Sarandë, fecioara albă a litoralului albanez

TIPĂREȘTE

Am oscilat mult dacă să scriu sau nu acest articol, până la urmă e clar ce hotărâre am luat... Inițial mi s-a părut că n-aș avea prea multe de zis despre Sarandë, cel puțin nu atât cât să facă de-o compunere cu introducere, cuprins și încheiere. Pe urmă am zis că și ce dacă, de-abia articolul o să iasă mai scurt și asta o s-o bucure nespus pe Zozo; în plus, ar putea fi de ajutor viitorilor turiști ai frumosului oraș-stațiune din sudul litoralului albanez! ;)

Ideea circuitului balcanic pe care l-am făcut vara asta a pornit de la Albania, respectiv de la Ksamil, supranumit și „Maldivele Albaniei”; câteva poze cu nisip alb și ape de turcoaz mi-au aprins repejor imaginația! „Vreau și eu! Acum! ” „Acum” nu prea era fezabil la momentul respectiv, Moș Crăciun avea să ne colinde în curând și se cuvenea să-l întâmpinăm corespunzător, dar peste vreo câteva luni... Albania oricum era pe lista scurtă, și Ohridul, și le puteam combina și cu un pic de Grecie...

Pentru litoralul albanez am alocat inițial 4 nopți de cazare, care în curând s-au făcut 3, una sacrificând-o în favoarea Girokastërului. Ne vom stabili reședința în Ksamil, desigur, să ne bucurăm cât mai mult de atmosfera exotică la care-mi rămăseseră gândurile. Ei, dar dacă te-apuci și sapi pe internet... câte nu găsești! Castele, biserici, mânăstiri, dar mai ales alte plaje cel puțin la fel de spectaculoase ca cele din Ksamil!

Ok, fii realistă, madam, că doar nu te muți acolo, să poți să le vezi pe toate! 3 nopți înseamnă 2 zile pline, hai 2 și jumătate. Și, până la urmă, e vacanță, deci taie din agendă castelele și bisericile, hai să ne concentrăm pe plaje! Bine, poți lăsa Butrintul, ăla e un must. Ia o hartă și du-te maxim 100 km nord de Butrint. Împarte distanța în 2 și ai grijă că pentru pietroaie îți trebuie 3-4 ore, deci alocă o zi pentru Ksamil și Butrint și încă una pentru zona dinspre nord.

Eu, când vorbesc cu mine, ascult cu mare atenție și în general nu prea cârcotesc! Făcui cum zisei și... ghici, ciupercă, cine a câștigat?! Sarandë!!!

Bine, puțin tot am mai cârcotit eu, mai ales după ce am citit review-urile Nashu-lui, căci îmi plăcuseră pozele din Himarë, dar vocea rațiunii a învins, iar acum, că AmFostAcolo, pot să vă sfătuiesc în cunoștință de cauză: da, Himarë e un loc de vacanță minunat, numai bun pentru un sejur mai lung, de încărcat bateriile, mi-a plăcut mult atmosfera sa tihnită, plaja lătuță și neaglomerată, culorile mării, aleea de promenadă mărginită de pensiuni cu 1-2 etaje și cu terase la parter...

Mi-aș dori să putem reveni în Himarë la un moment dat, poate la vremea când ne-o mai scădea dorul de ducă, știu clar unde ne vom caza! ;)

Dar dacă aveți o mașină la îndemână și vreți să cuprindeți cât mai mult din experiența litoralului sudic albanez în numai 2-3 zile, atunci Sarandë e cea mai potrivită alegere, fără doar și poate! Deasemenea, Sarandë e grozavă pentru ăi mai „tineri și neliniștiți” dintre noi, fiind plină de cluburi, cazinouri și alte asemenea.

Aceasta fiind introducerea, să trecem la cuprins! (Știu că pe Zozo am pierdut-o deja, dar trebuia să-mi justific alegerea, să nu creadă lumea că n-am avut eu o logică-n capul meu...) Acum voi încerca să pledez pentru. Ascultați aici:

Sarandë este un oraș mărișor, cineva îl compara cu Constanța noastră, dar cred că-i un pic exagerat, e mai mic decât Constanța, wikipedia pomenește de vreo 40.000 de locuitori. E așezat în jurul unui golf, parțial pe delușorul nordic, ca într-un amfiteatru, parțial de-a lungul țărmului, întinzându-se spre sud cale de vreo 2-3 km.

Beneficiază de peste 300 de zile cu soare pe an (wow!), are o concentație impresionantă de hoteluri și pensiuni de toate categoriile, terase, restaurante și cafenele, precum și o plajă generoasă fix în mijlocul golfului, toate acestea făcând-o una dintre cele mai vizitate stațiuni litorale albaneze, mai ales în sezonul estival. Numele i se trage de la o veche mânăstire ale cărei ruine cică încă s-ar mai găsi pe unul din dealurile vecine, numită Santi Quaranti (patruzeci de sfinți), ridicată în memoria a 40 de martiri din perioada creștină timpurie (anii 300 d. H.). În timpul WWII, pentru o perioadă scurtă de timp, orașul a fost rebotezat Porto Eda, după numele fiicei lui Mussolini.

Partea veche a Sarandëi se află în nordul golfului, acolo sunt și cele două porturi, de-o parte și de alta a unui promontoriu: vechiul port al pescarilor (unde am citit că se află una dintre cele mai bune taverne de pește din oraș, Peshkatari se cheamă, noi n-am reușit să ajungem, dar la următoarea vizită e prima pe listă) și portul nou, mai în sud, cu o micuță, dar cochetă marina, e și locul de unde pleacă 2 ferry pe zi spre Corfu (cam o oră de navigație).

Golful lătuț al Sarandëi e amenajat, precum spuneam, cu plaje cu pietricele dotate cu tot ce trebuie, din câte am văzut: șezlonguri și umbrele (n-am zărit pe nicăieri prețul cu care se închiriau, dar pot să vă spun că noi am plătit 600 lekë = 4,5 euro la Plaja Livadhi, deci probabil că pe-acolo), dușuri, cabine de schimb, hidrobiciclete și chiar niște jucării gonflabile imense montate în apă, care probabil că fac deliciul copiilor, și nu numai.

Paralel cu plaja se întinde o promenadă foarte drăguță, destul de lată și frumos întreținută, decorată cu palmieri, leandri și statui de inspirație marină. Din loc în loc sunt bănci, dar te poți odihni și pe bordura dinspre plajă. Tot aici e Centrul de Informații Turistice, de unde pot fi cumpărate excursii către punctele de atracție învecinate (situl arheologic Butrint, Blue Eye, Parga) sau excursii cu barca pe mare. Am văzut și un bazar destul de mare, acoperit, unde găseai tot felul de suveniruri de calitate îndoielnică însă. Artiști stradali, din genul care se află și pe la noi, ce îți desenează portretul sau își etalează operele hiper-colorate deja concepute.

Ruinele unei vechi cetăți, de fapt o bucată de zid prăbușită în mare, chiar la țărm și, un pic mai încolo, o alta ce se încăpățânează să stea în picioare. O sumedenie de terase, de-o parte și de alta a falezei, noi am ales în prima seară una nepretențioasă, chiar în buza portului, care se cheamă Poseidon, unde am împărțit o porție de caracatiță la grătar cu ulei de măsline și una de lavrac și în meniul căreia am găsit, cu încântare, o oarece paletă de vinuri...românești! ;); mâncare bună și prețuri mai mult decât decente.

Dar descoperirea care ne-a umplut piepturile de mândrie patriotică adevărată a fost alta (tot pe faleza Sarandëi): bustul lui Nicolae Iorga, sub care scria (în română, albaneză și engleză, de sus în jos, în ordinea menționată): „(5 iunie 1871 - 27 noiembrie 1940), istoric și politician român, prin scrierile sale a ajutat la întemeierea statului modern albanez; fondator și conducător al Institutului Român din Albania de studii și cercetări arheologice din Saranda (1938-1940)”. Fără cuvinte!

Despre dormitorii și mâncătorii v-am spus că nu trebuie să vă faceți probleme, sunt cu duiumul, dacă vă treziți parașutați în Sarandë în plin sezon (cu cardul plin în buzunar!), sunt convinsă că nu dormiți pe plajă și nu mâncați ce pescuiți. Am mai povestit pățania noastră cu hotelul unde rezervasem din vreme și pe care l-a durut în cot de rezervarea mea; dacă noi (aka Tati) am găsit „altul mai mare și mai frumos” în 20 de minute la sfârșit de iunie, înseamnă că se poate. Mă rog, să zic că v-aș sfătui totuși să rezervați dinainte în ideea de a salva niște bani, dar nu e musai, fiecare cum crede...

Dacă v-ați plictisit de plajă și bălăceală, aveți și alte atracții la dispoziție: un Muzeu Etnografic (n-am vizitat), unul Arheologic (nici), Galeria de Artă (nici măcar). Sunt mai multe zone arheologice presărate prin oraș, de dimensiuni reduse, unele cică dețin și urme de mozaicuri; pe lângă una din ele am trecut și noi întâmplător cu mașina într-o zi, dar n-am oprit decât preț de câteva poze.

Castelul Lëkurësi e cocoțat pe un deal în apropierea orașului, a fost unul din castelele lui Ali Pașa (evident) și în prezent este transformat într-un restaurant. În dimineața plecării spre Corfu, pentru că aveam o oră care ne prisosea, am decis să urcăm acolo, cu mașina, desigur. Recomand din inimă, spectacolul oferit de împrejurimile Sarandëi ne-a fermecat și ne-a rămas pe veci în amintire! Se vede superb întregul golf, orașul desfășurat de-a lungul lui, zona sudică, inclusiv bună parte din Lacul Butrint, precum și - departe, în larg - cocoașa cenușie a insulei Corfu! Extraordinar! Îmi imaginez cum poate fi seara, să deguști un peștișor-ceva și un pahar de vin aromat între două ceruri pline de stele, cel de deasupra și cel de dedesubt...

Sarandë este minunat amplasată în raport cu multe alte atracții turistice (și am explicat că ăsta a fost motivul principal pentru care am ales-o). Spre sud, la câțiva km sunt niște plaje superbe v-am povestit nu de mult despre ele: Manastirit, Pasquyra, Pulëbardha; nouă ne-au plăcut mult mai mult decât cele din Ksamil, pe care le-am găsit prea agomerate pentru gustul nostru. Mai sunt și altele, practic în fiecare golfuleț e câte o plajă plus/minus un resort sau măcar un hotelaș. Fiecare are măcar o tavernă, unde se mănâncă ieftin și bine, noi am testat-o pe cea de pe plaja Pulëbardha. La vreo 10 km de Sarandë e Ksamil, iar după încă 5-6 găsiți situl arheologic Butrint, parte a patrimoniului UNESCO.

Spre est, la jumătate de oră de condus este Blue Eye, un izvor a cărui adâncime se zice că nu a fost stabilită cu exactitate; străbătând calcare albe, apa ajunge la suprafață sub forma unui ochi în culori absolut extraordinare (nuanțe de albastru-turcoaz și verde-smarald cum e greu să-ți imaginezi!). În apropiere sunt și niște terase construite chiar deasupra micuței delte pe care o creează izvorul nostru după ce iese la suprafață. La una din ele am mâncat și noi de prânz, la fel, bun și ieftin (cam 7-8 euro porția de pește).

Dacă țineți drumul tot spre nord, mai mergeți 40-45 de minute și ajungeți la Girokastër, un orășel medieval extrem de romantic, care a fost comparat cu Sighișoara noastră. V-am povestit despre el, dacă vă interesează luați de citiți!

Spre nord dacă o luați, tot pe coastă, găsiți alte plaje, una mai sălbatică decât alta, le-am descris în alt articol, nu vreau să reiau. Ideea e că merită sau, cel puțin, nouă ne-a plăcut mult. N-am reușit să ajungem decât până dincolo de Himarë, la Plaja Livadhi, dar am fost mulțumiți de cât am „vânat”, vorba unei bune prietene...

Încheiere: (Zozo, dacă ai ajuns până aici... chapeau!) Sarandë merită o vizită de o zi, două, nouă sau de câte vreți voi să fie! Sper că v-am dovedit că e modernă și tradițională, liniștită și nebună, tânără și matură... Are plaje superbe, are chestii de vizitat, are o atmosferă nemaipomenită, de care deja mi-e tare dor!

Rog web a atașa: https://www.youtube.com/watch?v=WIKQAlOC7EU

---

VIZUALIZĂRI: 11038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI