Cetatea Soroca - o vizita de neuitat in vara lui 2017

TIPĂREȘTE

"Pohta ce-am pohtit", atat am putut spune cand am vazut-o, atat de mult mi-am dorit sa o ajung aici! Cetatea de veghe a Marelui Stefan, rezidita in piatra de urmasul sau Petru Rares, un etalon al apararii Moldovei, strajer de nadejde al neamului se intindea intr-o zi de august, in sfarsit, in fata noastra. Draga cititorule am sa-ti povestesc cateva impresii, cu speranta ca iti vor purta si tie pasii intr-o zi pe aceste meleaguri, "pe-un picior de plai, pe-o gura de rai... ".

Cetatea. Este asezata pe malul drept al Nistrului, rau navigabil cu debit cat Siretul si Oltul insumate, in dreptul unui vad natural, mai usor de trecut calare, flancat la nord si sud de terase abrupte si impadurite, pe partea Moldovei respectiv de o campie deschisa, spre Ucraina. Parca si vedeam hoardele tatarilor strangandu-se pe acea campie, inainte de a trece apa. Primele izvoare spun ca a fost intai un avanpost comercial genovez si poate grecesc inainte si la fel ca Hotinul, Orheiul, Cetatea Alba, o escala in drumul ambarcatiunilor si al targovetilor dinspre Constantinopol spre Liov si mai depate, pe ruta majora de transport in Evul Mediu dintre Baltica si Mediterana.

Sub Stefan cel Mare Soroca a fost din lemn cu valuri de pamant, cu menirea de garnizoana, punct de observatie si sediu al parcalabilor, capitani militari, judecatori, colectori de taxe si reprezentanti al Domnitorului.

Sub Petru Rares, intre 1543-1546, cetatea este reconstruita integral din piatra, in forma pastrata si astazi, inspirata de arhitectura cetatilor normande. Forma circulara si cele patru turnuri tot circulare aveau si rolul de a devia cu mai mare succes noile tehnologii balistice aduse de turci, tunurile, al cincilea turn, dreptunghic, fiind poarta (si cel mai impozant dar si cel mai afectat de lupte). Ca o precizare, noua cetate a Sorocai l-a ajutat pe Petru Rares sa intinda Moldova dincolo de Nistru, pe vremea sa tara avand cea mai mare suprafata avuta vreodata.

Astazi cetatea este restaurata, din 2015, si gazduieste o expozitie temporara de fotografie locala dar si una permanenta, cu alte forografii din sec. XIX plus o copie a sabiei lui Stefan cel Mare, oferita de oficialii turci omologilor moldoveni acum cativa ani. Noi am fost special la Topkapi sa o vedem si nu am reusit (sabia originala nu este un exponat permanent) dar am vazut-o aici! In copie, din pacate. Sabia a fost la vremea respectiva un dar al papei de la Roma pentru Marele Voievod Stefan, dupa batalia de la Vaslui si numirea sa ca Athleta Christi, aparatorul crestinatatii, ca si Iancu de Hunedoara inaintea sa. Mai putem mentiona ca cetatea a fost regulat aparata de secui, contingente statornice si vasali de incredere ale Domnitorilor Moldovei, care au luptat si la Vaslui dar si in multe alte batalii. Astazi suna intr-un fel ideea de vasalitate dar atunci erau lucruri uzuale, si Stefan fiind vasal polonilor si tot asa. Cetatea putea sustine pentru perioade scurte 1000-1500 de plaiesi sau calareti, suprafata mica facand-o eminamante ofensiva, baza de atacuri rapide ale faimoasei cavalerii usoare moldovenesti.

Accesul in cetate. Luni si marti cetatea este inchisa. Nu va speriati, exista un numar de telefon, sunati si va veni un muzeograf din timpul sau liber, va va face o teorie scurta a cat de bine sunt ei platiti, ca sa intelegeti ce este de inteles. Platiti si vizitati. La intrare veti gasi mici suveniruri iar in parcul alaturat veti putea manca la o terasa decenta. Am servit aici o supa/mancarica, Soleanca, un fel de gulas dar necondimentat, probabil o reminescenta din gastronomia aparatorilor secui, 35 MDL, cam 8 RON si o tocanita din carne cu coltunasi, un deliciu :), facuti la ulcica si cuptor! 50 MDL, cam 11 RON. Voi continua cu unele aspecte secundare dar de mentionat:

Drumul spre Soroca. Am venit dinspre Iasi, prin Vama Sculeni (45 min la ambele vami, aveti un soft pe net care va spune instant cate masini sunt in vama, cautati-l), apoi pe E 583, prin Falesti si Balti, unde am poposit pentru cateva ore, vezi aici: vezi impresii. Dupa iesirea din municipiul Balti am mers pe R13 pana la Floresti, cu intentia de a-l ocoli si a ajunge la destinatie pe M2. Insa la intrare am gasit semnalizare Soroca la stanga, pe drumul L 186, un drum in general foarte bun (Radulenii Vechi - Vadeni - Parlita - apoi L 107 - Soroca). Este mai scurt cu 10-12 km, liber.

Orasul. Primul impact a fost cu cartierul Dealul Tiganilor, 100% case mari, 100% kitsch, 100% neterminate, 90% pustii, o imagine "pitoreasca" de Atlasi, Capitolii, palate renascentiste, ce sa mai..., traditie locala. Fericit trebuie sa fie primarul ca are pe ce lua impozite :). Orasul are o comunitate importanta de tigani, veniti fie la construirea cetatii, poate atrasi de forfota targului mediaval ori adusi de armatele otomane ca forta de munca, nimeni nu stie cu precizie. S-a mai scris despre Cartier pe saitul AFA, nu insist aici.

In loc de concluzii. Veti gasi o cetate restaurata, impozanta, intr-un parc elegant, intr-un oras primitor, intr-o zona incarcata de istorie si cu oameni zambitori. Nu am incercat o balaceala in Nistru, dar lasam pentru data viitoare!

Vacanta frumoasa!

---

VIZUALIZĂRI: 1679 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI