Quinta da Regaleira - magie şi mister

TIPĂREȘTE

Ultimul obiectiv din Sintra vizitat de noi în sejurul din august 2011 a fost unul ce "merită toţi banii", Quinta da Regaleira. Asta e un fel de a spune, pentru că banii daţi nu sunt mulţi, preţul unei vizite este de doar 6 €.

Situat la doar vreo 500-600 m (maximum 10 minute de mers pe jos) de Piaţa Republica, din centrul oraşului vechi, Quinta da Regaleira (coordonate GPS: N: 38.796467 V: 9.391538) este un domeniu, fostă reşedinţă de vară a familiei Carvalho Monteiro, construit în stil neo-manuelin, la începutul secolului al XX-lea, într-o schemă decorativă exuberantă, ce a implicat participarea celor mai vestiţi artişti portughezi ai vremii.

Domeniul a aparţinut iniţial, pe la 1840, baroanei da Regaleira, de la care i se trage numele, dar spre sfârşitul secolului al XIX-lea a fost cumpărat de un foarte bogat şi excentric portughez brazilian, António Augusto Carvalho Monteiro, căruia i se datorează actuala formă a sa. În timp, şi-a mai schimbat proprietarii, iar din 1997 aparţine municipalităţii Sintra, care l-a introdus în circuitul turistic.

Domeniul este compus dintr-un palat, o capelă, alte câteva construcţii şi un parc cu o suprafaţă de aproximativ 4 ha.

Palatul a fost proiectat în forma actuală de către arhitectul italian Luigi Manini şi se înalţă pe mai multe niveluri, dintre care două la subsol, destinate servitorilor. Aceste spaţii nu se vizitează. Parterul şi cele trei etaje sunt accesibile vizitării, atât independent, cât şi cu ghid însoţitor, după preferinţă.

Exteriorul palatului este plin de decoraţii donquijoteşti, dar de data aceasta, venind de la Palatul Pena, nu m-am mai lăsat surprins, deşi imaginea generală este tot una a unui palat dintr-o carte de poveşti. Trecând dintr-o cameră în alta, cu decoraţii eclectice şi exuberante, într-un amestec de stiluri manuelin, renascentist şi baroc, impresia de "carte de poveşti" se accentuează şi mai mult. Trecem prin Sala Renaşterii (sala picturilor), Sala de Vânătoare (sufrageria), Sala Regală (fostă sală de biliard, cu portretele mai multor regi şi regine portugheze), după care, pe o scară de lemn, urcăm la etajul I, ocupat de camerele private ale familiei şi apoi la etajul al doilea, destinat unor birouri. În final, ajungem şi la ultimul etaj, în majoritate neacoperit, doar cu un birou şi un laborator, restul fiind construit sub forma unor terase străjuite de tot felul de turnuri şi turnuleţe, dintre care se remarcă în mod deosebit Terasa Panoramică de pe acoperişul turnului octogonal, turn care se află la nivelul al doilea. De aici se desfăşoară o frumoasă privelişte spre Sintra, Palatul Pena şi Castelul Maur.

Coborâm apoi la parter, revenim în Camera de Vânătoare, de unde ieşim de data asta pe o terasă îngustă, Varanda, ce se întinde de-a lungul întregii laturi estice a palatului. La celălalt capăt coborâm pe zidul de la intrare şi ajungem apoi la Patamar dos Deuses (Terasa Zeilor), de unde începem plimbarea prin parcul domeniului. Acesta a fost proiectat ca o imagine a Cosmosului, revelată printr-o succesiune de "locuri magice şi misterioase".

În calitate de "candidaţi la iniţiere", suntem conduşi de firul Ariadnei spre cunoaşterea Paradisului în coexistenţă cu Infernul, pe un traseu curios printr-o grădină minunată, cu copaci exotici şi vegetaţie abundentă, marcat scenografic, ce ne dă ideea unei călătorii iniţiatice în natură, reprezentând trecerea dintr-o dimensiune în alta şi având ca finalitate un nivel spiritual superior. Sună interesant, nu? Am sintetizat în fraza anterioară descrierea ideii care a stat la baza conceperii aranjamentului grădinii şi vă asigur că parcurgerea traseului m-a făcut să simt în realitate această concepţie. Mai ales că traseul îţi oferă din loc în loc şi alternative sub forma unor tuneluri, pe unde poţi trece dintr-un loc în altul, ca un fel de teleportare.

Cel mai potrivit traseu este următorul: pornind de la palat, se merge spre sud, pe mijlocul parcului.

► primul "obiectiv" al traseului, chiar în faţa palatului, este Capela da Santíssima Trindade (Capela Sfintei Treimi), o capelă magnifică, în stil gotic combinat cu manuelin şi interiorul decorat cu vitralii, fresce şi stucaturi;

► urcând pe poteca ce trece pe lângă seră, ajungem la Torre da Regaleira (Turnul Regaleira), sub care se află Gruta de Leda (Peştera Leda); ansamblul este un simbol al călătoriei de la întuneric la lumină, de la moarte spre înviere; la intrarea în peşteră se află o statuie reprezentând o femeie care ţine un porumbel şi este însoţită de o lebadă (care pare să o muşte); acesta este reprezentarea muritoarei Leda, de care Zeus s-a îndrăgostit şi a imposibilităţii unei relaţii între cei doi; legenda spune că, pentru a se apropia de seducatoarea femeie, Zeus ia forma unei frumoase lebede; totuşi, prezenţa porumbelului (reprezentare a spiritului), sugerează cultul feminităţii, dar şi Neprihănita Zămislire.

► ceva mai la sud, întâlnim Terraço dos Mundos Celestes (Terasa Lumilor Cereşti), mărginită la sud de Portal dos Guardiões (Poarta Paznicilor), care duce cu gândul spre Cerber şi Infernul lui Dante; Poarta Paznicilor este o frumoasă structură în arc de cerc, având în centru un pavilion flancat de două turnuri;

► sub pavilionul Porţii Paznicilor este intrarea inferioară în Poço Iniciático, Puţul/Fântâna Iniţiatică; acesta este un turn inversat, care se afundă în pământ la adâncimea de 27 m, în care se urcă sau coboară pe o scară în spirală, cu nouă niveluri, reprezentând cele cele nouă cercuri ale Iadului, cele nouă secţiuni ale Purgatoriului şi cele nouă ceruri ale Paradisului, consacrate de Dante în Divina Comedie; Fântâna Iniţiatică simbolizează legătura Pământului cu Cerul şi ea poate fi parcursă în ambele sensuri: de jos în sus, amintind că Pământul este pântecele din care apare viaţa, dar şi de sus în jos, spre mormântul în care ne întoarcem cu toţii; ieşirea de la capătul superior (spre Cer) se face (simbolic) printr-o poartă accesibilă doar iniţiaţilor, al cărei mecanism de deschidere trebuie găsit (în prezent, totuşi uşa se deschide fără a fi necesară găsirea acestuia);

► în extrema sudică (în zona cea mai înaltă) a parcului se ajunge la Gruta da Virgem (Peştera Fecioarei); de aici, circuitul continuă coborând spre nord, pe latura estică a parcului;

► prima oprire este la Aquário, unul dintre cele mai interesante şi extravagante elemente ale parcului, construit ca şi cum ar fi încorporat natural într-o stâncă;

► mai jos, se află Gruta do Oriente (Peştera Orientului), cu intrarea la tunelurile de conectare la partea inferioară a Fântânii Iniţiatice;

► continuând drumul spre nord, se ajunge la Fonte da Abundância (Fântâna Abundenţei), cu un spaţiu amintind de un baptisteriu, deasupra căruia se află un mozaic, cu iniţialele C şi M, care ar putea veni de la numele proprietarului, dar şi de la Cristos şi Maria, argument în acest sens fiind peştele din litera M, simbol al lui Isus; mai jos se găseşteFonte dos Ibis, care, ca şi Fonte da Abundância, este decorată cu mozaicuri în stil arab;

► în sfârşit, ajungem la Grutas do Labirinto, Peşterile Labirintului, de pe malul Lacului Fără Nume, Lago sem nome;

► de lângă lac, începe Patamar dos Deuses (Terasa Zeilor), o alee ce duce de la Loggia de Pisões, situată în colţul nord-estic al parcului, la palat şi de-a lungul căreia se aliniază statuile a 9 zeităţi greceşti şi romane: Fortuna, Orfeu, Venus, Flora, Ceres, Pan, Dionis, Vulcan, Hermes;

La capătul aleii ajungem la intrarea pe domeniu, unde se termină şi vizita noastră la Quinta da Regaleira, unul din locurile cele mai surprinzătoare şi enigmatice ale peisajului cultural din Sintra.

Parcul în întregimea lui este o colecţie de alegorii şi simboluri, cea mai generală fiind cea a celor patru elemente componente ale Universului: pământul, apa, aerul şi focul. Dacă pentru primele trei reprezentarea este mai evidentă, prin puţurile şi grotele, lacurile şi respectiv adierea curenţilor din tuneluri, pentru cel de-al patrulea reprezentarea este mai subtilă. Este vorba de luminiţele (tuburi cu LED-uri) din tuneluri, sau lanternele şi lumânările folosite cândva pentru orientarea în interiorul acestora, unde nu pătrunde lumina naturală.

Inclus în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO, în cadrul mai larg al "Peisajului Cultural din Sintra", domeniul Quinta da Regaleira este un loc ce merită cu prisosinţă a fi vizitat, nu numai pentru frumuseţea în sine a locurilor, dar şi pentru şaradele pe care le propune vizitatorilor. Dacă ajungeţi aici, încercaţi să dezlegaţi aceste şarade, să înţelegeţi simbolistica întâlnită la tot pasul. Plimbare plăcută!

P. S. Ajunşi la Sintra, dacă aveţi mai mult timp, mergeţi şi la Palácio de Monserrate şi Palácio de Seteais. Eu, din lipsă de timp, nu am mai ajuns şi la aceste obiective, aşa că aştept povestirile voastre... Împreună cu cele trei povestiri ale mele despre Palácio Nacional de Sintra, Palácio Nacional da Pena şi Castelo dos Mouros şi Quinta da Regaleira vor forma o imagine suficient de clară a centrului cultural Sintra, una din numeroasele comori culturale şi turistice portugheze...

---

VIZUALIZĂRI: 4995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI