidă din sticlă, total discordant cu peisajul din jur.

Piața Szechenyi ne-a întâmpinat în fața Primăriei, parcul este spațios, ornamentat cu plante și statui deosebit de frumoase. Pe aleea principală se organizează unul din Târgurile de Crăciun, acolo este și Roata Szeged îmbrobodită cu mii de beculețe colorate.

Primăria este un adevărat muzeu, se vizitează în grupuri organizate, pasărea Phoenix de pe fațadă reprezintă renașterea orașului. Da, orașul a renăscut după 1879 când Tisa a distrus tot ce i-a stat în cale.

Piața Klauzal a fost premiată în 2004, clădirile din jur sunt calde, armonioase, și aici se organizează o mică piață de Crăciun. Restaurantele elegante, pizzeriile și cafenelele împrejmuiesc locul. Am să menționez doar restaurantul-muzeu Virag Cukraszda care este o adevărată bijuterie, statuia lui Lajos Kossuth care domină spațiul, iar Fântâna Mileniului m-a încântat maxim cu leii ei frumoși.

Piața Dugonics poartă numele profesorului Adndras Dugonics, statuia ridicată acolo a fost prima în aer liber din oraș. Palatul Ungar-Mayer din colțul pieței are un turn și-o cupolă în formă de ceapă și este decorat cu siluete feminine.

Universitatea din Szeged este și ea prezentă în această piață, vis-a-vis de clădire este o mare fântână arteziană ridicată cu ocazia centenarului inundației, locul este amenajat ca și piață de Crăciun, în locul fântânii am găsit un ren sclipicios iar în fața universității l-am găsit pe Moș Crăciun în sania lui uriașă trasă de un ren, ba chiar am participat cu privirea la împopoțonarea saniei, renului și moșului, noi am ajuns în Szeged cu o zi înainte de deschiderea Târgurilor de Crăciun.

Piața Martirilor din Arad găzduiește statuia uriașă a lui Ferenc Rakoczi II, tot acolo se află și coloana memorială a bătăliei din Szoreg cu numele celor 13 generali executați la Arad.

Piața Rerrich Bela am admirat-o în fața sălilor de lectură ale facultății de informatică. În mijlocul spațiului verde erau două statui, una îl înfățișa pe Sf Gheorghe omorând balaurul și alta, din marmură, reprezenta un fluture mort al libertății, fluture purtat pe brațe de câțiva tineri.

Palatul Grof este o minunăție cu ornamente aurite, l-am admirat când am trecut pe lângă biserica evanghelică în timp ce mergeam către Băile Anna. Clădirea băilor este imaculată, superbă, vis-a-vis de ea este biserica reformată, interesantă și negricioasă.

La intersecția Tisza Lajos cu Szechenyiter, adică mai jos un pic de băi, oamenii aveau plase încărcare cu sticle goale, stăteau la coadă pentru a umple sticlele cu apă termală, unii chiar beau direct de acolo, alții se spălau pe față cu apa aia urât mirositoare și fierbinte. Fântâna Anna era frumușică, era la adăpostului unui foișor-chișc.

Palatul Reok poartă numele unui inginer hidrolog, motivul principal al designului clădirii fiind apa, iriși și balustrade sugerează vârtejul plantelor din apă. Aici e Centrul Artistic Regional unde au loc expoziții temporare și evenimente culturale, clădirea se poate vizita și-n interior de marți-duminică de la 10-18.

Biserica sârbească se află în spatele Pieței Domului, este închinată Sf Nicolae, am admirat-o doar pe exterior, am sunat la sonerie și nu a răspuns nimeni. Programul acesteia este 1 mai-30 sept de luni-vineri de la 10-15, iar sâmbăta de la ora 10-16. Din 1 oct-30 aprilie se poate vizita numai în grupuri organizate și numai cu programare, nr de telefon îl găsiți pe net.

Casa Neagră, o frumoasă clădire albă, este deosebită, se află vis-a-vis de biserica sârbească, departamentul de istorie al muzeului Ferenc este în interior, dar și o expoziție permanentă, deci se poate vizita. Mai mult, etajul păstrează piese originale, casa a fost o supraviețuitoare a inundației. Programul de vizitare: zilnic 10-18.

Teatrul Național din Szeged îl vedeam de două ori pe zi, este impunător, era în drumul nostru spre/dinspre Novotel. Pe fațadă sunt ornamente cu statui, impresionantă clădire.

Centrul Vechi al orașului Szeged este format din străzi pietonale mărginite de cafenele, baruri, cluburi, magazine și cofetării. Piațetele pe care vi le-am pezentat sunt liniștite și încântătoare iarna, din Piața Domului se urmează traseul Dugonics-Klauzal-Szechenyi, vă invit să mergeți acolo și să rătăciți pe străduțe, vă asigur că nu veți ști ce să admirați mai întâi.

Catedrala din Szeged este cel mai important obiectiv, nu l-am prezentat primul ca să vă stârnesc curiozitatea. Nici nu știu ce cuvinte să folosesc pentru a vă prezenta frumusetea asta de Biserică, un giuvaer adevărat.

Un român-maghiar născut în Timișoara a proiectat Domul din Szeged. Am găsit-o în renovare, sunt schele de jur-împrejur, în interior dar și la exterior. Am vizitat-o gratuit, m-a impresionat teribil. Cele două turnuri înălțate spre cer sunt ridicate în memoria celor ce și-au pierdut viața în inundație.

Domul este simbolul unui nou început. Se poate urca în turnul din stânga (vest) pentru panoramă, sunt doar 320 trepte.

Piața Domului are aceeași dimensiune cu San Marco din Veneția, mie mi s-a părut mai mică decât cea venețiană poate pentru că acolo se organizează principalul Târg de Crăciun din Szeged și locul era plin cu diverse, o să-i dedic un review separat, m-a impresionat până la lacrimi. E drept că eu plâng ușor...

Palatul Episcopal, seminarul teologic, colegiul abației, toate sunt în piața bisericii romano-catolică-votivă.

Panteonul Național adăpostește numeroase statui ce reprezintă oameni importanți din istoria maghiarilor.

Turnul Domotor este cel mai vechi monument din oraș, veghează uriașa biserică, se află în fața ei. Se poate vizita și el, în interior zic.

Biblioteca Somogyi, în dreapta Domului, în contrast total cu ceea ce se află în jur, este o clădire nouă, din sticlă. E drăguță dar...

Râul Tisa este navigabil doar vara, curge mai repede pe partea dreaptă, în stânga este mai domol, așa spun specialiștii. Eu am văzut doar multe vârtejuri în jumătatea dreaptă, când ne plimbam pe faleză.

Marea inundație a distrus orașul, pe dreapta s-au ridicat maluri uriașe din beton, malul stâng nu este înalt, este doar din pământ. Pe dreapta, prin beton, sunt niște stâlpi metalici care se pot înălța în caz de inundație, nu mă pricep să vă explic prea bine, soțul meu a spus că se mai poate înălța zidul cu ajutorul acelor stâlpi ascunși în beton.

Faleza orașului este lungă, acoperită cu pavele, între aceasta și râu este o șosea de două benzi, mărginită de o mare parcare și de zidul protector.

Zoo din Szeged merită cu prisosință o vizită, doar 4 km mă despărțeau de animăluțe, atât a fost distanța de la hotel până acolo.

Grădina Botanică este deschisă permanent, este întreținută de cei de la Universitate.

Băile Aquapolis reprezintă un complex balnear deschis tot timpul anului, este motivul pentru care oamenii merg în Szeged, spre deosebire de mine.

Biserica Franciscană și Sinagoga nu le-am văzut, nu le-am inclus în program. La fel și Casa Țărănească din Alsovaros, un mic muzeu țărănesc.

Transportul în Szeged

Pentru că mi-am ales un hotel aproape de centrul vechi, istoric, al orașului, nu am folosit mijloacele de transport in comun. Însă, marea majoritate a cetățenilor folosesc bicicleta, indiferent de vârstă, pregătirea profesională sau anotimp. Locurile pentru parcarea bicicletelor sunt numeroase, uneori erau aglomerate sau pline.

Tramvai, troleu, autobuz, sunt toate prezente in oraș, circulă cu regularitate, sunt mai mult goale.

Sunt piste pentru bicle peste tot, separat de trotuare.

Parcările in Szeged sunt cu plată în centru, limba maghiară nu o înțeleg, nu va pot spune prețul. Dar am văzut și parcări gratuite, pe malul Tisei sau pe străduțele aflate la 1 km de centrul istoric.

Restaurantele sunt numeroase, sunt câteva și pe malul râului, noi n-am avut rezervare și n-am găsit loc in cele pescaresti. Se poate mânca și ieftin dar și exagerat de scump, sunt și fast-food-uri, McDonald și KFC. Nu lipsesc nici șaormeriile turcesti sau gyros-ul grecesc.

Magazine alimentare n-am văzut prea multe, din cele mari chiar deloc, dar se găsesc mici “buticuri” de unde puteți să cumpărați apă, sucuri sau cronțănele.

Cazările sunt pentru toate categoriile de turiști, de la apartamente la pensiuni și hoteluri.

Oamenii locului sunt foarte primitori, politicosi, amabili, personalul de la magazine, restaurante, cafenele și cofetarii este vorbitor de limbă engleză.

Recomand cu drag acest orășel, este fermecător, oferă mult mai mult decât niște ștranduri sau băi termale. Atât cât m-am priceput v-am descris o parte din minunățiile de acolo, eu am avut de acasă un ghid cu poze și hartă, când ajungeam la un obiectiv turistic deschideam ghidul (din telefon) și citeam povestea lui. Menționez că toate inscripțiile sunt în limba maghiară, fără ghidul meu n-aș fi reușit să descopăr amănunte despre obiectivele admirate.

Vacanțe minunate vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 3219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI