Un week-end în afara sezonului, mai demult, în Sunny Beach

TIPĂREȘTE

Dacă în ultima vreme am scăpat cu totul în amintiri, voi încerca să spun câteva cuvinte şi despre weekend-ul de 1 Mai 2009 petrecut în Bulgaria, în care ne-am străduit să „bifăm” câteva obiective locale de seamă, căci dacă mai las timpul să treacă, acestea vor avea valoare de cronică istorică, dacă nu cumva au căpătat-o!

Influenţaţi de prieteni şi cunoştinţe ce-şi petreceau din ce în ce mai mult vacanţele în Bulgaria, opţiunea ideală, în opinia lor, în faţa litoralului românesc ne hotărâm să încercăm şi noi să gustăm din farmecul bulgăresc al staţiunii Sunny Beach, definită drept „altceva” de aceiaşi prieteni în comparaţie cu nordul litoralului lor. Zis şi făcut. Alegem un hotel de trei stele aflat în inima staţiunii disponibil pe site-ul agenţiei englezeşti pe care începusem s-o folosesc cu vreo doi ani în urmă, de fapt, după cum aveam să aflăm era cel mai vechi hotel din Sunny Beach, renovat în ultimii ani, deci cu altă faţă: Royal Central Hotel. Faţă de versiunea disponobilă la agenţiile româneşti de all-inclusive, cazarea noastră a conţinut numai mic-dejun. Vremea n-a ţinut cu noi, a fost rece, ploioasă şi urâtă cu mici licăriri ale soarelui, dar asta nu ne-a împiedicat să ne respectăm programul trasat în linii mari, mai cu seamă că era unul destul de lejer, cuprinzând peninsula Nessebar şi la plecare, Castelul Reginei Maria de la Balcik.

Sunny Beach, în bulgară Slanchev Briag, adică plaja însorită, dar promovată de autorităţile bulgare cu denumirea în engleză, se situează între Varna şi Burgas, la 35 km nord Burgas şi 95 km sud de Varna, întinzându-se într-un superb golf semicircular pe mai mult de 8 km mărginit la capătul nordic de staţiunile Sveti Vlas şi Elenite, iar în capătul sudic de oraşul Nessebar cu frumoasa sa peninsulă omonimă. Începuturile acesteia ca staţiune turistică de seamă menită să relaxeze şi unde să se distreze oamenii muncii în concediu datează de prin anul 1958. În cei patruzeci de ani ce au urmat şi-a creat o faimă locală, mai apoi, recunoscută şi mai departe de graniţele Bulgariei.

Chiar şi mai târziu, în 2009, Sunny Beach era o staţiune aflată în plină expansiune şi dezvoltare, cu foarte multe hoteluri şi unităţi de cazare aflate în construcţie, pe lângă sumedenia deja existentă. Am avut impresia că deja era totul scăpat de sub control în privinţa construcţiilor ce se ridicau oriunde, oricum, mă refer în principal la resorturile de lux ce se finalizau în zilele acelea, în vederea sezonului ce se deschidea în câteva zile. Ele făceau din Sunny Beach o staţiune cu o incredibilă capacitate de cazare, chiar mă întrebam dacă toţi turiştii veniţi ar fi încăput simultan pe plajă sau dacă mai mult de jumătate dintre aceştia s-ar fi deplasat cu autoturismele, unde şi-ar fi parcat maşinile, căci n-am prea văzut parcări uriaşe dedicate. Am citit undeva că există peste 600 de pensiuni, vile şi hoteluri ce asigură cazare în Sunny Beach, ceea ce-i conferă neîndoielnic titlul de cea mai mare staţiune de la Marea Neagră.

Sunny Beach era un amestec de staţiune veche, cu alură planificată (aşa cum a fost conceput nordul litoralului lor) cu noul dat de modernitatea înspre care turismul bulgăresc se îndrepta în ultimii ani, însă nu urbanistic, ci mai degrabă haotic. De aici, de multe ori mi s-a creat impresia de kitsch, în dorinţa de a imita ceva sau de a depăşi un standard de construcţie de lux remarcat în altă parte.

Clădirile numeroase de hoteluri mi-au creat atunci imaginea unei staţiuni înghesuite şi neaerisite, plină de „betoane”, un adevărat amalgam de hoteluri noi (multe prea noi, în construcţie) şi vechi, unele ce sfidează prin opulenţa celor cinci stele pe care le afişau îndrăzneţ, altele mai modeste purtând povara unui confort mai redus, zestre a trecutului mai puţin pretenţios. A fost prima dată când am simţit că n-am nici un pic de intimitate odată ieşită pe balcon, hotelurile erau atât de aproapiate unul de celălalt, de parcă toate privirile se aţinteau asupra mea urmărindu-mi toate mişcările. Mulţi dintre voi vor fi surprinşi să recunoască în fotografii resorturile sau hotelurile de lux în care şi-au petrecut vacanţa că atunci se aflau, încă, în construcţie sau erau aproape gata.

Deşi nu e tocmai o plăcere să te plimbi pe ploaie din aceea mocănească, am pornit în acele zile, căci nu prea aveam variante, excluzând-o pe aceea a statului în camera de hotel care nu era deloc o variantă viabilă pentru noi. Am luat la picior staţiunea de la un capăt la altul în dorinţa cunoaşterii sale, şi-aşa am „descoperit” multe dintre hotelurile unde prietenii mei îmi spuseseră că avuseseră sejururi în ocaziile cu care păşiseră în Sunny Beach: vacanţe estivale, sau de Paşti, sau de Revelion. În acest scop, de remarcat este bulevardul principal garnisit cu numeroase semafoare ce asigură pe axa nord-sud a oraşului circulaţia ce ar putea deveni anevoioasă în caz de aglomeraţie. Aleea pietonală perpendiculară pe acesta ce duce la mare oprindu-se la intrarea în ea printr-un ponton construit din beton, fier şi lemn este folosită de turişti pentru o deplasare rapidă prin staţiune. Dar atracţia principală a localităţii era, desigur, aleea de promenadă care, deşi nu era sezon, tot strângea laolaltă toată suflarea aflată în staţiune, darămite în perioada estivală. Ea găzduia şi cele mai multe magazine cu suveniruri, buticuri, terase, cafenele, restaurante multe dintre ele închise, altele deschise sau pe picior de deschidere. Îmi imaginez în plină vară ce furnicar mişună pe-aici!

De mâncat, în afara micului dejun asigurat de hotelul în care am fost cazaţi, am tot încercat pe la puţinele terase deschise timid în acel debut de sezon friguros şi cam jilav. Mânacarea n-a fost rea deloc şi în nici un caz scumpă, aşa ne-am format apetitul pentru shopska salata (salata bulgărească) pe care de-atunci o fac şi acasă destul de des, supă tarator, rece, din iaurt, castraveţi, şi usturoi, shkembe chorba sau ciorbă de burtă, delicioasa banitsa, un soi de plăcintă cu brânză, kebapche şi kyufte la grătar. Berea era şi ea destul de accesibilă în toate cârciumile şi chiar tăria (mastica şi rachia) ce a fost gustată în acele zile mai reci.

Ceea ce m-a impresionat plăcut a fost plaja destul de lată (până la 100 m), de nisip fin de culoare aurie, chiar dacă era pustie sau cu oameni zgribuliţi ce nu se puteau abţine să vină pe ea să adulmece mirosul mării. Senzaţia de pustietate a sa era sfâşietoare, dacă ştii plaja mai tot timpul animată, atunci când e goală parcă ţi se rupe sufletul când privirea nu e acoperită decât de mare şi-o întindere de nisip ce pare nesfârşită.

Totuşi, într-una din zile când se mai zvântase, deşi soarele nu apărea, în ciuda temperaturii joase atât din aer, dar mai ales a apei, o familie curajoasă de englezi cu tot cu un copil de 10-12 ani s-a încumetat să facă o baie scurtă sub privirile admirative şi pline de compasiune ale celorlalţi turişti care se gândeau ca şi noi la ce-ar putea păţi bietele lor organisme. Marea nu mai părea atât de neagră, ba chiar afişa o nuanţă de-un albastru închis, destul de atractivă.

În loc de concluzie, recomand tuturor celor ce iubesc luxul pe bani nu prea mulţi, servicii bune şi multă mâncare şi voie bună să meargă în Sunny Beach. Chiar dacă, la timpul respectiv, aveam experienţa câtorva vacanţe în Grecia şi Turcia, aceasta unică experienţă bulgărească a fost inedită, debordând de ospitalitatea vecinilor de la sud de Dunăre. Dacă ar fi fost să judecam doar din acest punct de vedere ne-am fi întors negreşit în fiecare an pentru cateva zile în Bulgaria, dar noi ne vom fi propus pentru anii ce au urmat destinaţii mai ambiţioase, cu multă tentă istorică ce ne-au purtat paşii prin Grecia şi Turcia.

Pe parcursul celor trei zile petrecute în Bulgaria pot să afirm cu tărie că ne-am simţit confortabil cu toţii, deşi la început am avut ceva reticenţe amplificate şi de vremea neprietenoasă. Bulgarii, în schimb, au fost calzi, opus vremii de-afară, contribuind la instalarea stării de bine ce ne-a însoţit in minivacanţa noastră exmuncitorescă ce s-a sfârşit prea repede pentru a fi gustată pe îndelete! Cine ştie, poate că-ntr-o zi vom reveni...

---

VIZUALIZĂRI: 1663 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI